1. Sfantul avva Antonie, sezand odata in pustie, a venit in lenevie si in multa intunecare de ganduri si zicea catre Dumnezeu : Doamne, voi sa ma mantuiesc si nu ma lasa gandurile. Ce voi face in scarba mea ? Cum ma voi mantui ?
Si, sculandu-se putin, a iesit afara si a vazut odata pe cineva ca pe sine sezand si impletind o funie, apoi sculandu-se de la lucru si rugandu-se, si iarasi sezandsi impletind funia; apoi iarasi sculandu-se la rugaciune. Acesta era ingerul Domnului, trimis spre indreptarea si intarirea lui Antonie.
Si a auzit pe inger zicand : asa fa si te mantuieste. Iar el auzind aceasta, a luat multa bucurie si indrazneala si facand asa se mantuia.

2. Zisu-ne-a noua Sfantul Antonie in invatatura sa, spre folosul nostru : un an am savarsit, rugandu-ma lui Dumnezeu sa-mi descopere locul dreptilor si al pacatosilor.
Iar intr-o noapte m-a strigat oarecare glas de sus, zicandu-mi : Antonie, scoala si vino !
Si stiind eu pe cine mi se cade sa ascult, am iesit si uitandu-ma, am vazut pe cineva ca pe un urias, lung, negru, urat si infricosat stand si ajungand pana la nori, avand mainile intinse in vazduh, sub care era un iezer ca o mare. Si am vazut suflete zburand ca niste pasari zburand si cate treceau de la mainile lungului aceluia, se mantuiau si trecand de acolo, mergeau cealalta cale fara de grija; iar cate erau lovite de mainile lui, se opreau si cadeau in iezerul cel de foc. Si pentru cei ce zburau, scrasnea cu dintii sai, iar pentru cei ce cadeau jos, se bucura.
Si a fost glas catre mine, zicandu-mi : intelege ceea ce vezi ! Acestia, pe care-i vezi ca zboara in sus, sunt sufletele dreptilor care nu s-au supus lungului aceluia si merg in Rai. Iar cel lung ce sta, este vrajmasul, care apucandu-i pe cei vinovati, ii opreste si nu-i lasa sa treaca, surpandu-i in iad, caci au urmat voii lui si au fost stapaniti de tinerea de minte de rau.

3. Zis-a avva Antonie : parintii cei de demult, cand mergeau in pustie, intai se vindecau pe sine si facandu-se doctori alesi, vindecau si pe altii. Iar noi iesind din lume, mai inainte de a ne vindeca pe noi singuri, indata incepem a vindeca pe altii si intorcandu-se boala asupra noastra, se fac noua cele de pe urma mai amare decat cele dintai si auzim de la Domnul zicand : Doctore, vindeca-te mai intai pe tine ( 1 ).
______________________
( 1 ) Luca IV, 23

4. Acest avva Antonie, cautand la adancul judecatilor lui Dumnezeu, a cerut, zicand :
Doamne, cum unii traind putin, mor, iar altii prea imbatranesc ? Si pentru ce unii sunt saraci, iar altii bogati ? Si cum cei nedrepti se imbogatesc, iar cei drepti sunt saraci ?
Si a venit lui glas zicand : Antonie, ia aminte de tine, ca acestea sunt judecati ale lui Dumnezeu si nu-ti este tie de folos a le sti.

5. A intrebat cineva pe avva Antonie, zicand : ce, pazind eu, voi placea lui Dumnezeu ?
Si raspunzand batranul, a zis lui : cele ce-ti poruncesc tie, pazeste-le ! Oriunde vei merge, pe Dumnezeu sa-l ai inaintea ta intotdeauna. Si orice vei face, sa ai marturia din Sfintele Scripturi si ori in ce loc vei sedea, sa nu te misti degraba.
Acestea trei pazeste-le si te vei mantui.

6. Zis-a avva Antonie catre avva Pimen : aceasta este lucrarea cea mare a omului, ca greseala sa sa o puna asupra sa inaintea lui Dumnezeu si sa astepte ispita pana la rasuflarea cea mai de pe urma.

7. Acelasi a zis : nimeni neispitit nu va putea sa intre in Imparatia Cerurilor.
Ca, ridica, zice, ispitele si nimeni nu este care sa se mantuiasca.

8. Intrebat-a avva Pamvo pe avva Antonie : ce voi face ?
Zis-a lui batranul : sa nu fii nadajduindu-te spre dreptatea ta, nici sa te caiesti pentru lucrul trecut; si stapaneste-ti limba si pantecele.

9. Zis-a avva Antonie : am vazut toate cursele vrajmasului intinse pe pamant si suspinand am zis ; oare cine poate sa le treaca pe acestea ? Si am auzit glas zicandu-mi : smerenia.

10. Zis-a iarasi : sunt unii care si-au topit trupurile lor cu nevointa si pentru ca nu au avut ei dreapta socoteala, departe de Dumnezeu s-au facut.

11. Zis-a iarasi : de la aproapele este viata si moartea.
Ca de vom dobandi pe fratele, pe Dumnezeu dobandim; iar de vom sminti pe fratele, lui Hristos gresim.

12. Zis-a iarasi : precum pestii zabovind la uscat, mor, asa si calugarii, zabovind afara din chilie, sau petrecand cu mirenii, se slabanogesc catra taria linistei. Deci, trebuie, precum pestele la mare, asa si noi la chilie sa ne grabim; ca nu cumva zabovind afara, sa uitam pazirea cea din launtru.

13. Zis-a iarasi : cel ce sade in pustie si se linisteste, de trei razboaie este slobod : de auzire, de graire si de vedere; si numai catre acestea are a lupta, catre al desfranarii, sau al trandavirii.

14. Oarecari frati s-au dus la avva Antonie, ca sa-i vesteasca lui nalucirile care le vedeau si sa se invete de la dansul, de sunt adevarate, sau de la draci.
Si aveau ei un magar si a murit pe cale.
Deci, dupa ce au venit la batranul, apucand el mai inainte, le-a zis lor : cum a murit magarul pe cale ? Au zis lui : de unde stii, avvo ? Iar el le-a zis lor : dracii mi-au aratat.
Si ei au zis lui : noi pentru aceasta am venit sa te intrebam, ca vedem naluciri si de multe ori se fac adevarate; nu cumva ne inselam ? Si i-a incredintat pe ei batranul din pilda magarului, ca de la draci sunt.

15. Era cineva, ce vana prin pustie dobitoace salbatice si a vazut pe avva Antonie glumind cu fratii si s-a smintit.
Iar batranul vrand sa-l incredinteze pe el, ca trebuie cate putin sa se pogoare fratilor, i-a zis lui : pune sageata in arcul tau si intinde. Si a facut asa. Si a zis lui : intinde iarasi. Si a intins. Si iarasi i-a zis : intinde.
Si a zis lui vanatorul : de il voi intinde peste masura, se frange arcul.
Zis-a lui batranul : asa si la lucrul lui Dumnezeu, daca peste masura vom intinde cu fratii, degrab se rup. Deci trebuie cateodata si cate putin a ne pogora fratilor.
Acestea auzind vanatorul, s-a umilit. Si mult folosindu-se de la batranul, s-a dus.
Si fratii intarindu-se, au mers la locul lor.

______________________
( + ) Cartea a II-a. Epistola 116.

3) Zis-a iarasi : multi din oameni poftesc cu adevarat fapta buna, dar pe calea care duce spre dansa, pregeta sa umble. Iar altii nici fapta buna nu socotesc ca este. Trebuie dar pe aceia sa-i plecam sa lepede pregetarea, iar pe acestia sa-i invitam, ca cu adevarat fapta buna este fapta buna.( + )
______________________
( + )Cartea a II-a Epistola 69.

4) Zis-a iarasi ca rautatea si de la Dumnezeu pe oameni i-a departat, si pe unii de altii i-a dezbinat. Deci, de aceasta cu toata osardia trebuie sa fugim si sa alergam dupa fapta cea buna, care si la Dumnezeu ne aduce si pe unii cu altii ne uneste. Iar a faptei celei bune si a filosofiei hotar este neprefacerea cea cu pricepere.( + )
______________________
( + )Cartea a II-a : Epistola 131.

5) Zis-a iarasi : fiindca mare este inaltimea smeritei cugetari si caderea mandriei, va sfatuiesc pe voi ca pe aceea sa o iubiti, iar intru aceasta sa nu cadeti.( + )
______________________
( + )Cartea a II-a Epistola 69.

6) Zis-a iarasi : patima cea cumplita si prea indrazneata a iubirii de bani, satiu nestiind, la rautatea cea mai de pe urma mana sufletul cel robit. Drept aceea, mai ales la inceput sa o gonim. Ca de va stapani, nebiruita va fi. 2 ( + )
______________________
( + )Cartea a III-a : Epistola 24.

PENTRU AVVA ISAAC, PREOTUL CHILIILOR

1) Au venit unii odata sa-l faca pe avva Isaac preot si auzind el a fugit in Egipt si s-a dus intr-o tarina si s-a ascuns intre buruieni. Deci, au gonit parintii pe urma lui. Si ajungand la acea tarina au poposit sa se odihneasca putin acolo ( ca era noapte ) si magarul l-au slobozit sa pasca. Dar magarul mergand a statut deasupra, unde era batranul. Si dimineata cautand magarul au gasit si pe avva Isaac si s-a minunat. Si vrand sa-l lege nu i-a lasat, zicand : nu mai fug, ca voia lui Dumnezeu este si oriunde voi fugi la aceasta vin.

2) Zis-a avva Isaac : Cand eram mai tanar, sedeam cu avva Kronie si niciodata nu mi-a zis sa fac vreun lucru, cu toate ca era batran si tremura; ci singur se scula si-mi da vasul mie si tuturor asemenea. Si cu avva Teodor al Fermei am sezut si nici el nu-mi zicea sa fac nimic; ci si masa singur o punea si zicea : frate, de voiesti, vino de mananca. Iar eu ziceam catre dansul : avvo, eu am venit la tine ca sa ma folosese si cum de nu-mi zici sa fac ceva ? Iar batranul totdeauna tacea si m-am dus si am vestit batranilor. Si venind batranii la dansul, i-au zis lui : avvo, a venit fratele la sfintia ta, ca sa se foloseasca si pentru ce nu-i zici ce sa faca ? Si le-a zis lor batranul : au doara chinoviarh sunt eu, ca sa-i randuiesc lui ? Eu cu adevarat nimic nu-i zic lui, ci de voieste, ceea ce ma vede pe mine facand, va face si el. Deci, de atunci, apucam inainte si faceam orice voia batranul sa faca. Iar el ori ce facea tacand facea si aceasta m-a invatat sa fac tacand.

3) Avva Isaac si avva Avraam erau impreuna locuind, si intrand avva Avraam, l-a aflat pe avva Isaac plangand. Si i-a zis lui : ce plangi ? Si a zis batranul : pentru ce sa nu plangem ? Ca unde avem sa mergem ? Au adormit parintii nostri, ca nu ne ajunge noua lucrul mainilor la chiria luntrelor pe care o dam, mergand sa ne ducem la batrani. Iar acum am ramas sarmani. Pentru aceasta si eu plang.

4) Zis-a avva Isaac : stiu pe un frate, care secera in tarina. Si a voit sa manance un spic de grau si a zis stapanului tarinei : voiesti sa mananc un spic de grau ? Iar el auzind s-a mirat si a zis lui : a ta este tarina, parinte si pe mine ma intrebi ? Pana intru atata lua aminte cu de-a amanuntul fratele.

5) Zis-a iarasi fratilor : nu aduceti aici copii, ca patru biserici in Schit s-au pustiit pentru copii.

6) Se spunea pentru avva Isaac, ca cenusa cadelnitei din vremea liturghiei cu painea sa o manca.

7) Spunea avva Isaac : parintii nostri si avva Pamvo purtau haine vechi cu multe cusaturi si sevenia ( + ), iar acum scumpe purtati. Duceti-va de aici ! Ati pustiit cele de aici. Iar cand voia sa mearga la secere, le zicea lor : nu va mai dau porunci, ca nu le paziti.
______________________
( + ) Adica de finic.

8) Povestit-a unul din parinti ca a venit odata unul din frati, purtand un culion mic in biserica Chiliilor, inaintea lui avva Isaac si l-a gonit batranul, zicand ca locurile cele de aici sunt ale calugarilor, iar el mirean fiind, nu poate ramane aici.

9) Zis-a avva Isaac : niciodata nu am bagat in chilia mea cuget asupra fratelui ce m-a necajit si eu m-am silit sa nu las frate in chilia lui, care sa aiba asupra mea cuget.

1O) S-a bolnavit de mare boala avva Isaac si a petrecut multa vreme intr-insa. Si i-a facut fratele putina fiertura si a pus intr-insa si prune si nu voia batranul sa guste si il ruga fratele zicand : ia putin avvo, pentru slabiciune. Si i-a zis batranul : cu adevarat frate, voiam sa fac in boala aceasta treizeci de ani.

11) Spuneau unii despre avva Isaac, ca vrand sa se savarseasca s-au adunat la dansul batranii si ziceau : ce vom face dupa tine, parinte ? Iar el a zis : ati vazut cum am umblat inaintea voastra ? De voiti si voi sa urmati si sa paziti poruncile lui Dumnezeu, va trimite darul Sau si va pazi locul acesta. Iar de nu veti pazi, nu veti petrece in locul acesta. Ca si noi cand urmau sa moara parintii nostri ne mahneam. Dar poruncile Domnului si ale lor pazindu-le am statut, ca si cum ar fi ei cu noi. Asa si voi faceti si va mantuiti.

12) Zis-a avva Isaac ca zicea avva Pamvo, ca acest fel de haina trebuie calugarul sa poarte, incat sa o puna afara de chilie trei zile si nimeni sa nu i-o ia.

PENTRU AVVA IOSIF CEL DIN PANEFO

1) S-au suit odata unii din parinti, la avva Iosif in Panefo ca sa-l intrebe pentru intalnirea fratilor ce gazduiesc la dansii, de se cade sa faca pogorare si sa arate indrazneala catre dansii. Si mai inainte de a fi el intrebat, a zis batranul catre ucenicul sau : ia seama la ceea ce voi sa fac astazi si rabda ! Si a pus batranul doua emvrimii, unul de-a dreapta si altul de-a stanga lui si a zis : sedeti. Si a intrat in chilia lui si s-a imbracat cu haine vechi de cersetor si iesind a trecut prin mijlocul lor si iarasi intrand, s-a imbracat cu hainele sale. Si iesind iarasi, a sezut in mijlocul lor. Si ei s-au spaimantat de lucrul batranului. Si le-a zis lor : luati seama, ce-am facut ? Zis-au ei : da. Le-a zis lor : nu cumva m-am schimbat din imbracamintea cea necinstita ? Ii zic ei : nu. Si a zis lor : deci, daca eu insumi sunt in amandoua hainele si precum cea dintai nu m-a schimbat, asa nici cea de-a doua nu m-a vatamat. In acest chip suntem datori sa facem cu primirea fratilor celor straini ( +1 ) dupa Sfanta Evanghelie. Dati, zice, cele ale Cezarului, Cezarului si cele ale lui Dumnezeu, lui Dumnezeu. ( +2 ) Deci,cand este venire de frati, cu indrazneala ( +3 ) sa-i primim. Iar cand suntem deosebi, trebuinta avem de plans, ca sa petreaca cu noi. Iar ei auzind s-au minunat, ca si cele din inima lor le-a spus, mai inainte de a-l intreba si au slavit pe Dumnezeu.
______________________
( +1 ) La altele, cu intalnirea fratilor.
( +2 ) Mateiu 22, 21.
( +3 ) La altele, cu blandete.

2) Zis-a avva Pimen lui avva Iosif : spune-mi, cum sa ma fac calugar ? Si a zis : de voiesti sa afli odihna si aici si acolo, pentu tot lucrul zi : eu cine sunt ? Si nu judeca pe nimeni.

3) Acestasi iarasi a intrebat pe avva Iosif, zicand : ce voi face, cand se apropie patimile ? Sa le stau impotriva, sau sa le las sa intre ? Ii zice lui batranul : lasa-le sa intre, si te lupta cu dansele. Deci, intorcandu-se la Schit, sedea si venind oarecare din tebei in Schit, spunea fratilor ca a intrebat pe avva Iosif, zicand : de se va apropia de mine patima, sa-i stau impotriva, sau sa o las sa intre ? Si mi-a zis : nu lasa nicidecum sa intre patimile, ci indata le taie. Si auzind avva Pimen. ca asa a zis tebeului, avva Iosif, sculandu-se s-a dus la el in Panefo si, i-a zis : avvo, eu ti-am incredintat cugetele mele si iata in alt fel mi-ai zis mie, si in alt fel tebeului. I-a zis lui batranul : nu stii ca te iubesc ? S a zis : asa. Au nu tu imi ziceai ca insuti tie spune-mi mie ? Si a zis : asa este. I-a zis batranul : de vor intra patimile si vei da si vei lua cu dansele, mai iscusit te fac; iar eu ca insumi mie ti-am grait. Dar sunt altii carora nici a se apropia patimile nu le este de folos, ci indata a le taia pe ele au trebuinta.

4) Un frate a intrebat pe avva Iosif, zicand : ce voi face, ca nici rele patimiri a suferi nu pot, nici a lucra si a da dragoste.( + ) I-a zis lui batranul : daca nu poti din acestea nici una a face, macar pazeste-ti stiinta ta despre aproapele, de catre tot raul - si te mantuiesti. Ca fara de pacat cere Dumnezeu sufletul.
______________________
( + ) Milostenie.

5) Zicea unul din frati : m-am dus odata la Iraclia cea de jos, catre avva Iosif si avea in manastirea lui un dud frumos, si imi zice de dimineata : du-te, mananca ! Si era vineri. Si nu m-am dus pentru post. Si rugandu-l, am zis : pentru Dumnezeu, spune-mi socoteala aceasta ? Iata, tu imi ziceai : du-te, mananca ! Iar eu pentru post nu m-am dus si ma rusinam de porunca ta, socotind cu ce socoteala imi zice batranul. Deci, ce trebuia sa fac ? Ca imi ziceai : du-te ! Iar el a zis : parintii nu graiesc fratilor drept, ci mai mult cele strambe. Si de vor vedea ca fac cele strambe, nu le mai graiesc cele strambe, ci adevarul, stiind ca la toate sunt ascultatori.

6) Zis-a avva Iosif lui avva Lot : nu poti sa te faci calugar de nu te vei face ca focul, arzand tot.

7) A mers avva Lot la avva Iosif si i-a zis : avvo, dupa puterea mea imi fac putina pravila si putinul post si rugaciunea si citirea si linistea si dupa puterea mea sunt curat cu cugetele. Ce am a mai face ? Deci, sculandu-se batranul, si-a intins mainile la cer si i s-au facut degetele ca zece faclii de foc. Si i-a zis : de voiesti, fa-te tot ca focul !

8) Un frate a intrebat pe avva Iosif zicand : vreau sa ies din chinovie si sa sed afara. Si i-a zis lui batranul : unde vezi sufletul tau ca se odihneste si nu se vatama, sezi. Ii zice lui fratele : si in chinovie ma odihnesc si afara. Ce voiesti sa fac ? Ii zice batranuI : daca te odihnesti si in chinovie si afara pune-ti amandoua cugetele in cumpana; si unde vezi ca mai mult se foloseste si atarna cugetul tau, aceasta fa.

9) S-a dus unul din batrani la prietenul sau, ca mergand ei, sa cerceteze pe avva Iosif si a zis : zi-i ucenicului tau ca sa ne gateasca noua magarul ! Si a zis : cheama-l si orice vei vrea, face. Ii zice : cum ii este numele ? Iar el a zis : nu stiu. Si i-a zis : cata vreme are cu tine, de nu ii stii numele ? Si i-a zis : doi ani. Iar el a zis : daca tu doi ani nu stii numele ucenicului tau, eu intr-o zi ce trebuinta am sa-l aflu ?

1O) S-au adunat fratii odaU la avva Iosif si sezand ei si intrebandu-l, se bucura el si cu toata osardia le zicea : eu imparat sunt astazi ! Ca am imparatit peste patimi.

11) Spuneau parintii despre avva Iosif cel din Panefo ca voind sa se savarseasca, sedeau batranii si luand el seama la fereastra si chemand pe ucenicul sau, i-a zis : adu-mi toiagul. Ca acesta socoteste ca am imbatrinit si nu mai pot asupra lui. Si dupa ce a apucat toiagul, au vazut batranii ca s-a slobozit ca un caine pe fereastra si s-a facut nevazut.


PENTRU AVVA IACOV

1) Zis-a avva Iacov : mai mare este a se instraina cineva, decat primi pe straini.

2) Zicea iarasi cum ca atunci cand se lauda cineva de altii, trebuie sa socoteasca pacatele sale si sa puna in minte, ca nu este vrednic de laudele cele ce se zic.

3) Zis-a iarasi ca precum lihnariul in camera intunecoasa lumineaza, asa si frica lui Dumnezeu cand va veni in inima omului, il lumineaza si-l invata toate faptele cele bune si poruncile lui Dumnezeu.

4) Zis-a iarasi : nu este trebuinta numai de cuvinte, ca sunt multe cuvinte intre oameni in vremea aceasta. Ca aceasta este ceea ce se cauta, iar nu cuvintele care nu au rod.


PENTRU AVVA IERAX

1) Un frate a intrebat pe avva Ierax, zicand : spune-mi cuvant, ca sa ma mantuiesc. I-a zis lui batranul : sezi in chilia ta si de iti este foame, mananca iar de iti este sete, bea si nu vorbi de rau pe cineva si te mantuiesti !

2) Acestasi sa zis ca niciodata cuvantae lume n-a zis, nici n-a voit sa auda.

PENTRU AVVA IOAN SCOPITUL

1) Avva Ioan scopitul, mai tanar fiind, a intrebat pe un batran, zicand : cum voi ati putut sa faceti lucrul lui Dumnezeu cu odihna, dar noi nici cu osteneala nu putem sa-l facem ? Si a raspuns batranul : noi am putut, tinta ( +1 ) avand lucrul lui Dumnezeu, iar trebuinta cea trupeasca, prea mic lucru. Iar voi tinta aveti trebuinta cea trupeasca, iar lucrul lui Dumnezeu nu mai aveti de nevoie. Pentru aceasta va osteniti. Si pentru aceasta Mantuitorul a zis ucenicilor : putin credinciosilor, cautati intai Imparatia lui Dumnezeu si acestea toate se vor adauga voua.( +2 )
______________________
( +1 )Adica lucru mare si care tine locul cel intai.
( +2 )Matei VI, 33.

2) Zis-a avva Ioan ca parintele nostru avva Antonie a zis : niciodata folosul meu nu l-am ales si nu l-am voit mai mult decat folosul fratelui meu.

3) Zicea avva Ioan cilicianul, egumenul Raitului catre frati : fiilor, precum am fugit de lume, sa fugim si de poftele trupului.

4) Zis-a iarasi : sa urmam parintilor nostri cu ce fel de aspra viata si liniste au sezut aici.

5) Zis-a iarasi : sa nu intinam fiilor, locul acesta, pe care parintii nostri l-au curatit de draci.

6) Zis-a iarasi locul acesta de nevoitori este, iar nu de negutatori.

PENTRU AVVA IOAN DE LA CHILII

Povestit-a avva Ioan cel de la Chilii zicand ca o femeie pacatoasa era in Egipt, frumoasa si bogata foarte si boierii veneau la dansa. Deci, intr-una din zile a avut vreme sa vina la biserica si a voit sa intre inauntru. Iar ipodiaconul, care sta la usi, n-a lasat-o, zicand : nu esti vrednica sa intri in casa lui Dumnezeu, caci esti necurata. Iar in timp ce se certau a auzit episcopul galceava si a iesit. Deci i-a zis lui femeia : nu ma lasi a intra in biserica ? Si i-a zis episcopul : nu iti este slobod sa intri, ca necurata esti ! Iar ea umilindu-se, i-a zis : nu mai pacatuiesc ! Si i-a zis ei episcopul : de vei aduce aici averile tale, stiu ca nu mai pacatuiesti. Iar dupa ce le-a adus ea, Iuandu-le episcopul, le-a ars. Si au intrat in biserica, ea plangand si zicand : daca aici asa mi s-a facut, oare acolo ce-am sa patimesc ? Si s-a pocait si s-a facut vas al alegerii. 2) Zis-a avva Ioan al Tebaidei : dator este calugarul, mai inainte de toate sa ispraveasca smerita cugetare, ca aceasta este cea dintai porunca a Mantuitorului, care zice, fericiti cei saraci cu duhul, ca acelora este Imparatia cerurilor.( + )
______________________
( + ) Matei V, 3

PENTRU AVVA ISIDOR PREOTUL

1) Se spunea despre avva Isidor preotul ca a venit odata un frate ca sa-l cheme la pranz . Iar batranul n-a suferit sa mearga, zicand ca Adam de mancare fiind amagit, afara din rai s-a salasluit. I-a zis lui fratele : tu inca te temi sa iesi din chilia ta ? Iar el iarasi i-a zis : fiule, ma tem ca diavolul, racnind ca un leu, cauta pe cine sa inghita ( +1 ) si de multe ori zicea daca cineva se va da pe sine la bautura de vin, nu va scapa de bantuiala gandurilor. Ca si Lot, silit fiind de fetele lui, s-a imbatat de vin si prin betie diavolul spre pacatul cel faradelege lesne l-a gasit.( +2 )
______________________
( +1 )I Petru V. 8.
( +2 )Facere 19, 33, 35.

2) Zis-a avva Isidor : daca Imparatia cerurilor poftesti, defaima banii si de dumnezeiasca rasplatire te tine.

3) Zis-a iarasi : a trai dupa Dumnezeu, este cu neputinta daca vei fi iubitor de dezmierdari si iubitor de argint.

4) Zis-a iarasi : daca dupa lege va nevoiti postind, nu va mandriti. far daca pentru aceasta va laudati, mai bine sa manance carne, decat sa se ingamfeze si sa se laude cineva.

5) Zis-a iarasi : trebuie ucenicii si ca pe niste parinti sa iubeasca pe cei cu adevarat dascali, si ca de niste stapani sa se teama. Si nici pentru dragoste sa nu slabeasca frica nici pentru frica sa nu inegreasca dragostea.

6) Zis-a iarasi : daca poftesti mantuirea, ia toate cele ce te duc la dansa.

7) Se spunea despre avva Isidor, ca ducandu-se vreun frate la dansul, fugea mai inauntrul chiliei. Si ii ziceau fratii : avvo, ce este aceasta ce faci ? Si zicea : au nu si fiarele fugind in vizuinile lor, scapa ? Acestea le zicea pentru folosul fratilor.

8) Povestit-a un batran, ca in vremea marelui Isidor preotul Schitului, era un frate diacon, pe care pentru multa lui fapta buna vrea sa-l faca preot, ca sa ramana in locul lui dupa moarte. Iar el din evlavie, nu,s-a atins de hirotonie, ci a ramas diacon. Deci, pe acesta, din bantuiala vrajmasului, l-a zavistuit oarecare din batrani si toti fiind in biserica pentru slujba, mergand batranul a pus pe ascuns cartea sa in chilia diaconului si venind a vestit lui avva Isidor, zicand, ca oarecare din frati i-a furat cartea. Si mirandu-se avva Isidor, a zis : niciodata ceva de acest fel nu s-a facut in Schit. Deci,,a zis preotului batranul acela care a pus pe ascuns cartea : trimite doi din parinti cu mine, ca sa cercetam chiliile. Deci mergand, intai au pipait prin chiliile celorlalti si pe urma au venit la chilia diaconului, si gasind acolo acea carte, au adus-o la preot in biserica si au spus unde au gasit-o, fiind de fata si diaconul si auzind. Iar el a facut metanie, inaintea a tot norodul, lui avva Isidor, zicand : am gresit, da-mi canon si i-au dat canon trei sapamani sa nu se precestuiasca. Deci venind fratele la slujba sta inaintea bisericii si cadea inaintea a tos norodul zicand : iertati-ma, ca am gresit ! Iar dupa trei saptamani a fost primit la impartasanie. Si indata s-a indracit batranul care il napastuise si a inceput a se marturisi strigand si zicand : am napastuit pe robul lui Dumnezeu. Si facandu-se rugaciune de toata biserica pentru dansul, nu se tamaduia. Atunci marele Isidor a zis inaintea tuturor fratilor; roaga-te pentru dansul, ca tu ai fost napastuit ! Si daca nu prin tine, apoi nici prin altul nu se tamaduieste. Si rugandu se el, indata s-a facut sanatos batranul.

PENTRU AVVA IOAN PERSUL

Povestit-a,unul din parinti despre avva Ioan persul, ca din darul lui cel mult, intru prea adanca nerautate a venit. Ca acesta petrecea in arabia Egiptului si s-a imprumutat odata de la un frate cu un galben si a cumparat in sa lucreze. Si a venit un frate rugandu-se si zicand : daruieste-mi, avvo, putin in sa-mi fac un leviton ( imbracaminte ) ! Si i-a dat cu bucurie. Asemenea inca si altul a venit rugandu-se : da-mi putin in, sa-mi fac o fota ! Si i-a dat si lui asemenea . Si altii cerand, da in scurt cu bucurie. La urma vine stapanul galbenului, cerandu-l, si i-a zis lui batranul : ma duc si ti-l aduc. Si neavand de unde sa-l dea, s-a sculat sa se duca la avva Iacov al diaconului, sa se roage sa-i dea banul, ca sa plateasca fratelui. Si mergand, a gasit un galben jos pe pamant, si nu s-a atins de dansul. Si facand rugaciune, s-a intors la chilia sa. Si a venit fratele iarasi suparandu-l pentru ban. Si i-a zis batranul : eu negresit port grija si mergand iarasi a gasit, banul jos unde era, si facand rugaciune s-a intors la chilia sa. Si iata, asemenea a venit fratele cel ce il supara si i-a zis batranul ca negresit de aceasta data il aduce. Si sculandu-se iarasi a venit la acel loc si l-a gasit acolo stand. Si facand rugaciune, l-a luat, si a venit la avva Iacov, si i-a zis : avvo, venind la tine, am gasit banul acesta pe cale. Deci ajuta si vesteste in enorie, nu cumva l-a pierdut cineva, si de se va gasi stapanul lui, da-l. Deci mergand batranul, trei zile a vestit si nimeni nu s-a gasit, care sa fi pierdut banul. Atunci a zis batranul catre avva Iacov : deci, daca nimeni nu l-a pierdut, da-l acestui frate, ca ii sunt dator lui si venind sa iau de la tine mila ( + ) si sa platesc datoria l-am gasit. Si s-a minunat batranul, cum fiind dator si gasind, nu l-a luat, sa-l fi dat. Si aceasta inca era mirare de dansul, ca de venea cineva sa se imprumute de la el de ceva candva, nu singur da, ci zicea fratelui : du-te, ia-ti tie orice ai trebuinta si daca aducea, ii zicea : pune-l iarasi la locul lui ! Iar de nimic nu aducea cel ce a luat, nimic nu-i zicea.
______________________
( + ) Milostenie.

3) Zis-a cineva lui avva Ioan persul : atata osteneala am facut noi pentru Imparatia cerurilor, oare putem sa o mostenim ? Si a zis batranul : eu cred ca voi mosteni Ierusalimul cel de sus, care este scris in ceruri ( +1 ). Caci credincios este cel ce a fagaduit ( + 2 ). Si pentru ce sa nu cred ? Iubitor de straini ca Avraam m-am facut, bland ca Moise, sfant ca Aaron, rabdator ca Iov, smerit cugetator ca David, pustnic ca Ioan, jalnic ca Ieremia, invatator ca Pavel, credincios ca Petru, intelept ca Solomon. Si cred ca talharul, ca Cel ce mi-a daruit acestea pentru a Sa bunatate, si Imparatia mi-o va da !
______________________
( +1 ) Evrei XII 22-23.
( +2 ) Evrei X. 23.


PENTRU AVVA IOAN TEBEUL

Se spunea pentru cel mic Ioan tebeul, ucenicul lui avva Ammoi, ca doisprezece ani a fost slujind batranului cand era bolnav si cu dansul era sezand pe harar si batranut il trecea cu vederea. Si macar ca mult s-a ostenit cu dansul, niciodata nu i-a zis : mantuieste-te ! Iar cand vrea sa se savarseasca, sezand batranii, l-au apucat de mana si i-au zis : mantuieste-te, mantuieste-te ! Si l-a incredintat batranilor, zicand : acesta inger este, nu om !

PENTRU AVVA IOAN, UCENICUL LUI AVVA PAVEL

Se spunea despre avva Ioan, ucenicut lui avva Pavel, ca avea mare ascultare. Ca erau intr-un loc mormanturi si locuia acolo o leoaica; iar batranul a vazut in locul acela balegi de bou si zicea lui Ioan sa se duca sa le aduca. Iar el i-a zis : dar ce voi face, avvo, pentru leoaica ? Batranul glumind a zis : de va veni asupra ta, leag-o si o adu aici ! Deci, s-a dus fratele acolo seara si iata a venit leoaica asupra lui. Iar el dupa cuvantul batranului, s-a repezit sa o prinda si a fugit leoaica. Si alergand dupa ea, zicea : asteapta parintele meu sa te leg. Si prinzand-o a legat-o. Si se necajea batranul si sedea asteptandu-l. Si iata a venit, tinand leoaica legata. Vazand batranul, s-a minunat. Si vrand sa-l smereasca, l-a lovit zicand : nebunule ! Caine nebun mi-ai adus aici ? Si a dezlegat-o indata batranul si a slobozit-o sa se duca.

PENTRU AVVA ISAAC TEBEUL

1) S-a dus odata, avva Isaac tebeul la o chinovie si a vazut pe un frate ca a gresit si l-a osandit. Iar dupa ce a iesit la pustie, a venit ingerul Domnului si a stat inaintea usii chiliei lui, zicand : nu te las sa intri. Iar el se ruga zicand : care este pricina ? Si raspunzand ingerul, i-a zis : Dumnezeu m-a trimis, zicand : spune-i lui, unde poruncesti sa pui pe fratele cel gresit, pe care l-ai judecat ? Si indata s-a pocait, zicand : am gresit, iarta-ma ! Si i-a zis ingerul : scoala-te, te-a iertat Dumnezeu ! Dar pazeste-te de acum inainte sa nu judeci pe cineva mai inainte de a-l judeca Dumnezeu.

2) Se spunea despre avva Apollo, ca avea un ucenic, anume Isaac, pedepsit desavarsit la tot lucrul bun. Si a castigat linistea dumnezeiestii Liturghii si cand iesea la biserica, nu lasa pe nimeni sa-i iese in cale. Ca era cuvantul lui acesta, ca toate sunt bune la vremea lor, ca vreme este la tot lucrul ( + ). Si dupa ce iesea de la biserica, ca si cum ar fi fost gonit de foc, asa fugea, si cautand sa ajunga la chilia sa. Si de multe ori se da fratilor din biserica cate un pesmet si cate un pahar de vin, dar el nu lua, nu lepadand blagoslovenia fratilor ci tinind linistea bisericii. Si s-a intamplat de a zacut el de boala si auzind fratii, au venit sa-l cerceteze. Si sezand fratii, l-au intrebat, zicand : avvo Isaac, pentru ce dupa iesirea bisericii fugi de frati ? Si a zis catre ei : nu fug de frati ci de reaua mestesugire a dracilor. Ca de va tine cineva faclie aprinsa si de va zabovi stand in vant, se stinge de vant. Asa si noi, luminati fiind de Sfantul Duh in vremea Sfintei Liturghii, de vom zabovi afara din chilie, ni se intuneca mintea. Aceasta a fost petrecerea cuviosului avva Isaac.
______________________
( + ) Eclesiastul III, 1.

PENTRU AVVA IOSIF TEBEUL

A zis avva Iosif tebeul : trei cete sunt cinstite inaintea Domnului : cand omul este bolnav si i se adauga ispite si cu multumire le primeste. Iar a doua este cand cineva isi face toate lucrurile sale curate inaintea lui Dumnezeu si nu au nimic omenesc. Iar a treia, cand cineva sade sub supunerea unui parinte duhovnicesc si se lepada de toate voile sale. Aceasta are o cununa mai mult, dar eu am ales boala.

PENTRU AVVA ILARION

A mers avva Ilarion din Palestina, la munte, catre avva Antonie. Si i-a zis lui avva Antonie : bine ai venit, luceafarule cel ce rasari dimineata ! Si i-a zis avva Iarion : pace tie, stalpule de lumina care luminezi lumea !

PENTRU AVVA ISHIRION

Fratii parinti ai Schitului au proorocit pentru neamul cel de pe urma. Ce am lucrat noi ?, ziceau ei. Si raspunzand unul din ei, mare cu viata si cu numele, avva Ishirion, a zis : noi poruncile lui Dumnezeu le-am facut. Si raspunzand fratii au zis : dar cei dupa noi, oare ce vor face ? Si a zis : vor sa vina la jumatatea lucrului nostru. Si au zis fratii : dar cei dupa dansii ? A zis avva Ishirion : nu au nicidecum lucru cei ai neamului si randului aceluia, ci va sa le vina lor ispita. Si cei ce se vor afla lamuriti in vremea aceea, mai mari si decat noi si decit parintii nostri se vor afla.


INCEPUTUL SLOVEI C


PENTRU AVVA CASIAN

1) Povestit-a avva Casian : ne-am dus eu si sf. Ghermano in Egipt, catre un batran si primindu-ne in gazda, a fost intrebat de noi : pentru ce in vremea primirii fratilor celor straini, canonul postului nostru - precum am luat in Palestina - nu-l primiti ? Si a raspuns zicand : postul totdeauna cu mine este, iar pe voi a va tine totdeauna cu mine, nu pot. Si postul adevarat este lucrul si de trebuinta si de nevoie, insa al vointei noastre este iar implinirea dragostei, de nevoie o cere legea lui Dumnezeu. Prin voi dar primind pe Hristos, sunt dator cu toata silinta sa-L odihnesc. Iar dupa ce va voi petrece pe voi, canonul postului pot iarasi sa-l castig. Caci nu pot fiii nuntii sa posteasca, cata vreme este mirele cu dansii. Iar cand se va lua de la dansii mirele, atunci cu slobozire vor posti. ( + )
______________________
( + )Mat. IX, l5. Marcu II, 19. Luca V, 34.

2) Acestasi a zis ca era un batran si ii slujea o sfanta fecioara, iar oamenii ziceau : nu sunt curati. Si a auzit batranul. Deci cand era sa se savarseasca, a zis parintilor : dupa ce ma voi savarsi, rasaditi toiagul meu la mormant. Si daca va odrasli si va face roade, sa stiti ca sunt curat cu dansa iar de nu va odrasli si nu va face roade, sa cunoasteti ca am cazut cu dansa. Si au rasadit toiagul si a treia zi a odraslit si a facut roade. si toti au slavit pe Dumnezeu.

3) Zis-a iarasi : ne-am dus la alt batran si ne-a facut pe noi de am gustat si ne indemna dupa ce ne-am saturat sa mai mancam. Iar eu zicand ca nu mai putem, el a raspuns : dar eu, venind fratii, de sase ori am pus masa si indemnand pe fiecare, impreuna mancam si inca imi este foame. Dar tu o data mancand atat te-ai saturat incat sa nu mai poti manca ?

4) Povestit-a iarasi acesta, ca a mers avva Ioan, barbat egumen al unei chinovii mari, la avva Paisie care traia de patruzeci de ani intr-o pustie foarte adanca si ca cel ce avea catre dansul multa dragoste si indrazneala cea din dragoste a zis catre el : fug nu de frati, ci de reaua mestesugire a dracilor. Si de nici un om fiind degrab suparat, ce ai ispravit ? Iar el a zis : de cand m-am calugarit, niciodata, nu m-a vazut soarele mancand. A zis si avva Ioan : nici pe mine maniindu-ma.

5) Pe acest avva Ioan, fiind spre sfarsit si vrand sa se duca catre Dumnezeu cu osardie si voios, l-au inconjurat fratii, rugandu-l sa le lase in loc de mostenire un cuvant scurt si de mantuire, prin care vor putea sa se suie la savarsirea cea intru Hristos. Iar el suspinand, a zis : niciodata n-am facut voia mea, nici am invatat pe cineva ceea ce mai inainte n-am facut.

6) Povestit-a iarasi despre alt batran care sedea in pustie, ca s-a rugat lui Dumnezeu sa i se daruiasca lui ca niciodata sa nu dormiteze cand se porneste vreo vorba duhovniceasca iar de va aduce cineva cuvinte de clevetire sau de vorba desarta, indata sa adoarma, ca sa nu guste auzurile lui acest fel de otrava. Si acesta zicea ca diavolul este silitorul vorbei desarte si luptatorul a toata invatatura duhovniceasca, aducand si acest fel de pilda. Ca vorbind eu, zice, pentru folos, catre oarecari frati, de atata somn adanc au fost cuprinsi, incat nici genele ochilor nu puteau sa le miste. Eu vrand dar sa arat lucrarea demonului, cuvant de vorba desarta am adus la mijloc, de care facand haz, numaidecat s-au trezit. Si suspinand am zis : cat timp pentru lucruri ceresti vorbeam, ochii vostri, ai tuturor de somn erau cuprinsi iar cand cuvant desert a curs, toti cu osardie v-ati desteptat. Pentru aceea, iubitilor frati, va rog, cunoasteti lucrarea demonului celui viclean si de sine luati aminte, pazindu-va de dormitare, cand faceti ceva duhovnicesc, sau ascultati.

7) Zis-a iarasi ca un om bogat, lepadandu-se de lume si averile sale la saraci dandu-le, a oprit oarece spre odihna sa, nevrand sa primeasca smerita cugetare cea din lepadarea cea desavarsita si supunerea cea adevarata a canonului vietii de obste. Catre care, cel intru sfinti Vasile a grait in acest fel : si averile le-ai pierdut si calugar nu te-ai facut.

8) A zis iarasi ca era un calugar locuind intr-o pestera pustie si s-a vestit lui de catre rudeniile cele dupa trup, ca tatal sau tare este suparat de boala si va sa se savarseasca; sa vina ca sa-l mosteneasca. Iar el a rsapuns catre dansii : eu mai inainte decat acela am murit lumii. Mort pe viu nu mosteneste.

PENTRU AVVA CRONIE

1) Un frate a zis lui avva Cronie : spune-mi un cuvant ! Si i-a zis lui cum, ca venind Elisei la somaniteanca, a gasit-o pe dansa neavand suparare cu nimeni. Deci a zamislit si a nascut prin venirea lui Elisei ( + ). I-a zis lui fratele : ce este cuvantul acesta ? Si i-a zis batranul ca sufletul de se va trezi si se va strange din raspandire si grija si isi va lasa voile sale, atunci Duhul lui Dumnezeu vine la dansul si poate de aceea sa nasca, fiindca este sterp.
______________________
( + ) IV. Imp. 4, 10

2) Un frate a intrebat pe avva Cronie : ce voi face uitarii, care imi robeste mintea si nu ma lasa sa simt pana ce nu ma aduce la insusi pacatul ? Si a raspuns batranul : cand au luat cei de alta semintie chivotul, pentru fapta cea rea a fiilor lui Israil ( +1 ), l-au tras pans ce l-au adus in casa lui Dagon, dumnezeul lor. Si atunci a cazut cu fata lui in jos ( +2 ). Si a zis fratele : ce este aceasta ? Iar batranul a zis : ca de vor apuca sa robeasca mintea omului cu insasi pricinele sale, asa o tarasc pana ce o vor aduce deasupra patimii celei nevazute. Deci intr-acel loc de se va intoarce mintea si va cauta pe Dumnezeu si isi va aduce aminte de munca cea vesnica, indata patima cade si nu se mai vede. Caci scris este : cand te vei intoarce si vei suspina, atunci te vei mantui si vei cunoaste unde ai fost ( +3 ).
______________________
( +1 ) La altele, lui Ili.
( +2 ) I Imparati, V, 2, 3.
( +3 ) Is. XXX, 15.

3) Un frate a intrebat pe avva Cronie : cum vine omul la smerita cugetare ? Zis-a lui batranul : prin frica lui Dumnezeu. I-a zis fratele : dar prin ce fel de lucru vine la frica lui Dumnezeu. A zis batranul : dupa socoteala mea, de se va strange pe sine din tot lucrul si se va da la osteneala trupeasca si cat va putea isi va aduce aminte de iesirea cea din trup si de judecata lui Dumnezeu.

4) A zis avva Cronie ca de nu aducea Moise oile sub muntele Sinai, nu ar fi vazut focul in rug ( +1 ). A intrebat fratele pe batranul : la ce se ia rugul ? Si i-a zis lui ca rugul se ia la fapta cea trupeasca. Ca scris este, ca asemenea este Imparatia cerurilor cu comoara ascunsa in tarina ( +2 ). Zis-a fratele batranului : fara osteneala trupeasca dar, nu sporeste omul la vreo cinste ? Zis-a lui batranul : cu adevarat scris este : privind la Incepatorul si Savarsitorul credintei, Iisus, care in locul bucuriei ce era pusa inaintea Lui, a rabdat Crucea ( +3 ). Si iarasi David zice : de voi da somn ochilor mei si genelor mele dormitare si celelalte ( +4 ).
______________________
( +1 ) Ies III. 2, 3.
( +2 ) Mat. 13, 44.
( +3 ) Evr, XII, 2.
( +4 ) Psalm 131. 4.

5) Zis-a avva Cronie, ca i-a povestit lui avva Iosif cel de la Pilusie, acestea : sezand eu in Sinai, era acolo un frate bun si nevoitor, si la trup cu chip frumos. Si venea la biserica la slujba, purtand o haina plina de carpituri si un maforion mic si vechi. Si vazandu-l odata asa venind la slujba, i-am zis : frate, nu vezi, pe frati cum sunt ca ingerii la slujba, in biserica ? Cum tu totdeauna asa vii aici, purtand vechituri ? Iar el a zis : iarta-ma, avvo, ca nu am altele ! Deci l-am luat in chilia mea si i-am dat un leviton si orice alt ii mai trebuia si se purta de acum ca si ceilalti frati si era cu putinta a-l vedea ca pe un inger. Si au avut odata nevoie parintii sa trimita zece frati la imparatul pentru oarecare trebuinta. Si l-au hotarat si pe dansul impreuna cu cei ce erau sa mearga. Iar dupa ce a auzit, a facut metanie la parinti, zicand : pentru Domnul, iertati-ma, ca sunt rob al unuia mare din cei de acolo si de ma va cunoaste, ia calugaria de pe mine, si ma duce iarasi ca sa-i robesc lui.

Deci, dupa ce au plecat parintii si l-au lasat, am aflat pe urma de la unul care il stia bine, ca in vremea cand era in lume, era eparh al pretoriilor si ca sa nu fie cunoscut si sa aiba suparare de la oameni, a pricinuit aceasta. Atata silinta aveau parintii ca sa fuga de slava si de odihna lumii acesteia.

PENTRU AVVA CARION

1) Zis-a avva Carion : multe osteneli trupesti am facut, mai mult decat fiul meu Zaharia si n-am ajuns la masurile lui, intru smerenia si tacerea lui.

1) Zis-a avva Carion : multe osteneli trupesti am facut, mai mult decat fiul meu Zaharia si n-am ajuns la masurile lui, intru smerenia si tacerea lui.

2) Fost-a in Schit un calugar ce se zicea avva Carion. Acesta avand doi copii, lasandu-i pe ei la femeia sa, s-a dus la viata calugareasca. Iar dupa o vreme facandu-se foamete in Egipt, stramtorandu-se femeia lui, a venit la Schit, aducand cei doi copii cu sine. Si era unul de parte barbateasca si se numea Zaharia, iar altul de parte femeiasca. Si sedea departe de batranul in lunca. Ca este lunca alaturi de Schit, unde bisericile sunt zidite la izvoarele apelor. Si acest obicei era in Schit, ca de venea femeie sa graiasca cu vreun frate al ei, sau cu alta rudenie, de departe sezand vorbeau unii cu altii. Atunci a zis femeia lui avva Carion : iata te-ai facut calugar si foamete este. Cine dar va hrani copiii tai ? I-a raspuns ei avva Carion : trimite-mi-i pe ei aici ! Zis-a femeia copiilor : duceti-va la tatal vostru ! Deci cand mergeau ei la tatal lor, copila s-a intors la mama-sa, iar copilul a venit la tatal sau. Atunci i-a zis ei : iata bine s-a facut. Ia tu pe copila si te du, si eu iau pe copil ! Deci il crestea in Schit, toti stiind ca este fiul lui. Iar dupa ce a venit in varsta, cartire s-a facut intre frati pentru dansul. Si auzind avva Carion a zis fiului sau : Zaharie, scoala-te sa mergem de aici, ca parintii cartesc ! I-a zis lui tanarul : avvo, toti stiu aici ca fiul tau sunt. Iar de vom merge aiurea nu pot zice ca fiul tau sunt ? Si i-a zis batranul : scoala-te sa mergem de aici ! Si s-au dus la Tebaida. Iar dupa ce si-au luat chilie si au sezut putine zile acolo, aceeasi cartire s-a facut pentru copil. Atunci i-a zis lui tata : Zahario, scoala-te sa mergem la Schit ! Si dupa ce au venit ei la Schit si au trecut putine zile, iarasi cartire s-a facut pentru dansul. Atunci Zaharia copilul venind la iezerul cel de pucioasa si dezbracandu-se, s-a pogorat jos pana la narile lui, cufundandu-se. Si stand multa vreme cat putea, si-a prapadit trupul sau, caci s-a facut ca un bubos. Si iesind s-a imbracat cu hainele sale si s-a dus la tatal sau si abia l-a mai cunoscut. Si mergand el la Sfanta Impartasire dupa obicei, s-a descoperit Sf. Isidor, preotului Schitului ceea ce a facut. Si vazand si minunandu-se, a zis : Zaharia copilul in duminica trecuta a venit si s-a impartasit ca un om, iar acum ca un inger s-a facut.

PENTRU AVVA COPRI

1 ) Zicea avva Pimen despre avva Copri, ca la atata masura a venit, incat macar ca era bolnav si zacea pe pat, multumea si isi oprea voia.

2) Zis-a avva Copri : fericit cel ce rabda osteneala cu multumire.

3) S-au adunat odata cei din Schit, certandu-se pentru Melchisedec si au uitat sa cheme pe avva Copri. Mai pe urma chemandu-l, il intrebara de aceasta. Iar el lovindu-se de trei ori peste gura ( + ), a zis : vai tie, Coprie ! Vai tie, Coprie ! Vai tie, Coprie ! Caci cele ce ti-a poruncit Dumnezeu sa le faci, le-ai lasat si cele ce nu le cere de la tine, le cauti. Si auzind fratii acestea, au fugit la chiliile lor.
______________________
( + ) La altele, peste obraz.

PENTRU AVVA CHIRU

1) Pentru gandul desfranarii fiind intrebat avva Chiru alexandrinul, a raspuns asa : daca gand nu ai, nadejde nu ai. Daca ganduri nu ai, fapta ai. Iar aceasta este ca cel ce nu se lupta cu mintea impotriva pacatului, nici raspunde impotriva-i, cu trupul il face pe dansul ( + ). Caci cel ce are fapte, prin ganduri nu se supara. A intrebat insa batranul pe frate, zicand : nu cumva ai obicei sa vorbesti cu femei ? Si a zis fratele : nu ! Vechi si noi zugravi sunt cugetele mele. Aduceri aminte sunt cele ce ma supara si inchipuiri de femei. Iar batranul a zis catre dansul : de morti nu te teme ci de cei vii fugi si te indreapta mai mult spre rugaciune.
______________________
( + ) Adica pe pacat.


INCEPUTUL SLOVEI L

PENTRU AVVA LUCHIE

1 ) Au venit odata la avva Luchie cel din Ennat niste calugari, ce se zic evhite, adica rugatori. Si i-a intrebat pe ei batranul : care e lucrul mainilor voastre ? Iar ei au zis : noi nu pipaim lucrul cu mainile, ci precum zice apostolul, neincetat ne rugam ( +1 ). Si a zis batranul : nu mancati ? Si au zis : da, maticam. Si le-a zis lor : apoi cand mancati, cine se roaga pentru voi ? Iarasi le-a zis lor : nu dormiti ? Si au zis : da, dormim. Si a zis batranul : apoi cand dormiti, cine se roaga pentru voi ? Si nu au gasit sa-i raspunda la aceasta. Si le-a zis lor : iertati-ma, iata nu faceti cum ziceti. Iar eu va arat voua, ca lucrand lucrul cu mainile mele, neincetat ma rog. Sed cu ajutorul lui Dumnezeu, muindu-mi putinele smicele ale mele, si impletindu-le funie, zic : miluieste-ma, Dumnezeule, dupa marea mila Ta si dupa multimea indurarilor Tale, sterge faradelegea mea ! ( +2 ) Si le-a zis lor : nu este rugaciune aceasta ? Si au zis ei : este. Si a adaus batranul : cand petrec toata ziua lucrand si rugandu-ma, fac mai mult sau mai putin decat saisprezece bani. Si dau dintr-insii la usa doi si ceilalti ii cheltuiesc la mancare. Si se roaga pentru mine cei ce ia doi bani, cand mananc sau dorm. Si cu darul lui Dumnezeu se implineste la mine cuvantul acela ce zice : neincetat va rugati !
______________________
( +1 ) Tes. V, 17.
( +2 )Psalm 50.

PENTRU AVVA LOT

1) A venit unui din batrani catre avva Lot, la lunca cea mica ce se cheama a lui Arsenie si s-a rugat lui pentru o chilie si i-a dat-o. Si era batranul neputincios si i-a odihnit pe el avva Lot. Si daca venea careva la avva Lot, il facea de mergea si la batranul cel neputincios. Deci, a inceput a grai lor cuvinte de-ale lui Origen si se necajea avva Lot, zicand : nu cumva vor socoti parintii ca si noi suntem asa ? Dar a-l scoate pe dansul din loc, se temea pentru porunca. Si sculandu-se avva Lot, a venit catre avva Arsenie si i-a povestit lui despre batran. Si i-a zis lui avva Arsenie : nu-l goni pe dansul, ci zi-i lui : iata din cele ale lui Dumnezeu, mananca, bea precum voiesti, numai cuvantul acesta sa nu-l graiesti. Si de va voi, se va indrepta, iar de nu va voi sa se indrepte sigur, se va indemna sa se duca de acolo, si nu de la tine se va face pricina. Deci mergand, avva Lot, a facut asa. Si batranul daca a auzit aceasta, nu voia sa se indrepteze, ci a inceput sa se roage, zicand : pentru Dumnezeu, trimiteti-ma de aici ca nu mai pot suferi pustia ! Si asa, sculandu-se, a iesit, petrecandu-se cu dragoste.

2) Povestit-a oarecine despre un frate, care cazuse in pacat, ca mergand el la avva Lot se tulbura intrand si iesind, neputand sa sada. Si i-a zis lui, avva Lot : ce ai, frate ? Iar el a zis : pacat mare am facut si nu pot sa-l spun parintilor. I-a zis lui batranul : marturiseste-l mie si eu il voi purta pe el ! Atunci i-a zis lui : in desfranare am cazut si am jefuit ca sa dobandesc lucrul. Si i-a zis lui batranul : indrazneste, ca este pocainta ! Du-te si sezi in pestera si posteste douazeci de zile si eu voi purta cu tine jumatatea pacatului ! Deci, dtipa ce s-au implinit trei saptamani, s-a incredintat batranul ca a primit Dumnezeu pocainta fratelui. Si a ramas, supunandu-se batranului pana la moartea lui.

PENTRU AVVA LONGHIN

1) A intrebat odata avva Longhin pe avva Luchie despre trei ganduri, zicand : voiesc sa ma instrainez. I-a zis lui batranul : de nu-ti vei stapani limba nu esti strain, oriunde vei merge. Deci si, aici stapaneste-ti limba si esti strain. I-a zis lui iarasi : voiesc sa postesc ! I-a raspuns lui batranul : zis-a Isaia proorocul : de vei incovoia ca pe un lant si ca pe un belciug grumazul tau, nici asa nu se va chema post primit ( + ). Ci mai vartos stapaneste gandurile tale cele rele. I-a zis lui a treia oara : voiesc sa fug de oameni. Raspuns-a batranul : de nu vei ispravi aceasta mai intai cu oamenii, nici deosebi nu poti sa o ispravesti.
______________________
( + )Isaia 51, 5.

2) Avva Longhin fiind odata bolnav, zicea intru sine : zaci si mori. Iar de-mi vei cere sa mananci fara vreme, nici hrana cea de toate zilele nu-ti voi da.

3) S-a intrebat avva Longhin : care fapta buna este mai mare decat toate, celelalte ? Si a zis : socotesc ca precum mandria este mai mare decat toate patimile, incat a putut sa surpe pe unii si din cer, asa si smerita cugetare este mai mare decat toate faptele bune, pentru ca poate sa scoata pe om din insasi adancuri, macar de ar fi pacatos ca un drac. Pentru aceea si Domnul mai inainte de toti fericeste pe cei saraci cu duhul.

4) O femeie avand patima la san, care se cheama carchin, auzind de avva Longhin, a cautat sa se intalneasca cu dansul. Deci sedea el la semnul al noalea de la Alexandria. Si cautand femeia, s-a intamplat fericitul acela de aduna lemne pe langa mare. Si gasindu-l pe el, i-a zis lui : avvo, unde locuieste avva Longhin, robul lui Dumnezeu ? - nestiind ca el este. Iar el i-a raspuns : ce voiesti de la inselatorul acela ? Nu te duce la dansul, caci este amagitor ! Dar ce este ceea ce ai ? Iar femeia, i-a aratat patima si facand el semnul crucii peste locul acela, a slobozit-o zicand : du-te si Dumnezeu te va tamadui, caci, Longhin cu nimic nu poate sa te foloseasca ! Deci s-a dus femeia, crezand cuvantul lui si s-a tamaduit indata. Dupa acestea povestind ea catre oarecare lucrul si semnele batranului spunandu-le, a priceput ca el este avva Longhin.

5) Altadata iarasi i-au adus lui unii pe un indracit. Iar el zicea catre dansii : eu n-am ce sa fac. Ci mergeti mai bine la avva Zinon. Apoi cand a inceput avva Zinon sa goneasca diavolul, a inceput a striga diavolul : acum socotesti, avvo , ca pentru tine ies ? Iata avva Longhin se roaga acolo impotriva mea, si temandu-ma de rugaciunile lui ies ca altfel tie nu-ti dam raspuns.

6) Zis-a avva Longhin catre avva Acachie : femeia atunci cunoaste ca a zamislit, cand i se va opri sangele. Asadar si sufletul cunoaste ca a primit Duh Sfant, cand i se vor opri patimile cele rele ce curg jos dintr-insul. Iar cata vreme petrece intr-insele, cum poate sa se mareasca in desert, ca este fara patima ? Da sange si ia Duh !


INCEPUTUL SLOVEI M

PENTRU AVVA MACARIE EGIPTEANUL

1 ) Povestit-a despre sine avva Macarie, zicand : cand eram mai tanar si sedeam la chilie in Egipt, m-au apucat si m-au facut cleric in sat. Si nevrand sa primesc, am fugit la alt loc. Si a venit la mine un mirean cucernic si lua rucodelia mea si-mi slujea mie. Apoi s-a intamplat din ispita diavoleasca de a cazut in pacat o fata si luand in pantece, era intrebata cine este cel ce a facut aceasta. Iar ea zicea : pustnicul ! Iar ei iesind, m-au prins in sat si au spanzurat de grumajii mei oale afumate si urechi de vase si m-au purtat in vileag prin sat pe ulita, batandu-ma si zicand : acest calugar a stricat pe fata noastra, luati-l, luati-l ! Si m-au batut incat putin de n-am murit. Si venind unul din batrani, a zis : pana cand bateti pe acest calugar strain. Iar cel ce-mi slujea, urma dupa mine rusinandu-se, caci era ocarandu-l pe el foarte si zicand : iata sihastrul pe care tu il marturiseai, ce a facut ! Si au zis parintii ei : nu-l slobozim pana ce nu va da chezasie ca o va hrani pe dansa. Si am zis slujitorului meu si m-a luat in chezasie. Si mergand la chilia mea, am dat lui cate cosnite aveam, zicandu-i : vinde-le si le da femeii mele sa manance ! Si ziceam in gandul meu : Macarie, iata ti-ai gasit tie femeie. Trebuie sa lucrezi putin mai mult ca sa o hranesti. Si lucram ziua si noaptea si ii trimeteam ei. Si cand a venit vremea ticaloasã sã nascã, a petrecut multe zile chinuindu-se si nu nãstea. Si i-am zis ei : ce este aceasta ? Iar ea a zis : eu stiu ca pe pustnicul acela l-am napastuit si mintind l-am invinuit. El nu este vinovat, ci cutare tanar. Si venind cei ce imi slujea bucurandu-se, zicea ca n-a putut sa nasca fata aceea pana ce nu a marturisit zicand ca nu are vina pustnicul , ci a mintit asupra lui. Si iata, tot satul va sa vina aici cu slava si sa se pocaiasca inaintea ta. Iar eu auzind acestea, ca sa nu ma supere oamenii, m-am sculat si am venit aici la Schit. Acesta este inceputul pricinei pentru care am venit aici.

2) Venit-a odata Macarie egipteanul de la schit la muntele Nitriei, la pomenirea lui avva Pamvo. Si i-au zis lui batranii : parinte, spune vreun cuvant fratilor. Iara el a zis lor : eu inca nu m-am facut calugar, dar am vazut calugari. Caci sezand eu odata in chilie la Schit, ma suparau gandurile si imi ziceau : du-te in pustie si vezi ce vei afla acolo ! Deci am ramas luptandu-ma cu gandul cinci ani, zicand : nu cumva de la diavolul este aceasta ? Si daca a zabovit gandul, m-am dus in pustie si am aflat acolo un iezer de apa si ostrov in mijlocul lui si au venit fiarele pustiei sa bea apa dintr-insul. Si am vazut in mijlocul lor doi oameni goi si s-a inspaimantat trupul meu, caci am socotit cum ca sunt duhuri, iar ei daca m-au vazut inspaimantat, au grait catre mine : nu te teme, caci si noi oameni suntem. Si am zis lor : de unde sunteti si cum ati venit in pustia aceasta ? Iar ei au raspuns : de la chinovie suntem si ne-am intocmit intre noi si am iesit aici. Si iata avem patruzeci de ani si unul din noi este egiptean, iar celalalt este libian. Si m-au intrebat si ei zicand : cum se afla lumea, de vine apa la vremea sa si de are lumea indestularea sa si am zis lor : are. Si eu i-am intrebat cum pot sa ma fac calugar si ei mi-au raspuns : de nu se va lepada cineva de toate ale lumii, nu poate sa fie calugar. Si am zis lor : eu sunt slab si nu pot ca voi. Iar ei mi-au zis : daca nu poti ca noi, sezi in chilia ta si-ti plange pacatele tale. Si i-am intrebat : cand se face iarna nu raciti ? Si cand se face arsita, nu se ard trupurile voastre ? Iar ei mi-au zis : Dumnezeu ne-a facut noua iconomia aceasta, incat nici iarna nu racim, nici vara nu ne vatama arsita. Pentru aceasta am zis voua ca nu m-am facut calugar, ci am vazut calugari. Iertati-ma, fratilor !

3) Avva Macarie locuia odata in pustia cea mare si petrecea numai el singur, iar mai jos era alta pustie in care locuiau mai multi frati. Si lua seama batranul la cale si a vazut pe satana venind in chip de om ca sa treaca pe acolo. Si se arata ca poarta o haina de in cu multe gauri si la fiecare gaura era spanzurata cate o tivgulita. Si i-a zis lui marele batran : unde te duci ? Si i-a raspuns : ma duc sa aduc aminte fratilor. ( + ) Iar batranul i-a zis : si la ce iti trebuie tie aceste tivgulite. Si a zis : bucate duc fratilor. Iar batranul a zis : dar toate acestea ? Si a raspuns : da, caci de nu va placea cumva una, ii aduc alta iar daca nici aceasta, ii dau alta si negresit dintre acestea macar una ii va placea lui. Si acestea zicand, s-a dus. Iar batranul a ramas pandind caile pana ce iarasi s-a intors acela. Si vazandu-l pe el batranul, i-a zis : mantuieste-te ! Iar el a raspuns : cum se poate ca sa ma mantuiesc ? I-a zis lui batranul : pentru ce ? Iar el a zis : caci toti mi s-au facut salbatici si nimeni nu ma respecta. I-a zis lui batranul : dar nici un prieten nu mai ai acolo ? Iar el i-a raspuns lui : ba am acolo numai un calugar prieten si numai el ma respecta si cand ma vede se invarte ca o vartelnita. I-a zis lui batranul : si cum se numeste fratele acela ? Iar el a zis : Teopempt. Si zicand acestea, s-a dus. Si sculandu-se avva Macarie, s-a dus in pustia cea mai din jos. Si auzind fratii, luand stalpari de finic, au iesit in intampinarea lui. Si fiecare se gatea, socotind ca la dansul va sa gazduiasca batranul. Iar el a intrebat cine este cel ce se numeste Teopempt in muntele acela si gasindu-l a intrat in chilia lui. Iar Teopempt i-a primit pe el cu bucurie. Dupa ce a inceput a ramane singur cu dansul, i-a zis batranul : cum te afli, frate ? Iar el a zis : cu rugaciunile tale, bine. A zis batranul : nu cumva te lupta gandurile ? El a raspuns : acum bine sunt : caci se sfia sa-i spuna. I-a zis lui batranul : iata, cati ani ma nevoiesc si sunt cinstit de toti si pe mine batranul ma supara duhul curviei. A raspuns zicand si Teopempt : crede-ma, avvo, ca si pe mine. Iar batranul pricinuia ca si alte ganduri bat razboi cu dansul, pana sa-l faca sa marturiseasca. Apoi i-a zis lui : cum postesti ? Iar el i-a raspuns : pana la al noualea ceas. I-a zis lui batranul : posteste pana seara si te nevoieste si citeste de rost din Evanghelie si din celelalte scripturi. Si de-ti va veni vreun gand, niciodata sa nu ai aminte jos, ci totdeauna sus. Si indata Domnul iti ajuta. Si punand la cale batranul pe fratele, a iesit iarasi la pustia sa. Sia luand seama, iar a vazut pe diavolui acela si i-a zis lui : unde te duci iarasi ? Iar el a raspuns : sa aduc aminte fratilor si s-a dus. Iar dupa ce iarasi s-a intors i-a raspuns lui sfantul : cum sunt fratii ? Iar el a zis : rau. Iar batranul a zis iarasi : pentru ce ? Iar el a zis : salbatici sunt toti si cea mai mare rautate este ca si acela pe care il aveam prieten si ma asculta si el nu stiu de unde s-a razvratit si nici el nu mi se mai apleaca, ci decat toti mai salbatic s-a facut. Si m-am jurat sa nu mai calc pe acolo fara numai dupa ce va trece o vreme. Si asa zicand s-a dus, lasand pe batran. Iar sfantul a intrat in chilia sa.
______________________
( + ) Adica, sa-i zadarasca

4) S-a dus avva Macarie cel mare la avva Antonie in munte si batand in usa lui, a iesit la dansul si i-a zis : tu cine esti ? Iar el a zis : eu sunt Macarie. Si incuind usa a intrat si l-a lasat pe el. Si vazand rabdarea lui, i-a deschis si glumind cu dansul zicea : de multa vreme doream sa te vad, auzind cele despre tine. Si gazduindu-l, l-a odihnit, caci era trudit de multa osteneala. Iar dupa ce s-a facut seara si-a muiat luisi avva Antonie stalpari de finic. Si i-a zis lui avva Macarie : porunceste ca sa-mi moi si eu pentru mine. Iar el a zis : moaie-ti. Si facand o legatura mare, a muiat-o. Si sezand de cu seara, vorbind despre mantuirea sufletelor, impletea, si funia se pogora pe fereastra in pestera. Si intrand dimineata fericitul Antonie, a vazut multimea impletiturii lui avva Macarie si zicea : multa putere iese din mainile acestea.

5) Spunea avva Macarie catre frati despre pustiirea Schitului : cand veti vedea ca se zideste chilie aproape de lunca, sa stiti ca aproape este pustiirea lui; cand veti vedea copaci, sa stiti ca langa usi este; cand veti vedea copii, luati-va cojoacele voastre si fugiti !

6) Zicea iarasi, vrand sa mangaie pe frati : a venit aici un copil indracit cu mama lui si zicea mamei sale : scoala-te batrano, sa mergem de aici. Iar ea a zis : nu pot sa merg pe jos. Iar copilul a zis ei : te duc eu. Si m-am mirat de viclesugul diavolului, cum voia sa-i goneasca pe ei de acolo.

7) Spunea avva Sisoe : cand eram in Schit cu Macarie, ne-am suit sa seceram cu dansul sapte insi. Si iata o vaduva era adunand in urma noastra spice si nu inceta plangand. Deci a chemat batranul pe stapanui tarinei si i-a zis : ce are baba aceasta, ca totdeauna plange ? I-a zis lui : barbatul ei avea un amanet al oarecarui si a murit de naprasna si nu i-a spus unde l-a pus si voieste stapanui amanetului sa o ia pe dansa si pe fiii ei robi. I-a zis lui batranul : zi-i sa vina la noi, unde ne odihnim de arsita. Si venind femeia, i-a zis ei batranul : ce plangi asa totdeauna ? Si a zis : barbatul meu a murit luand amanetul oarecaruia si n-a spus cand a murit, unde l-a pus. Si a zis batranul catre dansa : vino, arata-mi unde l-ai ingropat ! Si luand pe frati cu dansul, a iesit cu ea impreuna. Si venind la locul acela, a zis ei batranul : du-te la casa ta ! Si rugandu-se ei, l-a chemat batranul pe mort, zicand : cutare, unde ai pus amanetui cel strain ? Iar el raspunzand, a zis : in casa mea este ascuns, sub picioarele patului. Si i-a zis lui batranul : dormi iarasi pana la ziua invierii. Si vazand fratii, de frica au cazut la picioarele lui. Si le-a zis lor batranul : nu pentru mine s-a facut aceasta caci nimic nu sunt, ci pentru vaduva si pentru copiii cei saraci a facut Dumnezeu lucrul acesta. Insa acesta este lucrul cel mare, caci Dumnezeu voieste sufletul fara de pacate si orice va cere va lua. Si venind a vestit vaduvei unde este pus amanetul. Iar ea luandu-l, i-a dat stapanului lui si si-a izbavit fiii sai si toti cei ce au vazut au slavit pe Dumnezeu.

8) Spunea avva Petru despre sfantul Macarie, ca mergand odata la un pustnic si gasindu-l patimind, i-a intrebat, ce pofteste sa manance, fiindca nimic nu era in chilia lui si zicand acela : putina paine proaspata, n-a pregetat viteazul sa mearga la Alexandria si sa dea celui ce patimea. Si lucru de mirare ca nimanui nu s-a facut aratat.

9) Zis-a iarasi, fiindca cu nerautate se purta avva Macarie cu toti fratii, i-au zis lui unii : pentru ce te faci pe tine asa ? Iar el a zis : doisprezece ani am slujit Domnului meu ca sa-mi daruiasca darul acesta si voi toti ma sfatuiti sa-l lapad ?

10) Se spunea despre avva Macarie, ca atunci cand se intampla a fi cu fratii, isi punea luisi hotar, ca de se va afla vin pentru frati, sa bea, dar in loc de un pahar de vin, o zi sa nu bea apa. Deci fratii, pentru odihna, ii dau lui. Iar batranul cu bucurie lua, ca pe sinesi sa se chinuiasca. Iar ucenicul lui stiind lucrul, zicea fratilor : pentru Domnul, nu-i dati, caci in chilie vrea sa se chinuiasca pe sine ! Si instiintandu-se fratii, nu-i mai dadeau vin.

11) Trecand odata de la lunca la chilia sa, avva Macarie ducea zmicele de finic, si iata i-a intampinat pe el diavolul pe cale cu secerea si vrand sa-l loveasca n-a putut. Si i-a zis lui : multa sila am de la tine, Macarie, caci nu pot asupra ta. Iata orice faci si eu fac. Tu postesti, dar eu nicidecum nu mananc. Priveghezi, dar eu nicidecum nu dorm. Numai una este cu care ma biruiesti. I-a zis lui avva Macarie : care este ? Iar el a zis : smerenia ta si pentru aceasta nu pot asupra ta.

12) Intrebat-au unii din parinti pe avva Macarie egipteanul, zicand : cum cand mananci si cand postesti trupul tau este uscat ? Si le-a zis lor batranul : lemnul ( + ) care intoarce uscaturile cele ce ard, peste tot se parjoleste de foc. Asa de isi va curati omul mintea sa eti frica lui Dumnezeu, aceasta frica a lui Dumnezeu ii mananca trupul lui.
______________________
( + ) Adica cociorba.

13) Spuneau unii despre avva Macarie egipteanul, ca stiindu-se de la Schit si ducand niste cosnite, ostenind, a sezut si s-a rugat, zicand : Dumnezeule, Tu stii ca nu mai pot ! Si indata s-a aflat langa rau.

14) Era cineva in Egipt care avea un fiu slabanog si l-a adus pe el la chilia lui avva Macarie si lasandu-l la usa plangand, s-a dus departe. Deci ivindu-se batranul, a vazut pe copil ca plange si i-a zis lui : cine te-a adus aici ? Si a raspuns copilul : tatal meu m-a lepadat aici si s-a dus. I-a zis lui batranul : sculandu - te, du-te de-l ajunge pe el ! Si indata facandu-se sanatos, s-a sculat si a ajuns pe tatal sau si asa s-au dus la casa lor.

15) Avva Macarie cel mare zicea fratilor in Schit, dupa ce ieseau din biserica : fugiti fratilor ! Si i-a zis lui cineva din batrani : unde putem sa fugim mai mult decat in pustia aceasta ? Iar el si-a pus degetele pe gura, zicand : de aceasta sa fugiti. Si a intrat in chilia sa si incuia usa si sedea.

16) Zis-a acestasi avva Macarie : daca dojenind pe cineva, te vei porni spre manie, implinesti patima ta; caci nu cumva pe altii sa-i mantuiesti si pe tine sa te prapadesti.

17) Acestasi avva Macarie fiind in Egipt, a gasit un om vand un dobitoc si furandu-i cele ce avea spre trebuinta sa. Si el ca un strain stand langa cel ce fura, incarca dobitocul si cu multa liniste il petrecea zicand : nimic nu am adus in lume, aratat este ca nici a scoate ceva din lume, nu putem ( +1 ). Domnul a dat dupa cum Insusi a voit, asa s-a si facut. Bine e cuvantat Domnul pentru toate ( +2 ).
______________________
( +1 ) Tim. VI, 7.
( +2 ) Iov. 1, 2.

18) Intrebat-au unii pe avva Macarie, zicand : cum suntem datori sa ne rugam ? Le-a zis lor batranul : nu este trebuinta a vorbi multe, ci a intinde adeseori mainile si a zice : Doamne, precum vrei si precum stii, miluieste ! Iar de !li sta razboi upra, zi : Doamne, ajuta-mi ! Si El stie ce e de folos si face cu noi mila.

19) Zis-a avva Macarie : de s-a facut intru tine defaimarea ca lauda si saracia ca bogatie si lipsa ca indestulare, nu vei muri. Caci cu neputinta este cel ce crede bine si lucreaza cu blagoslovenie sa cada in necuratia patimilor si in inselaciunea diavolilor.

20) Se spunea ca au gresit doi frati in Schit si i-a despartit pe ei avva Macarie alexandrinul ( +1 ). Si au venit oarecare si au spus lui avva Macarie cel mare egipteanul. Iar el a zis : nu sunt frati despartiti, ci Macarie este despartit. Ca era iubindu-i pe ei. A auzit avva Macarie ca s-a facut despartit de batranul si a fugit in lunca. Deci a iesit avva Macarie cel mare si l-a gasit pe el ranit de tantari si i-a zis : tu ai despartit pe frati si iata erau sa se duca in sat. Iar eu te-am despartit pe tine si tu ca o fecioara frumoasa ai fugit aici in camara cea mai dinauntru. Iar eu chemand pe frati, am aflat de la dansii si mi-au spus ca nici una dintr-acelea nu s-au facut. Vezi dar si tu frate nu cumva te-ai batjocorit de diavoli, caci nimic nu ai vazut ? Ci fa metanie ( +2 ) pentru greseala ta. Iar el a zis : de voiesti da-mi metanie ! ( +3 ). Si vazand batranul smerenia lui, i-a zis : du-te si posteste trei saptamani, mancand pe saptamana o data. Caci acesta era lucrul lui totdeauna, a se posti in toate saptamanile.
______________________
( +1 )Acesta este avva Macarie alexandreanul, pentru care se scrie in Lavsaicon, pe langa altele si aceasta, ca s-au adus odata struguri lui avva Macarie si poftea sa-i manance pe ei. Dar aratandu-si infranarea sa, i-a trimis la alt frate bolnav si care poftea struguri. Si primindu-i pe acestia fratele, foarte s-a bucurat, dar nevrand si el sa-si implineasca pofta sa, i-a trimis la alt frate, aratand ca el nu are pofta de mancare. Iar acesta a zis tainuindu-si lucrarea infranarii sale. Si acela primindu-i, la fel a facut si pentru ca ii poftea pe ei, nu s-a impartasit, ci la alt frate i-a trimis. Si acesta asemenea la altul. Si asa la multi frati venind strugurii si de nici unul mancandu-se, mai pe urma au ajuns iarasi la avva Macarie, nestiind fratele cela ce mai apoi decat toti i-a primit, cum ca de dansul intai s-au trimis si pentru aceasta ca un mare dar lui i-a adus. Iar batranul cunoscandu-i pe ei si cercetand si afland, s-a minunat si a multumit lui Dumnezeu pentru acest fel de infranare a fratilor.
( +2 ) Adica pocaieste-te.
( +3 ) Adica canon.

21) Zis-a avva Moise catre avva Macarie din Schit : voiesc sa ma linistesc si nu ma lasa fratii. Si i-a zis lui avva Macarie : vad ca firea ta este molatica si nu poti sa intorci vreun frate. De voiesti sa te linistesti, du-te in pustie, inauntru in piatra ( + ) si acolo te vei linisti ! Si aceasta facand s-a odihnit.
______________________
( + ) Piatra aceasta este loc.
22) Un frate s-a dus la avva Macarie egipteanul si i-a zis : avvo, spune-mi cuvant sa ma mantuiesc ! Si i-a zis batranul : du-te la mormant si ocaraste mortii ! Deci ducandu-se fratele a ocarat si a azvarlit cu pietre si venind a vestit batranului. Si i-a zis batranul : nimie nu ti-au grait ? Iar el a raspuns : nu. I-a zis lui batranul : du-te si maine si ii slaveste ! Deci mergand fratele, i-a slavit zicand : apostolilor, sfintilor si dreptilor ! Si a venit la batranul si i-a zis : i-am slavit. Si-a zis batranul : nimic nu ti-au raspuns ? A zis fratele : nu. I-a zis lui batranul : stii cu cate i-ai necinstit si nimic nu ti-au raspuns si cu cate i-ai slavit si nimic nu ti-au grait ? Asa si tu, daca voiesti sa te mantuiesti, fa-te mort; nici nedreptatea oamenilor, nici lauda lor sa nu o socotesti, ca cei morti sa fii si poti sa te mantuiesti.

23) Trecand odata avva Macarie cu fratii prin Egipt, a auzit un copil zicand mamei sale : mama, un bogat ma iubeste si eu il urasc si un sarac ma uraste si eu il iubesc, si auzind avva Macarie, s-a mirat. Si i-au zis lui fratii : ce este vorba aceasta parinte, ca te-ai mirat ? Si le-a zis lor batranul : cu adevarat, Domnul nostru este bogat si ne iubeste pe noi si nu voim sa-L ascultam. Iar vrajmasul nostru, diavolul este sarac si ne uraste si iubim necuratia lui.

24) Rugatu-l-a pe el avva Pimen cu multe lacrimi, zicand : spune-mi un cuvant : cum ma voi mantui ? Si raspunzand batranul, i-a zis : lucrul care il ceri, s-a dus acum de la calugari.

25) S-a dus odata avva Macarie la avva Antonie si dupa ce a vorbit eu el, s-a intors la Schit. Si au venit parintii in intampinarea lui. Si cand vorbeau ei, le-a zis batranul : am zis lui avva Antonie ca nu avem prinos in locul nostru. Si au inceput parintii a vorbi de alte lucruri si nu au mai intrebat sa afle raspuns de la batranul, nici batranul nu le-a spus lor. Deci aceasta zicea unul din parinti, cum ca atunci vad parintii ca nu stiu fratii sa intrebe despre vreun lucru de folos lor, se silesc pe sine de spun inceputul cuvantului ( + ). Apoi de nu ii vor sili fratii nu mai graiesc despre cuvantul acela, ca sa nu se afle, ca neintrebati fiind, graiesc, si sa se para ca o vorba desarta.
______________________
( + ) Adica dedau pricina.

26) A intrebat avva Isaia pe avva Macarie zicand : spune-mi un cuvant. Si i-a zis lui batranul : fugi de oameni ! Zis-a lui avva Isaia : ce este a fugi de oameni ? Iar batranul i-a zis : a sedea in chilia ta si a-ti plange pacatele tale.

27) Zicea avva Pafnutie, ucenicul lui avva Macarie : m-am rugat parintelui meu zicand spune-mi un cuvant. Iar el a zis : sa nu faci rau cuiva nici sa osandesti pe cineva. Acestea pazeste-le si te vei mantui.

28) Zis-a avva Macarie : sa nu dormi in chilia fratelui ce are nume rau.

29) Mers-au odata la avva Macarie niste frati din Schit si nu au gasit in chilia lui nimic, decit apa statuta. Si i-au zis lui : avvo, vino sus la sat si te vom odihni. Le-a zis lor batranul : fratilor, stiti pitaria cutaruia din sat ? Si i-au raspuns : da, o stim. Le-a zis lor batranul : si eu o stiu. Stiti si locul cutaruia, unde loveste raul ? I-au raspuns lui : da, il stim. Le-a zis batranul : si eu il stiu. Deci cand voiesc nu am trebuinta de voi, ci singur ma sui.

30) Se spune despre avva Macarie, ca de venea la el vreun frate ca la un sfant batran si mare cu frica, nimic nu vorbea cu el. Iar de-i zicea vreunul din frati, defaimandu-l : avvo, oare cand erai camilar si furai sapun si-l vindeai, nu te bateau pazitorii ? De-i zicea acestea cineva, vorbea cu el bucuros orice il intreba.

31) Spuneau parintii despre avva Macarie cel mare, ca s-a facut, precum este scris, dumnezeu pamantesc. Ca precum este Dumnezeu acoperind lumea, asa s-a facut si avva Macarie acoperind greselile ce le vedea, ca si cum nu le-ar fi vazut si care le auzea, ca si cum nu le-ar fi auzit.

32) Povestit-a avva Bitinie ca spunea avva Macarie : sezand eu odata in Schit, s-au pogorat doi tineri straini acolo. Unul avea barba, iar celalalt atunci incepea a scoate. Si a venit la mine zicand : unde este chilia lui avva Macarie ? Iar eu le-am zis : ce voiti de la dansul ? Si au zis : auzind noi cele despre dansul si despre Schit, am venit sa-l vedem. Le-a zis batranul : eu sunt ! Si au facut metanie zicand : aici voim sa petrecem. Iar eu vazandu-i gingasi si ca din parinti bogati, le-am zis : nu puteti sedea aici. Si a zis cel mai mare : daca nu putem sedea aici, ne ducem in alta parte. Deci am zis eu in gandul meu : pentru ce ii gonesc sa se sminteasca. Osteneala ii va face ca ei de sine sa fuga. Si le-am zis lor : veniti de va faceti chilii, daca puteti ! I-au zis tinerii : arata-ne loc si ne vom face. Si le-a dat batranul toporul si o traista plina cu paine si sare si le-a aratat loc si o piatra vartoasa, zicand : sapati in piatra aceasta si aduceti-va lemne din lunca si acoperind-o, sedeti ! Caci socoteam eu, zice, ca se vor duce pentru osteneala. Si m-au intrebat : ce se lucreaza aici ? Si le-am zis : impletire de cosnite. Si am luat zmicele de finic din lunca si le-am aratat lor inceputul impletirii si cum trebuie sa le coase si le-am zis : faceti cosnite si le dati pazitorilor si va vor aduce paini. Apoi m-am dus, iar ei cu rabdare toate le-au facut, cate le-am zis lor. Si n-au mai venit la mine trei ani. Si am ramas luptandu-ma cu gandul, zicand : oare ce este lucrarea lor, ca n-au venit sa ma intrebe de vreun gand ? Cei de departe vin la mine si acestia de aproape n-au venit, nici la altii nu s-au dus, decat la biserica tacand, ca sa ia Sfanta Impartasanie. Si m-am rugat luii Dumnezeu, postind o saptamana, sa sa-mi arate lucrarea lor. Apoi sculandu-ma dupa o saptamana, m-am dus la ei si vad cum sed. Si batand in usa, mi s-a deschis si ei mi s-au inchinat tacand. Si facand eu rugaciune, am sezut. Facand semn cel mai mare celui mai mic sa iasa, a sezut sa impleteasca impletitura de cosnite, negraind nimic. Si in ceasul ai noualea a lovit spre semn si a venit cel mai tanar si facand putina fiertura, a pus masa, facandu-i semn cel mai mare. Si a pus pe masa trei pesmeti si au stat tacand. Iar eu am zis : sculati-vai sa mancam ! Si sculandu-se, am mancat. Si mi-au adus vasut cu apa si am baut iar daca s-a facut seara, mi-au zis : te duci ? Iar eu am zis : nu, ci aici voi dormi. Si mi s-a pus o rogojina de o parte si lor intr-un colt de alta parte. Si au ridicat incingatorile si analavurile si s-au culcat impreuna pe o rogojina inaintea mea. Iar daca s-au culcat, m-am rugat lui Dumnezeu sa-mi descopere lucrarea lor. Atunci s-a deschis acoperamantul chiliei si s-a facut lumina ca ziua. Iar ei nu vedeau lumina. Si cand socoteau ca dorm, l-a imboldit cel mai mare pe cel mai mic in coasta si s-au sculat amandoi si s-au incins si si-au intins mainile la cer si eu ii vedeam dar ei nu ma vedeau pe mine. Si am vazut pe diavoli ca veneau ca niste muste spre cel mai mic. Unii veneau sa sada pe gura lui, iar altii pe ochii lui. si am vazut pe ingerul Domnului ca tinea sabie de foc si il ingradea si gonea diavolii de la dansui. Iar de cel mai mare nu puteau sa se apropie. Si catre dimineata s-au culcat. Atunci eu m-am facut ca m-am desteptat si ei asijderea. Si a zis cel mai mare numai acest cuvant : vrei sa citim cei doisprezece psalmi ? Iar eu i-am raspuns : da, sa citim psalmi, cate sase stihuri si un Aliluia. Si la fiecare stih iesea cate o faclie de foc din gura lui, care se suia la cer. Asijderea si cel mai mare, cand deschidea pra si canta, ca o funie de foc iesea si ajungea pana la cer. Si eu am grait putin de rost. Si iesind afara, le-am zis : rugati-va pentru mine ! Iar ei mi-au facut metanie tacand. Deci am cunoscut ca cel mai mare este desavarsit, iar cu cel mai mic inca se lupta vrajmasul. Peste putine zile a adormit fratele cel mai mare si a treia zi cel mai mic. Si cand mergeau vreunii din parinti la avva Macarie, ii lua si-i ducea la chilia lor, zicandu-le : veniti de vedeti mucenia strainitor celor mici !

33) Altadata iarasi un diavol a napadit asupra lui avva Macarie cu cutit, vrand sa-i taie piciorul. Si pentru cugetarea lui cea smerita neputand, i-a zis : cate aveti voi, avem si noi, numai cu cugetarea cea smerita va deosebiti de noi si biruiti.

34) A zis avva Macarie : de ne vom aduce aminte de rautatile ce ne fac oamenii, ridicam puterea aducerii aminte de Dumnezeu. Iar de ne vom aduce aminte de rautatile diavolilor, vom fi neraniti.

35) Povestea avva Pafnutie, ucenicul lui avva Macarie, ca zicea batranul : cand eram copil, cu ceilati copii pasteam boii. Si m-am dus sa fur smochine si cand alergau ei, a cazut una de la dansii si luand-o am mancat-o. Cand imi aduc aminte de dansa, sed plangand.

36) Povestea avva Macarie : umbland odata prin pustie am gasit o capatana de mort aruncata la pamant. Si clatindu-o cu toiagul cel de finic, mi-a grait capatana. Si am zis ei : tu cine esti ? Si mi-a raspuns capatana : eu am fost slujitor al idolitor si al elinilor celor ce au petrecut prin locul acesta, iar tu esti Macarie, purtatorul de duh si in orice ceas te vei milostivi spre cei ce sunt in chinuri si te vei ruga pentru dansii, se mangaie putin. I-a zis ei batranul : care este mangaierea si care chinul ? I-a raspuns lui : pe cat este de departe cerul de pamant, atata este focul de dedesubtul nostru, fiindca de la picioare pana la cap stam in mijlocul focului si nu este cu putinta sa se vada cineva fata catre fata, ci fata fiecaruia este lipita de spatele celuilalt. Deci cand te rogi pentru noi, din parte vede cineva fata celuilait. Aceasta este mangaierea. Si plangand batranul, a zis : vai zilei aceleia in care s-a nascut omul, daca aceasta este mangaierea muncii ! I-a zis ei batranul : este alta munca mai rea ? I-a raspuns lui capatana : noi, ca cei ce nu am cunoscut pe Dumnezeu, macar putin sunteni miluiti, iar cei ce au cunoscut pe Dumnezeu si S-au lepadat de El si nu au facut voia Lui, dedesubtut nostru sunt. Si luand batranul capatana, a ingropat-o.

37) Spuneau unii despre avva Macarie egipteanul ca se suia odata din Schit la muntele Nitriei. Si daca s-a apropiat de locul acela, a zis ucenicului sau : mergi mai inainte putin ! Si mergand el mai inainte, s-a intalnit cu un slujitor de al elinilor. Si strigandu-l fratele, il chema zicand : demone ! demone ! Unde alergi ? Si intorcandu-se acela, i-a dat batai si l-a lasat mai mort. Si luand lemnul alerga. Si mergand putin mai inainte, l-a intampinat avva Macarie alergand si i-a zis : mantuieste-te, mantuieste-te, ostenitorule ! Si minunandu-se, a venit la el si i-a zis : ce bunatate ai vazut la mine de m-ai heretisit asa ? I-a raspuns lui batranul : te-am vazut ostenindu-te si nu stii ca in zadar te ostenesti. I-a zis si el lui : si eu pentru heretisirea ta m-am umilit si am cunoscut ca din partea lui Dumnezeu esti. Dar alt calugar intampinandu-ma, m-a ocarat si eu i-am dat bataie de moarte. Si a cunoscut batranul ca ucenicul lui este. Si tinandu-se slujitorul de picioarele lui, zicea : nu te voi lasa de nu ma vei face calugar ! Atunci a venit deasupra unde era calugarul si l-au tinut pe dansul si l-au dus la biserica muntelui. Si vazand pe slujitor cu dansul, s-au uimit. Si l-au facut calugar si multi dintre elini s-au facut pentru dansul crestini. Deci, zicea avva Macarie : cu cuvant rau si pe cei buni ii faci rai si cu cuvant bun si pe cei rai ii faci buni.

38) Se spunea despre avva Macarie, ca lipsind el, a intrat in chilia sa un talhar si intorcandu-se el la chilie, l-a gasit pe talhar incarcandu-si camila cu vasele lui. Iar el intrand in chilie, lua din vase si incarca impreuna cu acela camila. Deci daca au incarcat-o, a inceput talharul sa bata camila, ca sa se scoale dar ea nu se scula. Si vazand avva Macarie ca nu se scoala, intrand in chilie a gasit o dalta mica. Si scotand-o, a pus-o pe camila, zicand : frate, aceasta cauta camila. Si lovind-o batranul cu piciorul, i-a zis : scoala-te ! Si indata s-a sculat si s-a dus putin pentru cuvantul lui si iarasi a sezut si nu s-a sculat pana ce a descarcat toate vasele si asa s-a dus.

39) Avva Aio l-a intrebat pe avva Macarie, zicand : spune-mi vreun cuvant ! I-a zis lui avva Macarie : fugi de oameni, sezi in chilia ta si plange-ti pacatele nu iubi vorba oamenilor si asa te mantuiesti !

40) Au trimis odata la avva Macarie in Schit batranii muntelui, rugandu-l si zicand catre el : ca sa nu se supere tot norodul pe mine, te rugam sa vii la noi sa te vedem mai inainte de a te duce catre Domnul. Deci venind el in munte, s-a adunat tot norodul la dansul. Si il rugau batranii sa zica vreun cuvant fratilor. Iar el auzind, a zis : sa plangem fratilor si sa izvorasca ochii nostri lacrimi, mai inainte de a ne duce unde lacrimile noastre vor arde trupurile noastre. Si au plans toti si au cazut cu fetele lor la pamant si au zis : parinte, roaga-te pentru noi !

PENTRU AVVA MOISE

1) Luptat a fost odata avva Moise spre curvie foarte. Si nemaiputand sa sada in chilie, s-a dus si l-a vestit pe avva Isidor. Si l-a rugat pe e ! batranul ca sa se intoarca la chilia sa dar nu a primit, zicand : nu pot avvo. Si luandu-l cu sine l-a suit pe casa si i-a zis : ia aminte la apus. Si luand aminte, a vazut multime nenumarata de diavoli, tulburandu-se si galcevindu-se ca sa bata razboi. Zis-a lui iarasi avva Isidor : cauta si spre rasarit si ia aminte. Si a cautat si a vazut multime nenumarata du sfinti, ingeri slaviti. Si a zis avva Isidor : iata acestia sunt cei trimisi sfintilor de la Domnul spre ajutor, iar cei de la apusuri, sunt cei ce bat razboi cu noi. Deci mai multi sunt cei cu noi. Si asa, multumind lui Dumnezeu, avva Moise a luat indrazneala si s-a intors la chilia sa.

2) Un frate odata a gresit in Schit si facandu-se adunare, a trimis catre avva Moise, dar el nu voia sa vina. Deci a trimis catre dansul preotul zicand : vino, ca te asteapta norodul ! Atunci, el sculandu-se, a venit si luand o cosnita gaurita si umpland-o cu nisip, o purta. Iar ei iesind in intampinarea lui, i-au zis : ce este aceasta, parinte ? Zis-a lor batranul : pacatele mele sunt inapoia mea curgand jos si eu nu le vad dar am venit astazi sa judec pacatele straine. Si ei auzind, n-au grait nimic fratelui, ci i-au iertat.

3) Altadata facandu-se adunare in Schit, vrand parintii sa-l certe, i-au defaimat pe dansul, zicand : pentru ce vine in mijlocul nostru si etiopeanul acesta ? Iar el auzind a tacut. Iar dupa slobozirea adunarii, i-a zis lui : avvo, nu te-ai tulburat intru nimic ? Zis-a lor : m-am tulburat, dar nu am grait.

4) Ziceau parintii despre avva Moise, ca s-a facut cleric si i-a pus lui epitrahilul. Si i-a zis arhiepiscopui : iata, te-ai facut totut alb, avvo Moise ! Zis-a lui batranul : oare la cele dinafara, prea sfintite, sau si la cele dinauntru ? Si vrand arhiepiscopul sa-l cerce, a zis catre clericii sai : cand va intra avva Moise in altar, goniti-l si urmati dupa dansul ca sa auziti ce zice. Deci a intrat batranul si l-au dojenit si i-au gonit zicandu-i : du-te afara, etiopianule !( + ) Iar el iesind zicea catre sine : bine ti-au facut, incenusatule cu pielea si negrule ! Tu nefiind om, ce vii cu oamenii ?
______________________
( + ) Adica, harapule.

5) S-a dat odata in Schit porunca : postiti saptamana aceasta ! Si in acea vreme au venit niste frati de la Egipt la avva Moise si le-a facut lor putina fiertura. Si vazand vecinii fumul, au zis clericilor : iata Moise a calcat porunca si fiertura a facut pentru ei. Iar ei au zis : cand va veni, noi ii vom grai lui. Iar dupa ce a venit sambata, clericii vazand petrecerea cea mare a lui Moise, ii ziceau inaintea norodului : o, avvo Moise, porunca oamenilor ai calcat-o si a lui Dumnezeu ai pazit-o !

6) Un frate a venit la Schit la avva Moise, cerand de la dansul cuvant. Si i-a zis lui batranul : du-te, sezi in chilia ta si chilia te va invata pe tine toate.

7) Zis-a avva Moise : omul cel ce fuge este asemenea cu strugurele cel copt, iar cel ce petrece intre oameni, este ca agurida.

8) A auzit odata stapanul locului despre avva Moise si s-a dus la Schit ca sa-l vada. Si i-au vestit unii batranului de aceasta. Atunci s-a sculat sa fuga in lunca si i-a intalnit, zicand : spune, batranule, unde este chilia lui avva Moise ? Le-a zis lor : ce voiti de la dansul ? Caci este om nebun. Si venind stapanul locului la biserica, a zis catre clerici : eu auzind cele despre avva Moise, m-am pogorat sa-l vad. Si iata ne-au intalnit un batran care se ducea in Egipt si i-am zis lui : unde este chilia lui avva Moise ? Si ne-a zis : ce voiti de la dansul ? Nebun este. Deci auzind clericii, s-au mahnit zicand : oare cine este batranul care a grait acestea despre sfant ? Iar ei au zis : un batran purtand haine vechi, inalt si negricios. Atunci au zis : el este avva Moise. Si pentru ca sa nu se intalneasca cu voi, v-a zis acestea. Si mult folosindu-se stapanul, s-a dus.

9) Zicea avva Moise in Schit : de vom pazi poruncile parintilor nostri, eu ma fac chezas pentru voi catre Dumnezeu, ca barbarii nu vor veni aici, iar de nu le vom pazi, are sa se pustiasca locul acesta.

10) sezand odata fratii langa dansul, le zicea lor : iata barbarii astazi vin la Schit. Sculati-va si fugiti ! Dar tu nu fugi, avvo ? Iar el le-a zis : de atatia ani astept ziua aceasta, sa se implineasea cuvantul Domnului Hristos, care zice : toti cei ce scot sabia, de sabie vor muri ( + ). Ei i-au zis : nici noi nu fugim, ci cu tine vom muri. Atunci el le-a zis : eu nu am nici o vina. Fiecare sa vada cum sade. Si erau sapte frati, carora le-a zis : iata barbarii se apropie de usa. Si intrand i-au omorat. Iar unul dintr-insii temandu-se, s-a ascuns dupa impletiturite de cosnite si a vazut sapte cununi pogorandu-se si incununandu-i pe dansii.
______________________
( + ) Mat. 26. 52.

11 ) A spus avva Pimen, ca un frate l-a intrebat pe avva Moise cu ce fel de chip se omoara omul pe sine pentru aproapele. Si i-a zis batranul : de nu va pune omul in inima sa, cum ca se afla in mormant de trei zile, nu ajunge la cuvantul acesta.

12) Ziceau unii de avva Moise din schit, ca vrand sa vina la Piatra, a ostenit umbland. Si zicea intru sine : cum pot sa-mi aduc apa aici ? Si i-a venit lui glas zicand : intra si de nimic nu te griji ! Deci a intrat si au venit la dansul unii din parinti si nu avea decat un vas mic de apa. Si fierband el putina linte, s-a cheltuit. Iar batranul se necajea. Deci, intrand si iesind se ruga lui Dumnezeu si iata un nor de ploaie a venit deasupra Pietrei si i-a umplut toate vasele. Si au zis dupa aceea batranului : spune-ne noua, de ce ieseai si intrai ? Si le-a zis lor batranul : judecata faceam cu Dumnezeu ca m--a adus aici si iata apa nu am ca sa bea robii Lui, pentru aceasta intram si ieseam, rugandu-ma lui Dumnezeu, pana ce ne-a trimis noua ploaie.

13) Zis-a avva Moise ca trebuie omul sa moara fata de prietenul sau, ca sa nu-l judece intru ceva.

14) Iarasi a zis ca este dator omul sa se omoare pe sine de tot lucrul rau, mai inainte de a iesi din trup, ca sa nu faca rau vreunui om.

15) A zis iarasi : de nu va avea omul in inima sa cum ca este pacatos, Dumnezeu nu-l asculta pe el. Si a zis fratele : ce este aceasta, a avea in inima ca este pacatos. Si i-a zis lui batranul : cel ce-si poarta pacatele sale, nu le vede pe ale aproapelui sau.

16) Zis-a iarasi : de nu se va uni fapta cu rugaciunea in zadar se osteneste omul. Si a zis fratele : ce este unirea faptei cu rugaciunea ? Si a zis batranul : acelea pentru care ne rugam sa nu le mai facem, caci cand omul isi va lasa voile sale, atunci se impaca Dumnezeu cu dansul si ii primeste rugaciunea.

17) A intrebat un frate : in toata osteneala omului care este aceea care ii ajuta lui ? Si a zis batranul : Dumnezeu este scaparea noastra si puterea, ajutor intru necazurile cele ce ne-au aflat pe noi foarte ( +1 ). Iar fratele a zis : Posturile si privegherile pe care le face omul, ce fac ? I-a zis batranul : acestea fac sufletul sa se smereasca, caci scris este : vezi smerenia mea si osteneala mea si lasa toate pacatele mele ( +2 ). Daca sufletul va face roadele acestea, se milostiveste Dumnezeu spre dansul printr-ansele. Zis-a fratele batranului : ce va face omul la toata ispita care vine asupra lui, sau la tot cugetul vrajmasului ? I-a zis lui batranul : dator este sa planga inaintea bunatatii lui Dumnezeu ca sa-i ajute si se odihneste degrab de se va ruga cu cunostinta. Caci scris este : Domnul imi este ajutor si nu ma voi teme de ce imi va face mie omul ( +3 ). A intrebat fratele : iata omul bate pe robul sau pentru greseala ce a facut. Ce va zice robul ? Zis-a batranul : de este robul bun, va zice : miluieste-ma, am gresit ! I-a zis fratele : nimic altceva nu zice ? I-a zis batranul : nu, caci daca va pune prihana asupra sa si va zice am gresit, indata se milostiveste spre dansul Domnul lui, iar sfarsitul sfarsitul tutror acestora, este a nu judeca pe aproapele; caci cand mana Domnului omora pe tot cel intai nascut in pamantul Egiptului nu era casa in care sa nu fi fost mort. I-a zis fratele : ce este cuvantul acesta ? I-a raspuns batranul : de vom lua seama la pacatele noastre, nu le vom vedea pe ale aproapelui nostru , caci nebunie este omului ce are mortul sau, sa-l lase pe el si sa se duca sa-l planga pe al aproapelui. Iar a muri fata de aproapele tau, aceasta este : a purta pacatele tale si a nu avea grija de tot omul, ca acesta este bun sau acesta este rau. Sa nu faci rau nici unui om, nici sa gandesti rau in inima ta asupra cuiva, nici sa defaimi pe cineva cand face rau, nici sa tu pleci celui ce face rau aproapelui tau si sa nu clevetesti pe cineva, ci zi : Dumnezeu stie pe fiecare. Sa nu te indupleci cu cel ce graieste de rau, nici nu te bucura de clevetirea lui, nici nu uri pe cel ce cleveteste pe aproapele lui. Si aceasta inseamna : nu judecati si nu veti fi judecati. Nu avea vrajba cu vreun om si nu tine vrajba in inima ta. Sa nu urasti pe cel ce vrajmaseste pe aproapele sau. Si aceasta este pacea, cu acestea pe tine mangaie-te. Putina vreme este osteneala si de-a pururea odihna, cu darul lui Dumnezeu, Cuvantul, Amin.
______________________
( +1 ) Ps. 45, 1.
( +2 ) Ps. 24, 19.
( +3 ) Ps. 117, 6.

PENTRU AVVA MATOI

1 ) Zicea avva Matoi : voiesc lucrare usoara si statornica, decat cea care este ostenicioasa din inceput si degrab se curmeaza.

2) Zicea iarasi : pe cat se apropie omul de Dumnezeu, pe atat se vede pe sine pacatos, caci proorocul Isaia vazatid pe Dumnezeu, se facea ticalos si necurat pe sine.

3) Zicea iarasi : camd eram mai tanar, ziceam in sinea mea ca poate ceva bun lucrez, iar acum daca am imbatranit, vad ca nu am nici un lucru bun in sinea mea.

4) Zis-a iarasi : nu stie satana de ce fel de patimi se biruieste sufletul. Seamana adevar, dar nu stie de va secera unele ganduri, adica pentru curvie, iar altele pentru grairea de rau si asemenea celelalte patimi. Si la ce fel de patima va vedea sufletul ca se pleaca, aceea i-o da lui.

5) Un frate a venit la avva Matoi si i-a zis lui : cum schitenii faceau mai mult decat Scriptura, iubind pe vrajmasii lor mai mult decat pe sine ? I-a zis lui avva Matoi : eu, nici pe cel ce ma iubeste, nu-l iubesc ca pe mine insumi.

6) Un frate l-a intrebat pe avva Matoi : ce voi face de va veni la mine vreun frate si este post, sau de dimineata, ca ma necajesc ? Si i-a zis lui batranul : daca nu te necajseti si mananci cu fratele, bine faci, iar daca nu astepti pe nimeni si mananci, aceasta este ca faci voia ta.

7) Spus-a avva Iacob : m-am dus la avva Matoi si intorcandu-ma eu, i-am zis lui ca vreau sa ma duc la chilii. Si mi-a zis : du inchinaciune din partea mea lui avva Ioan. Si venind eu la avva Ioan, i-am spus lui ca avva Matoi si se inchina. Si mi-a zis batranul : iata, avva Alatai cu adevarat este israilitean, in care viclesug nu este ( + ). Si implinindu-se un an, iarasi m-am dus la avva Matoi si i-am dus inchinaciunea de la avva Ioan. Si a zis batranul : nu sunt vrednic de cuvantul batranului. Insa aceasta sa stii, cum ca atunci cand vei auzi pe vreun batran slavind pe aproapele mai mult decat pe sine, la masuri mari a ajuns. Ca aceasta este desavarsirea, ca pe aproapele sa-l slaveasca mai mult decat pe sine.
______________________
( + ) Ioan 1, 47.

8) Zicea avva Matoi : a venit un frate la mine si mi-a zis ca grairea de rau este mai grea decat curvia. Si am zis ca aspru este cuvantul. Deci, mi-a zis : si cum voiesti sa fie lucrul acesta ? Iar eu i-am zis : grairea de rau este rea cu adevarat, dar are grabnica tamaduire. Ca se pocaieste de multe ori cei ce a grait de rau, zicand : rau am grait. Iar curvia fireste este moarte.

9) S-a dus odata avva Matoi de la Rait in partile magdolilor. Si era fratele lui cu dansul, si apucand episcopul pe batran l-a facut preot. Fiind ei impreuna ( + ), zicea episcopul : iarta-ma,avvo ! Stiu ca nu vroiai lucrul acesta, dar ca sa fiu blagoslovit de tine, am indraznit de am facut aceasta. Si i-a zis lui batranul cu smerenie : si gandul meu voia putin. Insa eu ma mahnesc, pentru ca am sa ma despart de fratele meu, caci nu pot sa fac toate rugaciunile singur. Si i-a zis episcopul : de stii ca este vrednic eu il hirotonesc. Avva Matoi i-a raspuns : nu stiu, una stiu, ca decat mine este mai bun. Si l-a hirotonit si pe dansul. Si au adormit amandoi neapropiindu-se de jertfelnic, ca sa faca Sfanta Liturghie. Si zicea batranul : cred in Dumnezeu ca poate nu voi avea osanda mai multa petru hirotonie fiindca nu fac Liturghie, caci a celor fara de prihana este hirotonia.
______________________
( + ) La altele, gustand.

10) A zis avva Matoi ca trei batrani s-au dus la avva Pafnutie, caruia i se zicea Chefala, ca sa-l intrebe un cuvant. Si le-a zis lor batranul : ce voiti sa va zic voua, cuvant duhovnicesc sau trupesc ? I-au raspuns lui : duhovnicesc. Le-a zis lor batranul : duceti-va, iubiti necazul mai mult decat odihna si necinstea mai mult decat slava si a da mai vartos decat a lua.

11) Intrebat-a un frate pe avva Matoi, zicand : spune-mi un cuvant. Iar el i-a zis lui : du-te, roaga-te lui Dumnezeu ca sa-ti dea plangere in inima ta si smerenie si ia aminte totdeauna la pacatele tale si nu judeca pe altii, ci te fa dedesubtul tuturor ! Nu avea prietesug cu copil, nici cunostinta cu femeie, nici prieten eretic si taie indrazneala de la tine si infraneaza-ti limba si pantecele si gusta putin vin ! Si de va grai cineva pentru orice fel de lucru, nu te certa cu dansul, ci de va grai bine, zi : asa cu adevarat, iar de va grai rau, zi : tu stii cum vorbedti. Si nu te prigoni cu dansul pentru cele ce a grait. Si aceasta este smerenia.

12) Intrebat-a un frate pe avva Matoi : Spune-mi vreun cuvant ! Si i-a zis : toata prigonirea despre tot lucrul, taie-o de la tine si plangi si te tanguieste, ca vremea s-a apropiat.

13) Un frate a intrebat pe avva Matoi, zicand : ce voi face, ca limba mea ma supara si cand vin in mijlocul oamenilor nu pot sa o infranez, ci ii osandesc in tot lucrul bun si ii mustru pe dansii. Deci, ce voi face ? Si raspunzand batranul, a zis : daca nu poti sa te stapanesti pe tine, fugi deosebi, caci este slabiciune. Iar cel ce sade cu fratii, nu trebuie sa fie cu patru colturi, ci rotund, incat catre toti sa se rostogoleasca. Si a zis batranul : nu pentru fapta buna sezi deosebi, ci pentru slabiciune. Ca putinciosi sunt cei ce vin in mijiocul oamenilor.

PENTRU AVVA MARCU, UCENICUL LUI AVVA SILUAN

1 ) Se zicea despre avva Siluan ca avea un ucenic in Schit, Marcu cu numele, si acesta avea ascultare mare si era scriitor bun; si-l iubea batranul pentru ascultarea lui si avea inca alti unsprezece ucenici, care se suparau caci il iubea pe acela mai mult, decat pe dansii. Si auzind batranul, s-a mahnit. Au venit intr-una din zile batranii si tanjeau asupra lui. Iar el luandu-i a iseit si a batut la ficcare chilie, zicand : frate cutare, vino ca imi trebuiesti ! Si nici unul dintr-ansii nu i-a urmat lui indata. Dar veninnd la chilia lui Marcu, a batut in usa lui, zicand : Marcule ! Iar el auznd glasul batranului, indata a sarit afara. Si l-a trimis la o ascultare, si a zis batranilor : unde sunt ceilalti frati, parintilor ? Si intrand in chilia lui a pipait tetradia ( caietul ) lui si a gasit ca pusese mana sa faca slova O ( + ) si auzind pe batranul, nu a intors condeiul sa-l implineasca. Deci au zis batranii : cu adevarat, pe care tu-l iubesti, avvo si noi il iubim pentru ca si Dumnezeu pe acesta il iubeste.
______________________
( + ) In altele : si a inceput sa faca O mare.

2) Spuneau unii pentru avva Siluan, ca odata umbland in Schit cu batranii si vrand sa le arate lor ascultarea ucenicului sau Marcu si pentru ce il iubeste pe el, vazand un porculet, i-a zis lui : vezi pe acel bivolas, fiule ? Si i-a raspuns lui : da, il vad, avvo ! Si coarnele lui cum sunt de gingase ! Si a zis : asa, avvo ! Si s-a mnunat batranii de raspuns - si s-au folosit de ascultarea lui.

3) S-a pogorat odata mama lui avva Marcu ca sa-l vada, avand multa pompa. Batranul a iesit la dansa si i-a zis lui : avvo, zi-i fiului meu sa iasa, ca sa-l vad ! Si intrand batranul i-a zis lui : iesi ca sa te vada mama ta ! Si era imbracat cu chentonarion ( + ) si murdar de la bucatarie. Iesind de ascultare i-a inchis ochii si le-a zis : mantuiti-va, mantuiti-va, mantuiti-va ! El insa nu i-a vazut pe ei, nici mama lui nu l-a cunoscut. Deci, iar a trimis femeia la batran, zicandu-i : avvo, trimite-mi pe fiul meu ca sa-l vad ! Si a zis lui Marcu : nu ti-am zis, iesi sa te vada mama ta ! Marcu a zis catre dansul : am iesit dupa cuvantul tau, avvo, insa te rog, nu-mi mai zice o data sa ies, ca sa nu ma fac neascutator. Si iesind batranul i-a zis femeii : acesta este care v-a intampanat si v-a zis mantuiti-va. Si mangaind-o pe dansa, a slobozit-o.
______________________
( + ) Un fel de haina.

4) Altadata s-a intamplat sa iasa el din Schit si sa mearga la Muntele Sinai ca sa ramana acolo. Si a trimis mama lui Marcu cu lacrimi jurandu-l, sa iasa fiul ei sa-l vada. Iar batranul l-a slobozit pe el. Cand isi gatea cojocul sa iasa si venea sa-si ia blagoslovenie de la batran, indata s-a pornit a plange si n-a iesit.

5) Spuneau unii despre avva Siluan cun ca atunci cand voia sa iasa in Siria i-a zis lui ucenicul sau Marcu : Parinte, nu voi sa ies de aici, dar nici pe tine nu te voi lasa sa iesi, ci ramai aici trei zile ! Si a treia zi a adormit cu pace.

PENTRU AVVA MILISIE

1 ) Trecand avva Milisie printr-un loc, a vazut pe un calugar tinandu-se de catre oarecine, ca si cum ar fi facut ucidere. Si apropiindu-se batranul, a intrebat pe fratele. Si afland ca se napastuieste, a zis catre cei ce il tineau pe dansul : unde este cel ce s-a ucis ? Si i-a aratat lui si apropiindu-se de cel ucis, a zis tuturor sa se roage. Iar el intinzandu-si mainile catre Dumnezeu, a inviat mortul. Si i-a zis lui inaintea tuturor : spune noua, cine este cel ce te-a omorat ? Iar el a zis : intrand in biserica, am dat bani preotului si el sculandu-se, m-a junghiat si luandu-ma, m-a aruncat in manastirea avvei. Eu va rog pe voi, sa se la banii si sa se dea copiiior mei. Atunci a zis catre dansul batranul : du-te si dormi pana ce va veni Domnul si te va ridica !

2) Altadata, locuind el cu doi ucenici in hotarele Persiei, au iesit doi fii ai imparatului, frati trupesti, ca sa vaneze dupa obicei. Si au pus mreji in multa departare de loc ca la patruzeci de mile, ca orice se va afla inauntrui mrejilor, sa vaneze si sa ucida cu sulita. Deci s-a aflat batranul cu cei doi ucenici ai sai si vazandu-l si paros si ca pe un salbatic, s-au speriat si i-au zis lui : om esti, sau duh ? Spune-ne noua ! Si le-a zis lor : om sunt pacatos si am iesit sa-mi plang pacatele mele si sa ma inchin lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu Celui viu. Iar ei i-au zis : nu este alt Dumnezeu afara de soare, de foc si de apa - carora se inchinau ei; ci apropie-te si jertfeste lor ! Iar el le-a zis : acestea sunt zidiri si va inselati. Ci va rog pe voi sa va intoarceti si sa cunoasteti pe adevaratul Dumnezeu, care a zidit acestea toate. Iar ei au zis : de Cel osandit si rastignit zici ca este Dumnezeul adevarat ? Si a zis batranul : de Cel ce a rastignit pacatul si a omorat moartea, pe Acesta il cred Dumnezeu adevarat. Iar ei muncindu-l impreuna si cu fratii, il silea sa jertfeasca. Si mult muncindu-i au taiat capetele celor doi frati, iar pe batranul multe zile caznindu-l, pe urma dupa mestesugul lor l-au pus in mijloc si au aruncat sageti unul dinainte si altul dinapoia lui. Insa el le-a zis : fiindca v-ati unit si ati varsat sange nevinovat, intr-o clipa maine in ceasul acesta va ramane mama voastra fara de voi, fiii sai, si se va lipsi de dragostea voastra si cu sagetile voastre unul altuia sangele veti varsa. Iar ei nebagand de seama cuvantul lui, au venit a doua zi sa vaneze si a sarit dintre dansii o cerboaica. Si sezand ei pe caii lor, alergand sa o prinda aruncand sageti asupra ei, au strapuns unui altuia inimile lor, dupa cuvantul batranului ce le zisese cand ii blestemase. Si asa au murit.

PENTRU AVVA MOTIE

1 ) Un frate l-a intrebat pe avva Motie, zicand : de ma voi duce sa raman in vreun loc, cum voiesti sa petrec acolo ? Si i-a zis batranul : de vei locui in vreun loc, sa nu voiesti sa-ti scoti tie nume in ceva, ca adica nu iese la pravila, sau la pomana nu mananc . Caci acestea fac nume desert si pe urma gasesti suparare, fiiiidca oamenii unde gasesc acestea, acolo alearga. Zis-a lui fratele : dar ce voi face ? I-a raspuns batranul : oriunde vei locui, urmeaza intocmai cu totii. Si orice vezi ca fac cei cucernici, catre care ai vestire, fa si tu si te odihneste. Aceasta este smerenia, sa fii intocmai cu dansii. Si oamenii vazandu-te ca nu iesi din randuiala, te vor avea intocmai cu totii si nimeni nu te va supara.

2) Povestit-a despre avva Motie avva Isac, ucenicul lui, care impreuna s-au facut episcopi. Intai a zidit manastire batranul la Iracla si dupa ce s-a departat de acolo, s-a dus la alt loc si a zidit acolo iarasi. Din lucrarea diavolului, s-a aflat un frate care il vrajmasea si il necajea pe dansul. Si sculandu-se batranul s-a dus in satul sau unde si-a facut o manastire si s-a incuiat intr-insa. Dupa catava vreme, au venit batranii locului de unde iesise si luand si pe fratele asupra caruia avea mahniciune, s-au dus sa-l roage sa-l aduca la manastirea lui. Iar cand s-au apropiat unde era avva Sori, si-au lasat cojoacele aproape de el si pe fratele pe care avea mahniciune. Cand au batut in usa, batranul a pus scarisoara si ivindu-se i-a cunoscut si le-a zis : unde sunt cojoacele voastre ? Iar ei i-au raspuns : iata aici sunt, cu acest frate. Si daca a auzit batranul numele fratelui ce l-a mahnit pe dansul, de bucurie a luat toporul, a spart usa si a iesit alergand unde era fratele. Si facandu-i metanie intai si sarutandu-l l-a bagat in chilia lui si trei zile s-a veselit impruna cu dansii, lucru care nu avea obicei sa-l faca. Si sculandu-se, s-a dus cu dansii. Dupa acestea s-a facut episcop, caci era facator de minuni.

Pe ucenicul lui, adica pe avva Isac, l-a facut episcop fericitul Chiril.

PENTRU AVVA MEGHETIE

1) Se spunea despre avva Meghetie, ca iesea din chilie si daca ii venea gand sa se duca la locul acela, nu se mai intorcea la chilia lui, caci nu avea ceva din lucrurile veacului acestuia decat o undrea cu care despica smicelele de finic, caci lucra in toate zilele cate trei cosnite pentru hrana lui.

2) Se spunea despre al doilea avva Meghetie, ca era smerit foarte, ca fusesc ucenic la parintii egipteni si se intalnise cu multi batrani, cu avva Sisoe, cu avva Pimen. A petrecut inca si langa rau in Sina si s-a intamplat ca unul din sfinti a mers la dansul, dupa cum el a povestit si i-a zis lui : cum petreci, frate, in pustia aceasta ? Iar el a zis : postesc doua zile si o paine mananc. Si mi-a zis : de voiesti sa ma asculti, mananca in fiecare zi cate o jumatate de paine. Si facand asa a aflat odihna.

3) Au intrebat unii din parinti pe avva Meghetie, zicand : de va prisosi fiertura pe a doua zi, voiesti sa o manance fratii ? Zis-a lor batranul : de s-a stricat, nu e bine sa fie siliti fratii sa o manance si sa se imbolnaveasca, ci sa se lepede. Iar de este buna si pentru desfranare se va lepada si alta se va fierbe, aceasta e rau.

4) A zis iarasi : la inceput cand ne adunam unii cu altii si vorbeam pentru folos, intarindu-ne unii pe altii, ne faceam cete-cete si ne suiam la ceruri. Iar acum ne adunam si unul cu altul ajungind la clevetire, ne pogoram in jos.

PENTRU AVVA MIOS

1) Zis-a avva Mios, cel al lui Veleu : ascultarea este in loc de ascultare si oricine asculta pe Dumnezeu si Dumnezeu il asculta pe dansul.

2) Zis-a iarasi despre un oarecare batran ca era in Schit, dar era din robi si dobandise foarte mare dreapta socoteala, care venea in tot anul la Alexandria, aducand plata birului stapanilor lui. Iar batranul a pus apa in lighean si l-a adus ca sa spele picioarele stapanilor. Iar el zicea catre dansul : nu, parinte, nu ne ingreuia pe noi. El le-a raspuns : marturisesc ca robul vostru sunt si multumesc ca m-ati lasat slobod, ca sa slujesc lui Dumnezeu. Dar eu va spal pe voi si primiti aceasta plata a birului meu. Iar ei se impotriveau, neprimind. Deci le-a zis lor : daca nu voiti sa primiti, sed aici, robindu-va voua. Si ei temandu-se de aceasta il lasa sa faca ce voia si il petreceau pe el cu multe din cele de trebuinta si cu multa cinste, ca sa faca pentru dansii milostenie. Pentru aceasta s-a facut vestit si iubit in Schit.

3) A fost intrebat avva Mios de un ostas daca primeste Dumnezeu pocainta. Iar el, dupa ce l-a sfatuit cu ,ulte cuvante, a zis catre dansul : spune-mi, iubite, de ti se va rupe haina, o lepezi afara ? Zis-a : nu, ci o cos si o port. Zis-a catre dansul batranul : deci dar, daca iti este mila de haina, lui Dumnezeu nu-i va fi mila de zidirea Sa ?

PENTRU AVVA MARCU EGIPTEANUL

Se zice despre avva Marcu egipteanul, ca a petrecut treizeci de ani, neiesind din chilia lui. Si avea obicei preotul de venea si facea Sfanta Liturghie. Iar diavolul vazand rabdarea batranului cea imbunatatata a mesteugit sa-l ispiteasca cu osandirea. Deci a facut pe oarecare ce era indracit sa mearga la batranul pentru blagoslovenie iar cel indracit mai inamte de tot cuvantul striga catre batran : preotul tau are miros de pacat, nu-l mai lasa sa intre la tine. Iar insuflatul de Dumnezeu batran, a zis catre ei : fiule, toti leapada necuratenia afara, iar tu ai adus-o la mine. Dar scris este : nu judecati, ca sa nu fiti judecati ( +1 ) Insa, desi este pacatos, Domnul il va mantui pe el, caci scris este : si va rugati unul pentru altul, ca sa va vindecati ( +2 ). Si dupa cuvantul acesta, facand rugaciune, a gonit dracul din om si l-a slobozit sanatos. Iar dupa ce a venit preotul dupa obicei, l-a primit batranul cu bucurie. Bunul Dumnezeu vazand nerautatea batranului, i-a aratat lui semn, caci atunci cand vrea preotul sa stea inaintea Sfintei Mese, precum batranul ne-a povestit, a vazut ingerul lui Dumnezeu pogorandu-se din cer si punand mana lui pe capul preotului si preotul s-a facut ca un stalp de foc. Iar el, mirandu-se pentru vedere, a auzit glas zicand catre el : omule, ce te-ai mirat pentru lucrul acesta ? Caci daca imparatul cel pamantesc nu va lasa pe slujbasii sai sa stea inaintea lui intinati, decat numai cu slava multa, cu cat mai mult puterea cea dumnezeiasca nu va curati pe slujitorii Sfintelor Taine, cand stau inaintea slavei celei ceresti ? Iar viteazul si nevoitorul lui Hristos, Marcu egipteanul, mare facandu-se, s-a invrednicit darului acestuia, pentru ca n-a osandit pe cleric.
______________________
( +1 ) Mat. VII, 1. 2
( +2 ) Iacob. V. 16.

PENTRU AVVA MACARIE CETATEANUL

1) S-a dus odata avva Macarie cetateanul sa tale smicele de finic si fratii impreuna cu dansul. Si i-au zis lui in ziua dintai : vino, mananca cu noi, parinte ! Iar el s-a dus si a mancat. Si iarasi in cealalta zi i-au zis sa manance dar el nu voia, ci le-a zis : voi aveti trebuinta sa mancati, fiilor, ca inca sunteti trup, dar eu acum nu mai vreau sa mananc.

2) S-a dus avva Macarie la avva Pahomie ai tavensiotilor, iar Pahomie l-a intrebat pe el, zicand : cand sunt fratii fara randuiala, bine este sa-i pedepsesc pe ei ? I-a zis avva Macarie : pedepsete si judeca drept pe cei de sub tine, iar afara nu judeca pe nimeni caci scris este : au nu pe cei dinauntru voi ii judecati ? Iar pe cei dinafara Dumnezeu ii judeca ( + ).
______________________
( + ) I Cor. 1, 12 - 13.

3) A facut odata avva Macarie patru luni, mergand la un frate in toate zilele si nu l-a gasit lenevindu-se la rugaciune niciodata macar, si minunandu-se zicea : iata inger pamantesc !

PENTRU AVVA MARCEL

1) Povestit-a noua avva Theona despre avva Marcel, ca acest staret Marcel era in partile Libiei si traia sub poalele unui munte, aproape de o cetate mare, intr-o pestera oarecare. Si era acest parinte foarte bland, milostiv si cucernic, cinstit si intelept. Si acei oameni toti aveau mare credinta si dragoste catre dansul si ascultau toti si primeau invataturile lui. Asa a trait in acea pestera saizeci de ani si multe scarbe si suparari a rabdat de la draci, precum singur i-a spus lui, cu fel de fel de mesteuguri si chipuri groaznice navalind asupra sa. vrand sa-l goneasca din acel loc, din acea pestera si sa-l sminteasca de la tacerea si randuiala lui cea cu buna liniste. Insa el acele suparari si scarbe toate prea lesne le suferea si le rabda. Iar mai pe urma vazand vrajmasul diavol ca nu mai are ce sa-i mai faca, sa-l goneasca el de la acet loc, ( ca nu-l mai putea suferi ), a facut aceasta : s-a inchipuit in chipul staretului si a inceput a intampana femeile si fetele acelor oameni seara si dimineata si le vorbea lor cuvante necuvioase si le indemna ca sa curveasca cu dansul, adeverindu-le lor ca nu este nici un pacat acest lucru, pentru curvia in taina. Aceasta facea diavolul nu o data sau de doua ori, ci de multe ori. Unde vedea o femeie singura indata se inchipuia in chipul staretului si mergand la dansa ii vorbea cuvinte necuvioase, iar femeile spuneau barbatilor lor. Si s-a auzit acest lucru si s-a vestit tuturor oamenilor. Atunci s-au adunat toti la biserica si au chemat pe toate femeile carora le graise acele cuvante necuvioase. Si le-au intrebat pe ele ca sa spuna drept, daca este adevarat pentru acel staret sau il napastuiesc pe el. Iar ele, fiind mai multe de douazeci : toate marturiseau zicand : nu numai o data, ci de mai multe ori, care unde ne apuca pe cate una, ne sileste pe noi spre pacat cu dansul si ne trage fara rusine, zicand ca nu este pacat curvia in taina. Acestea auzindu-le soborul bisericii si nepricepand ca este mesteugul diavolului, au trimis la dansul pe niste tineri tirani, nemilostivi, poruncindu-le lor sa-l scoata din pestera si cu bataie si cu necinste sa-l goneasca de acolo. Alergand acei tineri nemilostivi si cu mare manie intrand fara de veste la dansul in pestera, indata l-au apucat unii de barba, altii de pletele capului, altii batandu-l cu bete pe spate ca pe un dobitoc, l-au scos afara din pestera. Si asa l-au tras tavalindu-l la pamant si tot batandu-l fara milostivire, pana l-au tras la un drum si asa l-au lasat in mijlocul drumului, ca pe un mort i s-au dus. Si trecand niste drumeti pe acel drum, l-au gasit in mijlocul drumului, ranit peste tot trupul, zacand in balta de sange, abia viu. Si stand ei si minunandu-se, au inceput a-l intreba sa le spuna lor, ce i s-a intamplat. Iar el, numai de abia putand vorbi, i-a rugat sa-l ridice si sa-l duca in pestera lui; si ridicandu-l l-au dus pe el in pestera. Asa lasandu-l, s-au dus pe drumul lor. Iar oamenii din cetate intelegand ca iar s-a intors in pestera, multi dintr-insii au mers la dansul si-l dosadeau si-l ocarau. Iar el, rabdandu-le lor toate, multumea lui Dumnezeu. Si a mai trait acolo, intr-acea pestera optsprezece luni de toti fiind dosadit pururea ocarat si batjocorit. El cu bucurie toate le rabda si se ruga lui Dumnezeu pentru dansii, ca sa li se ierte pacatul acesta, caci ei nu stiu ce fac si sa se mantuiasca sufletele lor. Iar Domnul Dumnezeu n-a lasat pana in sfarit aceasta batjocura diavoleasea si ocara asupra pacatului sau, ci a descoperit unuia din oamenii cei mai cinstiti aceasta, cum ca a fost mestesugul si nalucirea diavoleasca asupra staretului si cum ca insusi diavolul s-a inchipuit in chipul staretului si se arata si vorbea cu femeile vorbele sale. Iar staretul nimic de aceasta nu stia. Ci sezand in pestera sa, se ruga lui Dumnezeu dupa obiceiul sau, pentru aceasta cetate si pentru toata lumea. Si au inceput si acei tineri care il muncisera pe staret, a se indraci groaznic, facand spume la gura si tipand spuneau nevinovatia staretului. Asemenea si femeile acelea cu care vorbise diavolul in chipul staretului, toate s-au indracit. Si s-au spaimantat foarte toti oamenii si au cunoscut toti ca n-a fost vinovat staretul, ci insusi diavolui a lucrat acel rau asupra staretului. Si s-au cait toti foarte, pentru ca au crezut nalucirilor diavolului si pedepsind si defaimand pe staretul, au gresit lui Dumnezeu. Si asa, sculandu-se toti impreuna cu femeile si copiii lor, au iesit din cetate si au mers la petera staretului ca sa-i ceara toti iertaciune de greseala cu care au gresit lui, nefiind vinovat. Iar el vazandu-i de departe, oaste mare venind, a cunoscut cine sunt si vin la danstil, caci stia ca s-au instiintat de nevinovatia lui si stia si pentru ce vin cu totii la dansul. Si iesind din pestera sa, a fugit la munte si a trecut la muntele Nitriei si gasind acolo o pestera, foarte i-a placut si s-a asezat intr-insa. Si imi zicea mie, spune avva Teona : cand va vrea cineva sa se deosebeasca cu viata de galcevile lumii, sa mearga sa se aseze la un loc linistit, fara galceava si cu tacere. Unul ca acesta de voieste sa nu-i gaseasca diavolul prepusuri ca acesta asupra mea, se cade lui sa nu se aseze la loc aproape de cetate sau de sate, ci sa fie departe de locuinta mireneasca si asa va fi odihnit.


INCEPUTUL SLOVEI N

PENTRU AVVA NIL

1) Zis-a avva Nil : orice vei face spre izbanda asupra fratelui ce te-a nedreptatit pe tine, toate spre sminteala ti se vor face in vremea rugaciunii.( + )
______________________
( + ) Nil, Pentru rugaciune, cap. 13.

2) A zis iarasi : rugaciunea este odrasla a blandetii si a nemanierii.( + )
______________________
( + ) La acelas loc, cap. 14.

3) A zis iarasi : rugaciunea este izgonire a intristarii si a mahniciunii.( + )
______________________
( + )La acelas loc, cap. 16.

4) A zis iarasi : mergand, vinde-ti toate averile tale si le da saracilor; si luand crucea, leapada-te de sine-ti, ca sa poti fara de raspandire sa te rogi.( + )
______________________
( + ) La acelas loc. cap. 17.

5) A zis iarasi : orice vei suferi filosofand ( +1 ), vei gasi roada acestuia in vremea rugaciunii.( +2 )
______________________
( +1 ) Adica rabdand.
( +2 ) La acelas loc, cap. 19.

6) A zis iarasi : dorind sa te rogi cum se cade, sa nu mahnesti vreun suflet; iar de nu, in zadar alergi.( + )
______________________
( + ) La acelas loc, cap. 20.

7) Zis-a iarasi : nu voi dupa cum ti se pare, sa se faca lucrurile tale, ci dupa cum place lui Dumnezeu si vei fi tulburat si nemultumit in vremea rugaciunii tale.( + )
______________________
( + ) La acelas loc, cap. 89.

8) Zis-a iarasi : fericit este calugarul, cel ce se socoteste pe sinesi tuturor lepadatura.( + )
______________________
( + ) La acelas loc, cap. 123.

9) Zis-a iarasi : neranit ramane de sagetile vrajmasului calugarul care iubeste linistea. Iar cel ce se amesteca cu multimea oamenilor, dese rani primeste.

10) Zis-a iarasi : robul care se leneveste de lucrurile stapanului sau sa se gateasca spre batai.( + )
______________________
( + ) Luca XII, 47

PENTRU AVVA NISTERO

1) Avva Nistero cel mare umbla in pustie cu un frate si vazand un balaur a fugit. Si i-a zis lui fratele : si tu te temi, parinte ? Si i-a zis lui batranul : nu ma tem, fiule, dar mai de folos este ca am fugit, fiindca nu puteam scapa de duhul slavei desarte.

2) Un frate l-a intrebat pe un batran, zicand; care lucru este bun sa-l fac si sa traiesc cu el ? Si a zis batranul : Dumnezeu stie care este bun. Insa auzim ca a intrebat cineva din parinti pe avva Nistero cel mare, pe prietenul lui avva Antonie. Si i-a zis lui : care lucru este bun sa-l fac ? Si i-a zis : au nu sunt toate lucrurile intocmai ? Scriptura zice ca Avraam a fost iubitor de straini si Dumnezeu era cu dansul. Ilie iubea linistea si Dumnezeu era cu dansul si David a fost smerit si Dumnezeu era cu dansul. Deci, ce vezi cu sufletul tau ca voiesti, dupa Dumnezeu aceasta fa, si-ti pazeste inima.

3) Avva Iosif zis-a lui avva Nistero : ce voi face limbii mele, caci nu o pot stapani ? Si i-a zis lui batranul : dar de vei vorbi, ai odihna ? I-a zis lui : nu. Si a zis batranul : deci, daca nu ai odihna pentru ce vorbesti ? Mai bine taci si de se va intampla vorba, mai vartos asculta decat sa vorbesti.

4) Un frate a vazut pe avva Nistero purtand doua colovii si l-a intrebat pe el, zicand : de va veni vreun sarac si-ti va cere haina, pe care o dai lui ? Si raspunzand a zis : pe cea mai buna. Si i-a zis fratele : dar daca si aitui iti va cere, ce ii dai lui ? Si i-a zis batranul : jumatatea celeilalte. Si a zis fratele : dar daca si altul iti va cere ce ii vei da lui ? Iar el a zis : tai si pe cealalta si-i dau lui pe jumatate si cu cealalta ma incing. Si iarasi a zis : dar daca si pe aceasta o va cere cineva, ce faci ? Batranul a raspuns : ii dau lui si pe cealalta si mergand ed la un loc, pana cand Dumnezeu va trimite si ma va acoperi, caci nu cer de la altcineva.

5) Zis-a avva Nistero : dator este calugarul in toata seara si dimineata sa faca socoteala pentru ce am facut noi din cele ce voieste Dumnezeu si ce nu am facut din cele nu voieste si asa sa-si albeasca toata viata, caci ce asa a trait avva Arsenie. Sileste-te in toate zileie sa stai inaintea lui Dumnezeu fara pacat. Asa te roaga lui Dumnezeu, ca si cum ai fi de fata inaintea Lui, care este de fata, caci cu adevarat este de fata. Nu-ti pune tie legi si nu judeca pe nimeni. Strain lucru este calugarilor sa jure, sa calce juramantul, sa minta, sa blesteme, sa ocarasca, sa rada. Iar cel ce se cinsteste peste cuviinta sau se lauda, mult se pagubeste.

PENTRU AVVA NISTERO CEL DIN CHINOVIE

1) Zicea avva Pimen despre avva Nistero, ca precum sarpele cel de arama, pe care l-a facut Moise spre tamaduirea norodului, asa a lost batranul, avand toata fapta cea buna si tacand, pe toti ii tamaduia.

2) Intrebat fiind avva Nistero de avva Pimen, de unde a castigat aceasta fapta buna, caci oricand i s-a intamplat necaz in chinovie, nu graia, nici nu intra in imijloc, a raspuns : iarta-ma, avvo ! Cand am intrat la inceput in chinovie am zis cugetului meu : ca tu si magarul una sunteti. Precum magarul se bate si nu graieste, se ocaraste si nimic nu raspunde, asa si tu. Dupa cum zice psalmistui : ca un dobitoc eram inaintea Ta, dar eu sunt pururea cu Tine.

PENTRU AVVA NICON

1) Un frate l-a intrebat pe unul din batrani, zicand : cum diavolul aduce ispite asupra sfintilor ? Si i-a zis lui batranul ca a fost unul din parinti, anume Nicon, care locuia in Muntele Sinai. Si iata pe oarecine mergand la casa unui faranit si gasind pe fiica lui singura, a cazut cu dansa. Si i-a zis ei : spune ca pustnicul avva Nicon ti-a facut asa. Si cand a venit tatal ei si a aflat, luand sabia, s-a dus asupra batranului si batand in usa, a iesit batranul. Si intinzand el sabia ca sa-l omoare, s-a uscat mana lui. Si ducandu-se faranitul la biserica, a spus batranilor si au trimis la dansul si a venit batranul. Si batandu-l mult, voiau sa-l goneasca. Si s-a rugat zicand : lasa-ma aici, pentru Dumnezeu, ca sa ma pocaiesc, si despartindu-l pe el trei ani, a dat porunca ca nimeni sa nu mearga la el. Si a facut trei ani, venind in fiecare duminica la biserica si facand metanie, se ruga la toti zicand : rugati-va pentru mine ! Iar mai pe urma s-a indracit cel ce a facut pacatul si a pus ispita asupra batranului. Si a marturisit in biserica ca el a facut pacatul si a zis sa napastuiasca pe robul lui Dumnezeu. Si mergand tot norodul, a facut metanie batranului, zicand : iarta-ne pe noi, avvo ! Si le-a zis lor : de a va ierta, iertati sunteti; dar a ramane aici cu voi nu mai raman, ca nu s-a aflat unui sa aiba dreapta socoteala si sa-i fie mila de mine. Si asa s-a dus de acolo. Si a zis batranul catre fratele : vezi cum diavolul aduce ispitele asupra sfintilor ?

PENTRU AVVA NETRA

1) Povestitu-s-a despre avva Netra, ucenicul lui avva Siluan, ca si cand sedea in chilia sa in muntele Sinai, cu masura se ocarmuia pe sinesi dupa trebuinta trupului. Iar cand s-a facut episcop la Faran, mai mult se stramtora pe sinesi spre viata cea aspra. Si i-a zis lui ucenicul sau : avvo, cand eram in pustie, nu te nevoiai asa. Si i-a raspuns batranul : acolo era pustie si liniste si saracie si voiam sa chivernisesc trupul, ca sa nu ma bolnavesc si sa caut cele ce nu aveam. Iar aici este lume si pricepere si de ma voi si bolnavi aici, este cine sa ma sprijineasca, ca sa nu pierd calugaria.

PENTRU AVVA NICHITA

1) Spunea avva Nichita despre doi oarecare frati ca s-au unit, vrand sa locuiasca impreuna. Si a socotit unul intru sine : Orice va voi fratele meu, aceea sa fac. Asemenea si fratele celalalt a socotit, ca voia fratelui sau va face. Si au trait ani multi cu multa dragoste. Dar vazand vrajmasul, s-a dus sa-i desparta si stand in tinda se arata unuia ca un porumbel, iar altuia ca o cioara. Si a zis unul : vezi porumbelul acesta ? Zis-a acela : cioara este. Si au inceput a se certa, altul alta zicand, si sculandu-se s-au batut pana la sange, spre cea mai desavarsita bucurie a vrajmasului si s-au despartit. Iar dupa trei zile s-au trezit venindu-si in fire si facandu-si metaiiie, marturiseau ceea ce fiecare din ei socoteau pasarea cea vazuta. Si cunoscand razboiul vrajmasului, au ramas pana la sfarsit nedespartiti.


INCEPUTUL SLOVEI X

PENTRU AVVA XOIE

1) Un frate l-a intrebat pe avva Xoie, zicand : de ma voi afla undeva si voi manca trei paini, nu cumva este mult ? I-a zis lui batranul : la arie ai venit, frate ? Si a zis iarasi : de voi bea trei pahare cu vin, nu cumva este mult ? I-a zis lui : de nu este drac, nu este mult; iar de este, este mult. Caci vinul este strain de calugarii cei ce traiesc dupa Dumnezeu. 2) Spunea unui dintre parinti despre ava Xoie tebeul ca a intrat odata in muntele Sinai si iesind el de acolo, l-a intampinat un frate si suspinand zicea : ne mahnim, avvo, petru neploare. I-a zis lui batranul : si de ce nu cereti si va rugati lui Dumnezeu ? l-a zis lui fratele : ne rugam si facem litanii dar nu ploua. I-a zis lui batranul : negresit, nu va rugati cu deadinsul. Vrei insa sa cunosti, ca asa este ? Si si-a intins mainile la cer cu rugaciune si indata a plouat. Si vazand fratele, s-a temut si cazand cu fata la pamant, si s-a inchinat lui, iar batranul a fugit. Fratele a vestit la toti ceea ce s-a facut si cei ce au auzit, au slavit pe Dumnezeu.

PENTRU AVVA XANTIE

1) Zis-a avva Xantie : talharul pe Cruce era si dintr-un cuvant s-a indreptat. Si Iuda cu apostolii era impreuna numarat si intr-o noapte a prapadit toata osteneala si s-a pogorat din ceruri in iad. Drept aceea, nimeni facand bine, sa nu se faleasca, caci toti cei ce s-au nadajduit in sinesi, au cazut.

2) S-au suit odata avva Xanie de la Schit la Terenut. Si unde a gazduit pentru osteneala nevointei, i-a adus lui putin vin. Si auzind unii, i-au adus lui un indracit si a inceput dracul sa il ocarasca pe batran : la bautorul de vin acesta m-ati adus ? Si batranul nu voia sa il scoata, dar pentru defaimare zicea : cred lui Hristos, ca nu voi ispravi paharul acesta pana ce nu vei ce nu vei iesi. Si daca a inceput batranul sa bea, a strigat dracul, zicand : ma arzi, ma arzi ! Si mai inainte de a ispravi, a iesit dracul, cu darul lui Hristos.

3) Acestasi a zis : cainele este mai bun decat mine, caci si dragoste are si la judecata nu vine.


INCEPUTUL SLOVEI O

PENTRU AVVA OLIMPIE

1) Zis-a avva Olimpie : s-a pogorit odata un preot al elinilor la Schit si a venit la chilia mea si a adormit. Si vazand vietuirea calugarilor, mi-a zis : asa vietuind, nimic nu vedeti la Dumnezeui vostru ? Si i-am zis lui : nu. Si mi-a zis mie preotul : dar noi cand slujim dumnezeului nostru nimic nu ascunde de noi ci ne descopere tainele lui. Si voi atatea osteneli facand, privegheri, linistiri si nevointe, zici ca nimic nu vedeti. Negresit dar, daca nimic nu vedeti, cugete rele aveti in inimile voastre, care va despart pe voi de Dumnezeu si pentru aceasta nu va descopere voua tainele. Si m-am dus si am vestit batranilor cuvintele lui si s-au minunat, zicand ca asa este, caci cugetele cele necunoscute il despart pe Dumnezeu de om.

2) Avva Olimpie cel ai chiliilor, a fost luptat spre curvie si i-a zis lui cugetul : du-te, ia femeie ! Si sculandu-se a calcat lut si a facut femeie. Apoi si-a zis : iata femeia ta ! Trebuie dar sa lucrezi mult ca sa o hranesti. Si lucra ostenindu-se mult. Si dupa o zi iarasi calcand lut, si-a facut lui si fiica si zicea gandului sau : a nascut femeia ta. Ai mai multa trebuinta sa lucrezi, ca sa poti sa-ti hranesti fiul si sa-l acoperi. Si asa facand, s-a topit pe sine, si a zis cugetului : daca nu mai poti suferi osteneala, nici femeie sa nu cauti. Vazand Dumnezeu osteneala lui, a ridicat de la el razboiul si s-a odihnit.

PENTRU AVVA ORSISIE

Zis-a avva Orsisie : caramida nearsa punandu-se la temelie aproape de rau, nu rabda o zi, iar cea arsa ca o piatra ramane. Asa este si omul care are socoteala trupeasea si nu s-a ars ca Iosif cu frica lui Dumnezeu : se risipeste dupa ce s-a suit la stapanire. Caci multe sunt ispitele unora ca acestia, fiindca sunt in mijlocul oamenilor. Deci, bine este cineva, ca dupa ce sunt isi va cunoaste masurile sale sa fuga de greutatea stapanirii, caci cei tari cu credinta neclintiti sunt. Pentru insusi sfantul Iosif de va voi cineva sa vorbeasca, zice ca nu a fost pamantesc. Cu cate a fost ispitit si in ce fel de tara, unde nu era atunci urma de cinstire a lui Dumnezeu ? Insa Dumnezeul parintilor lui era cu dansul si l-a scos din tot necazul si acum este cu parintii sai intru Imparatia cerurilor. Si noi, cunoscand masurile noastre, sa ne nevoim, caci asa vom putea scapa de judecata lui Dumnezeu.

2) Zis-a iarasi : socotesc ca daca un om nu va pazi inima sa bine, toate cate a auzit le uita si se leneveste. Si asa, vrajmasul afland intr-insul loc, il surpa, caci precum un lihnar ( candela ) gatat si luminand, de va fi trecut cu vederea sa se toarne untdelmn, incet, incet, se stinge si apoi se intareste intunericul asupra lui. Si nu numai aceasta, dar este cu putinta cand vine pe langa dansul si soarecele si cauta sa manance fitilul, mai inainte de a se stinge, nu poate manca untul-de-lemn, iar de a vedea ca nu numai lumina nu are, dar nici fierbinteala de foc, atunci avand sa traga fitilul, surpa si lihnarul si de va fi de lut se strica iar de va fi de arama stapanul casei il face de iznoava. Asa, cand se leneveste sufletul, incet, incet Duhul Sfant se trage, pana ce desavarsit se va stinge in fierbinteala lui si atunci vrajmasul mancand osardia sufletului, pe trup il prapadeste rautatea. Iar daca acela va fi bun cu asezarea catre Dumnezeu, numai s-a rapit spre lenevire. Dumnezeu ca un indurat, punand intr-insul frica Lui si aducerea aminte a muncilor, il face sa se trezeasca si sa se pazeasca pe sinesi de aici inainte cu multa intarire pana la cercetarea lui.


INCEPUTUL SLOVEI P

PENTRU AVVA PIMEN

1 ) S-a dus odata avva Pimen, cand era mai tanar la oarecare batran, sa-l intrebe de trei ganduri. Deci, dupa ce a venit la batranul, a uitat pe unul din acele trei si s-a intors la chilia sa. Si cum a pus mana sa deschida incuietoarea, si-a adus amitite de cuvantul pe care l-a uitat si a lasat incuietoarea si s-a intors la batranul care i-a zis : degrab ai venit frate. Si i-a povestit lui : cand am pus mana mea sa iau incuietoarea, mi-am adus aminte de cuvantul pe care il cautam si n-am deschis, pentru aceasta m-am intors. Si era departarea caii foarte multa. Si i-a zis lui batranul : ai ingerilor Pimen, adica pastor ( + ); si se va grai numele tau in tot pamantul Egiptului.
______________________
( + ) Caci Pimen in limba elineasca inseamna pastor.

2) Avea odata Paisie, fratele lui avva Pimen, prietesug cu cineva din afara chiliei lui. Iar avva Pimen nu era de acord. Si sculandu-se a fugit la avva Amona. Si i-a zis lui : Paisie, fratele meu, are cu cineva prietesug si nu ma odihnesc. I-a zis lui avva Amona : Pimene, inca traiesti ? Du-te, sezi in chilia ta si pune-ti in inima ca acum ai un an de cand esti in mormant !

3) Au venit odata batranii locului la manastirea unde era avva Pimen. Si a intrat avva Anuv si i-a zis lui : sa chemam pe batrani aici astazi. Si stand mult, nu i-a dat lui raspuns. Si mahnindu-se, a iesit. I-au zis lui cei ce sedeau aproape de dansul : avvo, pentru ce n-ai dat lui raspuns. Le-a zis lor avva Pimen : eu treaba nu am, caci am murit, iar mortul nu graieste.

4) Un batran era in Egipt mai inainte pana nu a veni cei cu avva Pimen si era stiut foarte si cinstit. Deci, dupa ce s-au suit cei cu avva Pimen de la Schit, au lasat pe batran oamenii si veneau la avva Pimen. Si-l zavistuia batranul pe el si-l vorbea de rau. Deci, a auzit avva Pimen si s-a mahnit. Si a zis fratilor lui : ce sa facem batranului acestuia mare, caci in intristare ne-au pus oamenii pe noi, parasind pe batranul si venind la noi, care nu suntem nimic ? Deci cum putem sa odihnim pe batranul ? Si le-a zis lor : faceti putine bucate si luati un vas cu vin si sa mergem la dansul sa gustam impreuna. Poate cu aceasta vom putea sa-l odihnim. Deci au luat bucatele si s-au dus. Si dupa ce au batut in usa, a auzit ucenicul lui si a zis : cine sunteti ? Iar ei au zis : spune-i avvei, ca este Pimen si vrea sa se blagosloveasca de dansul ! Si aceasta vestind ucenicul, a raspuns batranul : du-te, nu am vreme ! Iar ei au rabdat in arsita zicand : nu ne ducem, de nu ne vom invrednici sa vedem pe batranul. Iar batranul vazand smerenia lor si rabdarea, umilindu-se, le-a deschis. Si intrand, au gustat cu el. Iar in vremea cand mancau, zicea : intr-adevar, nu sunt numai cele ce le-am auzit despre voi, ci insutite am vazut in locul vostru. Si li s-a facut lor prieten din ziua aceea.

5) A voit odata stapanitorul locului aceluia, sa vada pe avva Pimen si nu primea batranul. Si cu pricina ca pe un facator de rele a prins pe fiul surorii lui si l-a pus in temnita, zicand : de va veni batranul si se va ruga pentru danstil, eu il slobozesc. Si a venit sora lui, plangand langa usa. Iar el nu i-a dat ei raspuns. Ea il ocara zicand : omule cu inima de arama, fie-ti mila de mine, ca numai un fiu am ! Iar el trimitand, i-a zis ei : Pimen fiu n-a nascut. Si asa s-a dus. Si auzind stapanitorul, a trimis zicand : macar cu cuvantul de va porunci, il voi slobozi pe el. Iar batranul i-a raspuns inapoi zicand : cerceteaza dupa pravila si de este vrednic de moarte, sa moara, iar de nu este, fa ccm voiesti ! Iar stapanitorul auzind, l-a slobozit de la inchisoare.

6) A gresit odata un frate in chinovie. Si era in locurile acelea un pustnic si multa vreme nu a iesit afara. Si venind staretul chinoviei la batranul, i-a vestit lui pentru cel ce a gresit. Iar el a zis : goniti-l ! Si iesind fratele din chinovie, a intrat intr-o surpatura si plangea acolo. Si s-au intamplat niste frati sa mearga la avva Pimen si l-au auzit plangand. Si intrand l-au gasit in mare durere. Si l-au rugat pe el ca sa-i duca la batran si nu voia, zicand : aici vreau eu sa mor ! Si venind ei la avva Pimen, i-au povestit lui si rugandu-l el pe ei, i-a trimis zicand : spuneti-i ca avva Pimen il cheama. Si a venit fratele la dansul si vazandu-l pe el batranul necajit, sculandu-se l-a sarutat si glumind cu dansul l-a rugat sa guste. Si a trimis avva Pimen pe unul din fratii sai la pustnic, zicand : de multi ani doream sa te vad, auzind cele despre tine si din lenevirea amandorura nu ne-am intalnit unul cu altul. Deci acum vrand Dumnezeu si pricina intamplandu-se, ia osteneala si vino pana aici, ca sa ne vedem unul cu altul ! ( Ca era neiesind din chilia lui ). Si auzind zicea : de n-ar fi vestit Dumnezeu batranului, nu ar fi trimis la mine. Si sculandu-se, a venit la el. Si inchinandu-se unul altuia cu bucurie, au sezut. Si a zis lui avva Pimen : doi oameni erau intr-un loc si amandoi aveau morti. Iar unul a lasat pe mortul sau si s-a dus sa planga pe mortul celuilalt. Si auzind batranui s-a umilit de cuvantul lui si i-a adus aminte de ceea ce a facut si a zis : Pimen sus, sus in cer, iar eu jos, jos pe pamant !

7) S-au dus odata multi batrani la avva Pimen. Si iata unul dintr-ai lui avva Pimen avea un copil si obrazul, fata lui, din lucrarea diavolului, s-a intors inapoi. Si vazand tatal copilului multimea parintilor, luand copilul afara de manastire, sedea plangand. Si s-a intamplat unui batran sa iasa afara si vazandu-l i-a zis : de ce plangi omule ? Iar el a zis : rudenie sunt cu avva Pimen. Insa iata i s-a intamplat copilului acestuia ispita si aceasta. Si vrand sa-l aducem la batranul ne-am temut ca nu voieste sa ne vada si acum de va afua ca suntem aici trimite si ne alunga. Dar eu vazand venirea voastra, am indraznit de am venit. Deci, cum voiesti avvo, fie-ti mila de mine si ia copilul inlauntru si va rugati pentru dansul. Si luandu-l batranul, a intrat si a savarsit lucru cu intelepciune ca nu l-a dus indata la avva Pimen, ci, incepand de la fratii cei mai mici, zicea : faceti cruce copilului ! Si dupa ce i-a facut pe toti de i-au facut cruce, in urma l-au dus si la avva Pimen, dar el nu voia sa-i faca cruce, iar parintii si se rugau zicand : precum toti si tu fa, parinte. Si suspanind sculandu-se s-a rugat zicand : Dumnezeule, tamaduieste zidira Ta, ca sa nu fie stapanita de vrajmasul ! Si facandu-i cruce, indata s-a tamaduit si l-a dat tatalui sau sanatos.

8) S-a dus un frate odata, din partile lui avva Pimen, in strainatate. Si a ajuns la un pustnic acolo ( ca era milostiv si multi veneau la dansul ). Si i-a vestit lui fratele despre avva Pimen. Si auzind fapta lui cea buna, a dorit sa-l vada. Deci intorcandu-se fratele in Egipt, dupa catava vreme a venit pustnicul din strainatate in Egipt la fratele cel ce venise la el ( ca ii spusese lui unde petrece ). Si vazandu-l acela, s-a mirat si s-a bucurat foarte. Si a zis pustnicul : fii bun si du-ma la avva Pimen ! Si luandu-l, a venit la avva Pimen si i-a vestit cele despre dansul zicand ca mare om este si multa dragoste si cinste are la locul lui si i-am vestit lui despre tine si dorind sa te vada, a venit. Deci l-a primit pe el cu bucurie si sarutandu-se unul cu altul, au sezut. Si a inceput cel strain a vorbi din Scriptura locuri duhovnicesti si ceresti. Si si-a intors avva Pimen fata lui si nu i-a dat raspuns. Si vazand ca nu vorbeste cu dansul, mahnindu-se a iesit. Si a zis fratelui celui ce l-a adus pe el : in zadar am facut toata calatoria aceasta, ca am venit la batranul si iata ca nici a vorbi cu mine nu voieste. Si a intrat fratele, la avva Pimen si i-a zis : avvo, pentru tine a venit acest om mare, avand atata slava la locul lui. Pentru ce n-ai vorbit cu dansul ? I-a zis lui batranul : acesta din cei de sus este si cele ceresti graieste, iar eu din cei de jos sunt si cele pamantesti vorbesc. De mi-ar fi grait despre patimi ale sufletului, i-as fi raspuns; iar daca pentru lucruri ceresti eu aceasta nu stiu. Deci iesind frateie, i-a zis : batranul nu degraba vorbeste din Scriptura, ci daca cineva ii va grai lui despre patimile sufletului, ii raspunde. Iar el umilindu-se, a intrat la batranul si a zis catre dansul : ce voi face avvo, ca ma stapanesc patimile sufletului ? Si a luat aminte la dansul batranul, bucurandu-se. Si a zis : acum bine ai venit. Deschide-ti gura ta pentru acestea si o voi umplea de bunatati. Iar el mult folosindu-se zicea : cu adevarat aceasta este calea cea adevarata. Si multumind lui Dumnezeu, s-a intors la locul sau bucuros caci cu astfel de sfant s-a invrednicit a se intalni.

9) A prins odata stapanitorul locului pe unul din satul lui avva Pimen. Si au venit toti, rugandu-se batranului sa mearga si sa-l scoata. Iar el a zis : lasati-ma trei zile si asa vin ! Deci s-a rugat avva Pimen catre Domnul, zicand : Doamne, nu-mi da darul acesta, caci nu ma vor lasa sa sed in locul acesta ! Deci a venit batranul, rugandu-se stapanitorului. Iar el a zis catre dansul : pentru talhari te rogi, avvo ? Iar batranul s-a bucurat ca n-a primit har de la dansul.

10) Au povestit unii ca odata avva Pimen si fratii lui lucrau sculuri si nu sporeau, neavand cum sa cumpere inuri. Si unul dintr-insii a povestit unui negutator credincios pricina. Iar avva Pimen nu voia sa ia de la cineva ceva, pentru suparare. Negutatorul vrand sa faca lucru batranului, se facea ca are trebunita de sculuri. De aceea a adus camila si le-a luat. Si venind fratele la avva Pimen si auzind ceea ce a facut negutatorul, ca si cand vrand sa-l laude, a zis : cu adevarat, avvo, si neavand trebuinta le-a luat ca sa ne faca noua lucru. Si auzind avva Pimen ca neavand trebuinta le-a luat, a zis fratelui : scoala-te, tocmeste camila si adu-le aici, iar de nu le vei aduce, Pimen aici nu sade cu voi. Ca nu fac strambatate vreunui om care nu are trebuinta ca el sa se pagubeasca si sa ia folosul meu. Si s-a dus fratele lui cu multa osteneala si le-a adus. Iar de nu le aducea batranul se ducea de la dansii. Deci, dupa ce le-a vazut, s-a bucurat, ca si cand ar fi aflat o mare comoara.

11) A auzit odata preotul Peluisiului despre un frate ce se duce des in cetate si se scalda si se leneveste de mantuirea lui. Si venind la biserica l-a scos din calugarie. Si dupa aceasta l-a mustrat pe dansul inima si s-a cait. Si a venit la avva Pimen beat de ganduri, avand si levitoanele fratilor si a vestit batranului pricina. Si i-a zis lui batranul : nu ai tu ceva din ale omului cel vechi ? Te-ai dezbracat de el ? Iar preotul a zis : ma impartasesc de omul cel vechi. Iar batranul i-a zis : iata ca si tu esti ca si fratii; ca desi putin te impartasesti din vechime, insa esti supus pacatului. Atunci mergand preotul, a chemat pe frati si s-a pocait inaintea celor unsprezece si i-a imbracat pe ei cu chipul calugaresc si i-a slobozit.

12) Un frate l-a intrebat pe avva Pimen zicand : am facut pacat mare si voiesc sa ma pocaiesc trei ani. I-a zis lui batranul : este mult. Si a zis fratele : dar pana la un an ? Si a zis iarasi batranul : mult este. Iar cei ce erau de fata au zis : dar pana la patruzeci de zile ? Si iarasi a zis : mult este. Si a adaus : eu zic ca daca din toata inima se va pocai omul si nu va mai continua sa faca pacatul si in trei zile il primeste pe el Dumnezeu.

13) Zis-a iarasi : semul calugarului in ispite se arata.

14) Zis-a iarasi : precum spatarul imparatului sta langa dansul de-a pururea gata, asa trebuie si sufletul sa fie gata spre a lupta impotriva dracului curviei.

15) A intrebat avva Anuv pe avva Pimen despre gandurile cele necurate pe care le naste inima omului si despre poftele cele desarte. Si i-a zis lui avva Pimen : au doara va slabi securea fara cel ce taie cu ea ? ( + ). Insa tu nu le da lor loc, nici te indulci cu dansele si raman nelucratoare.
______________________
( + ) Isaia X, 15.

16) Zis-a iarasi avva Pimen : de n-ar fi venit Navuzardan, bucatarul cel mare, nu ar fi ars biserica Domnului ( + ). Adica, de n-ar fi venit odihna imbuibarii pantecelui in suflet, n-ar fi cazut mintea in razboiul vrajmasului.
______________________
( + ) 4 Impar 24, 28, 29.

17) Se spune despre avva Pimen, ca chemat fiind sa manance fara voia lui, mergea lacrimand, ca sa nu fie neascultator fratelui sau si sa-l mahneasca.

18) Zis-a iarasi avva Pimen : nu locui in locul unde vezi pe unii ca au zavistie asupra ta. Fiindca nu sporesti.

19) Povestit-au unii lui avva Pimen, despre un calugar, ca nu bea vin. Si a zis : vinul nu este al calugarilor.

20) A intrebat avva Isaia pe avva Pimen despre gandurile cele spurcate. Si i-a zis lui avva Pimen : precum o lada plina cu haine, de le va lasa cineva, cu vremea putrezesc, asa si gandurile, de nu le vom face cu trupul, cu vremea se prapadesc si se putrezesc.

21 ) A intrebat avva Iosif tot acest cuvant. Si i-a zis lui avva Pimen : precum daca cineva va pune intr-un vas sarpe si scorpie si il va astupa, negresit, cu vremea mor, asa si gandurile cele rele, de la draci odraslind, prin rabdare lipsesc.

22) Un frate a venit la avva Pimen si i-a zis lui : seaman tarana mea si fac dintr-insa milostenie. I-a zis lui batranul : bine faci ! Si s-a dus cu osardie si a sporit milostenia. Si a auzit avva Anuv cuvantul si i-a zis lui avva Pimen : nu te temi de Dumnezeu, asa graind fratelui ? Si a tacut batranul. Dupa doua zile a trimis avva Pimen la fratele si i-a zis lui, auzind si avva Anuv : ce mi-ai zis alaltaleri, ca mintea mea era aiurea ? Si a zis lui fratele : am zis ca seaman tarina mea si fac dintr-insa milostenie. Si i-a zis avva Pimen : am gandit ca pentru fratele tau cel mirean ai grait; iar daca tu esti cel ce faci lucrul acesta, nu este lucru calugaresc. Iar el auzind, s-a mahnit, zicand : alt lucru nu stiu decat acesta si nu pot ca sa nu seaman tarina mea. Deci, dupa ce s-a dus, i-a facut lui metanie avva Anuv, zicand : iarta-ma ! Si a zis avva Pimen : si eu de la inceput stiam ca nu este lucru calugaresc, dar dupa socoteala lui am grait si m-am straduit spre sporirea dragostei, iar acum s-a dus mahnit si tot la fel face.

23) A zis avva Pimen : de va gresi omul si va tagadui, zicand n-am gresit, nu-l mustra. Iar de nu, ii tai osardia; iar de vei zice lui : nu te mahni, frate, ci te pazeste de acum inainte, ii ridici sufletul spre pocainta.

24) A zis iarasi : buna este ispitirea, ca aceasta face pe om mai lamurit.

25) A zis iarasi : omul care invata, dar nu face cele ce invata, este asemenea cu fantana, ca pe toti ii adapa si ii spala, iar pe sine nu se poate curati, ci de toata intinaciunea este plina si toata necuratenia intr-insa se afla.

26) Trecand odata avva Pimen prin Egipt, a vazut o femeie sezand la un mormant si plangand cu amar. Si a zis : de vor veni toate veseliile lumii acesteia, nu vor muta sufletul ei de la plans. Asa si calugarul, trebtiie de-a pururi sa aiba plansul in sine.

27) A zis iarasi : ca este om, care se pare ca tace, dar inima lui osandete pe altii. Unul ca acesta totdeauna graieste. Si este altul care de dimitieata pana seara graieste si tacere tine, adica fara de folos nimic nu graieste.

28) Un frate a venit la avva Pimen si i-a zis : avvo, multe ganduri am si ma primejduesc din pricina lor. Si l-a scos pe el batranul afara sub vazduh si i-a zis : intinde bratul si tine vanturile. Iar el a zis : nu pot sa fac aceasta. Si i-a zis batranul : daca asta nu poti s-o faci, nici gandurile nu le poti opri sa nu vina . Alt lucru este insa sa le stai impotriva.

29) A zis avva Pimen : de sunt trei la un loc si unul se linisteste bine, iar unul este bolnav si multumeste, celalalt slujeste cu cuget curat, toti trei de o lucrare sunt.

30) Zis-a iarasi : scris este : in ce chip doreste cerbul izvoarele apelor, asa Te doreste sufletul meu, Dumnezeule ( + ). Fiindca cerbii in pustie inghit multe jiganii taratoare, iar cand ii arde otrava, doresc sa vina la ape, si dupa ce beau se racoresc de otrava jiganiilor. Asa si calugarii, in pustie sezand se ard de otrava dracilor celor vicleni si doresc sambata si duminica sa vina la izvoarele apelor, adica la Trupul si Sangele Domnului nostru Iisus Hristos, ca sa se curateasca de amaraciunea celui viclean.
______________________
( + ) Psalm 40, 1.

31) A intrebat avva Iosif pe avva Pimen, cum trebuie a posti. I-a zis avva Pimen lui : eu voiesc ca cel ce mananca in fiecare zi, cate putin sa manance, ca sa nu se sature. I-a zis avva Iosif : cand erai mai tanar, nu posteai din doua in doua zile, avvo ? Si a zis batranul : eu adevarat si trei si patru zile si o saptamana. Si acestea toate le-au cercetat parintii, ca niste puternici si au aflat ca este bine in fiecare zi a manca, dar putin; si ne-au dat noua calea cea imparateasca, ca este usoara.

32) Spuneau parintii despre avva Pimen cum ca atunci cand voia sa mearga la biserica, sedea, judecand socotelile sale ca la un ceas si asa iesea.

32) Un frate l-a intrebat pe avva Pimen, zicand : mi-a ramas o mostenire, ce sa fac ? I-a zis lui batranul : du-te si dupa trei zile vino si iti voi spune ! Si a venit dupa cum i-a hotarat. Si a zis batranul : ce pot sa-ti zic, frate ? De iti voi zice : da-o la biserica, acolo fac mese mari. De iti voi zice : da-o rudelor tale, nu ai plata; de iti voi zice : da-o saracilor, ramai fara grija. Deci, orice voiesti, fa; eu treaba nu am.

34) L-a intrebat pe el alt frate, zicand : ce inseamna : nu da rau pentru rau ? ( + ). I-a zis lui batranul : patima aceasta patru chipuri are : intai din inima, al doilea din cautatura, al treilea din limba, al patrulea a nu face rau in loc de rau. De poti sa-ti curatesti inima, nu vitie in cautatura. Iar de va veni in cautatura, pazeste-te a nu grai, iar de vei si grai, degraba taie ca sa nu faci rau in loc de rau.
______________________
( + ) 1. Tesal. V, 16; 1 Petru III, 9.

35) Zis-a avva Pimen : a pazi si a lua aminte de sine, si socoteala cea dreapta : aceste trei fapte bune sunt povatuitoare ale sufletului.

36) Zis-a iarasi : a te arunca pe sine inaintea lui Dumnezeu si a nu te masura pe sine si a lepada inapoi voia ta, sunt unelte ale sufletului.

37) Zis-a iarasi : toata osteneala care iti va veni tie, este biruita prin tacere.

38) Zis-a iarasi : uraciune este pentru Dumnezeu toata odihna trupeasca.

39) Zis-a iarasi : plansul este indoit : lucreaza si pazeste.

40) Zis-a iarasi : de iti va veni gand pentru trebuintele cele de nevoie ale trupului si le vei pune la oranduiala odata si iarasi va veni si le vei pune la oranduiala si a treia oara, sa nu iei aminte la dansul, ca este zadarnic.

41) Zis-a iarasi ca un frate l-a intrebat pe avva Aloine, zicand : ce este defaimarea ? Si a zis batranul : sa fii tu dedesubtul celor necuvantatoare si sa stii ca acelea sunt neosandite.

42) Zis-a iarasi : de isi va aduice omul aminte de cuvantui cel scris ca din cuvintele tale te vei indrepta si din cuvintele tale te vei osandi ( + ) va alege mai mult tacerea.
______________________
( + ) Mat. XII, 27.

43) Zis-a iarasi : inceputul rautatilor este raspandirea.

44) Zis-a iarasi : avva Isidor preotul Schitului, a grait odata norodului, zicand : fratilor, nu pentru osteneala am venit la locul acesta ? Si acum nu mai are osteneala. Deci, eu, luandu-mi cojocul ma duc unde este osteneala si acolo aflu odihna.

45) Un frate i-a zis lui avva Pimen : de vei vedea vreun lucru, voiesti sa-l spui ? I-a zis lui batranul : scris este : oricine va raspunde cuvant mai inainte de a auzi, neinteleptie ii este lui si defaimare ( + ). De vei fi intrebat, raspunde, iar de nu, taci !
______________________
( + ) Pilde XVIII, 13.

46) A intrebat un frate pe avva Pimen, zicand : poate omul sa nadajduiasca numai la o fapta ? Si i-a zis lui batranul : avva Ioan Colov a zis : eu voiesc sa ma impartasesc cate putin din toate faptele cele bune.

47) Zis-a iarasi batranul ca un frate l-a intrebat pe avva Pamvo, daca este bine sa lauzi pe aproapele ? Si i-a zis lui : mai bine este sa taci.

48) Zis-a iarasi avva Pimen : si de va face omul cer nou si pamant nou, nu poate sa fie fara de griji ( + ).
______________________
( + ) La altele, nu se cade.

49) Zis-a iarasi : omul are trebuinta de smerita cugetare si de frica lui Dumnezeu totdeauna ca de suflarea ce iese din narile lui.

50) Un frate l-a intrebat pe avva Pimen, zicand : ce voi face ? I-a zis lui batranul : Avraam cand a intrat in pamantul fagaduintei mormant si-a cumparat lui si prin mormant a mostenit pamantul. Zis-a fratele : ce este mormantul ? I-a zis lui batranul : locul plangerii si al tanguirii.

51) Un frate i-a zis lui avva Pimen : de voi da fratelui meu putina paine sau altceva, dracii le pangaresc ca pe unele ce se fac pentru placerea oamenilor. I-a zis lui batranul : desi pentru placerea oamenilor se fac, noi sa dam trebuinta fratelui. Si i-a spus si acest fel de pilda : doi oameni erau plugari si locuiau intr-o cetate. Si unul dintr-insii semanand, a facut putine necurate, iar celalalt, lenevindu-se nu a facut nimic. Deci facandu-se foamete, care din amandoi poate sa traiasca ? A raspuns fratele : cel ce a facut cele putine si necurate. I-a zis lui batranul : asadar si noi sa semanam putine, chiar si necurate, sa nu murim de foame.

52) Zis-a iarasi avva Pimen ca a zis avva Ammona : omul in toata vremea sa poarta secure si nu gaseste sa doboare un copac; si este altul iscusit sa taie si cu putine lovituri da jos copacul. Si zicea ca securea este dreapta socoteala.

53) Un frate l-a intrebat pe avva Pimen : cum este dator omul sa petreaca ? I-a zis lui batranul : vedem pe Daniil ca nu s-a aflat asupra lui pira, fara numai in slujbele Domnului Dumnezeului sau.

54) Zis-a avva Pimen : voia omului este zid de arama intre Dumnezeu si piatra care bate impotriva. Deci, de o va lasa omul pe ea, zice si el : intru Dumnezeul meu voi trece zidul . Iar daca indreptarea de sine se va impreuna cu voia, patimeste omul.
______________________
( + ) Psalm. VII, 32.

55) Zis-a iarasi ca sezand odata batranii si mancand, sta slujind avva Alonie, si vazandu-l pe dansul, l-au laudat. Iar el nimic nu a raspuns. Deci i-a zis lui unui in taina : de ce nu ai raspuns batranilor cand te laudau ? Si a zis lui avva Alonie : de le-as fi raspuns, m-as fi aflat ca si cum as fi primit lauda.

56) Zis-a iarasi : oamenii pentru savarsire graiesc si putine lucreaza.

57) Zis-a avva Pimen : precum fumul goneste albinele si atunci se ia dulceata lucrarii lor, aaa si odihna cea trupeasca goneste frica lui Dumnezeu din suflet si prapadeste toata lucrarea cea buna a lui.

58) Un frate a venit la avva Pimen intru a doua saptamana din Postul mare si marturisindu-si gandurile si dobandind odihna, i-a zis : putin de nu m-am impiedicat sa vin aici astazi. Si i-a zis lui batranul : pentru ce ? Zis-a fratele : am gandit nu cumva pentru post nu-mi vei deschide. I-a zis lui avva Pimen : noi nu ne-am invatat a inchide usa cea de lemn, ci mai vartos usa limbii.

59) Zis-a iarasi avva Pimen : trebuie sa fugi de cele trupesti, caci cand este omul aproape de razboiul cel trupesc, se aseamana cu un barbat, care sta deasupra unei gropi prea adanci si in orice ceas va voi vrajmasul, il arunca lesne jos, iar de va fi departe de cele trupesti, se aseamana unui barbat care este departe de groapa, si desi il va trage pe el vrajmasul sa-l arunce jos, pana cand il trage si il sileste, Dumnezeu ii trimite lui ajutor.

60) Zis-a iarasi : saracia si necazul si stramtoarea si postul : acestea sunt uneltele vietii calugaresti. Ca scris este : de vor fi acesti trei barbati, Noe, Iov si Daniil, viu sunt Eu, zice Domnul ( + ). Noe este fata a neagoniselii, Iov a ostenelii si Daniil a dreptei socoteli. Deci, de vor fi aceste trei fapte in om, Domnul locuieste in el.
______________________
( + ) Iezechil XIV, 14. 20.

61) Spunea avva Iosif, ca sezand cu avva Pimen, a numit avva pe Agafton. Si i-am zis lui : tanar este, pentru ce il numesti pe el avva ? Si mi-a zis avva Pimen : gura lui l-a facut pe el sa se numeasca avva.

62) A venit odata un frate la avva Pimen si i-a zis : ce voi face, parinte, ca sunt suparat de curvie ? Si iata m-am dus la avva Ivistion si mi-a zis : nu trebuie sa o lasi sa zaboveasca in tine. I-a zis lui avva Pimen : faptele lui avva Ivistion sunt sus impreuna cu ingerii si nu stie ca eu si tu suntem in curvie. De va tine calugarul pantecele, limba si strainatatea, sa indraznesti ca nu moare.

63) Zis-a avva Pimen : invata-ti gura sa vorbeasca cele ale inimii.

64) A intrebat un frate pe avva Pimen, zicand : de voi vedea greseala fratelui meu, bine este sa o acopar ? I-a zis lui batranul : in orice ceas vom acoperi greseala fratelui nostru si Dumnezeu o acopere pe a noastra; si in orice ceas o aratam pe a fratelui si Dumnezeu o arata pe a noastra.

65) Zis-a iarasi avva Pimen : a intrebat pe avva Paisie cineva odata, zicand : ce voi face sufletului meu, ca e nesimtitor si nu se teme de Dumnezeu ? Si i-a zis lui : du-te, lipeste-te de omul care se teme de Dumnezeu si apropiindu-te, te vei invata si tu a te teme de Dumnezeu.

66) Zis-a iarasi : daca doua lucruri va birui calugarul, poate sa se faca slobod de lume. Si a zis un frate : care sunt acestea ? Si a zis : odihna cea trupeasca si slava cea desarta.

67) A intrebat Avraam al lui Agafton pe avva Pimen, zicand : cum ma lupta dracii ? Si i-a zis lui avva Pimen : pe tine te lupta dracii ? Nu se lupta cu noi, cata vreme facem voile noastre. Ca voile noastre s-au facut draci si ei sunt care ne necajesc pe noi, ca sa le implinim. Iar de voiesti sa stii cu cine s-au luptat dracii, apoi afla ca cu Moise si cu cei asemenea lui.

68) Zis-a avva Pimen : aceasta petrecere a dat Dumnezeu lui Izrael, a se departa de cele afara de fire, adica de manie, de iutime, de zavistie, de uraciune si de grairea de rau asupra fratelui si de celelalte ale vechimei.

69) A intrebat un frate pe avva Pimen, zicand : spune-mi un cuvant ! Si i-a zis lui : inceputul lucrului care l-au pus parintii, este plansul. Zis-a iarasi fratele : spune-mi alt cuvant ! Raspuns-a batranul : cat poti, lucreaza rucodelie, ca dintr-insa sa faci milostenie; ca scris este, ca milostenia si credinta curata pacatele ( + ). Zis-a fratele : ce este credinta ? Zis-a batranul : credinta este a petrece cu smerita cugetare si a face milostenie.
______________________
( + ) Pilde, XV, 29.

70) Un frate a intrebat pe avva Pimen, zicand : de voi vedea vreun frate, despre care am auzit vreo greseala, nu vreau sa-l bag pe el in chilia mea; iar de voi vedea vreunul bun, ma bucur impreuna cu el. I-a zis lui batranul : de faci fratelui celui bun putin bine, indoit fa cu acela, ca acesta este cel neputincios.Caci era cineva intr-o obste, anume Timotei, pustnic si auzind egumenul veste de un frate pentru o ispita, l-a intrebat de Timotei de el. Si l-a sfatuit sa-l scoata afara. Deci, dupa ce l-a scos, s-a pus ispita fratelui asupra lui Timotei, pana ce-s-a primejduit. Si plangea Timotei inaintea lui Dumnezeu, zicand : am gresit, iarta-ma ! Si i-a venit lui glas zicand : Timotei, sa nu socotesti ca aceasta ti-am facut tie pentru altceva, decat numai ca ai trecut cu vederea pe fratele tau in vremea ispitei lui.

71) Zis-a avva Pimen : pentru aceasta zacem intru atatea ispite, ca numele noastre si randuiala nu le pazim. Precum Scriptura zice : nu vedem femeia cananeanca, care a primit numele ei fiindca a odihnit-o pe ea Mantuitorul ? ( +1 ) Iarasi Avigheea cand a zis lui David, ca intru mine este pacatul ? ( +2 ) Si a ascultat-o pe ea si a iubit-o. Avigheea ia fata sufletului si David a dumnezeirii. Deci, daca sufletul se va prihani pe sine inaintea Domnului, il iubeste pe el Domnul.
______________________
( +1 ) Mat. XV, 27. 3
( +2 ) 1 Impar. XXV, 24.

72) Trecea odata avva Pimen cu avva Anuv prin partile Diolchiei.Si venind imprejurul mormanturilor, vad o femeie cumplit rupandu-se si plangand cu amar. Si stand, lua aminte la dansa si pasind putin mai inainte, s-au intalnit cu unul si l-a intrebat pe el avva Pimen, zicand : ce are femeia aceasta, caci cu amar plange ? Si i-a zis lui : a murit barbatul ei si fiul si fratele. Si raspunzand avva Pimen a zis catre avva Anuv : iti zic tie, ca omul de nu va omori voile trupului toate si nu va agonisi plansul, acesta nu poate sa se faca calugar. Ca toata viata lui si mintea la plans este.

73) Zis-a avva Pimen : nu te numara pe tine, ci lipeste-te de cel ce petrece bine.

74) Zis-a iarasi ca daca mergea vreun frate la avva Ioan Colov, ii da lui dragostea cea frateasca, care zice : dragostea indelung rabda, se milostiveste ( + ).
______________________
( + ) 1 Corint. XIII, 4.

75) Zis-a iarasi despre avva Pamvo, ca a zis despre el avva Antonie ca din frica de Dumnezeu a facut Duhul lui Dumnezeu sa locuiasca in el.

76) Povestit-a cineva din parinti despre avva Pimen si despre fratii lui ca locuiau in Egipt. Si dorind mama lor sa-i vada, nu putea. Deci a pandit cand mergeau ei la biserica si i-a intalnit. Iar ei vazand-o s-au intors inapoi si au incuiat usa in fata ei. Ea stand langa usa, striga plangand cu jale multa si zicand : sa va vad pe voi, fiii mei prea iubiti ! Si auzind-o avva Anuv a intrat la avva Pimen, zicand : ce vom face batranei acesteia, ca plange la usa ? Si dinauntru stand o auzeau plangand cu jale multa. Si i-a zis : de ce strigi asa, batrano ? Iar ea auzind glasul lui, mult mai mult striga plangand si zicand : voiesc sa va vad pe voi fiii mei si ce este de va voi vedea ? Au doara nu sunt mama voastra ? Au doara nu eu v-am alaptat ? De acum sunt batrana si auzind glasul tau, m-am tulburat. I-a zis ei batranul : aici vrei sa ne vezi pe noi, sau in lumea cealalta ? I-a raspuns ei : de te vei sili sa nu ne vezi pe noi aici, ne vei vedea acolo. Deci s-a dus batrana bucurandu-se si zicand : daca eu adevarat va voi vedea pe voi acolo, nu vreau sa va vad aici.

77) Un frate l-a intrebat pe avva Pimen, zicand : care sunt cele inalte ? I-a zis lui batranul : indreptarea de sine.

78) Au venit odata niste eretici la avva Pimen si au inceput a grai de rau pe arhiepiscopul Alexandriei, cum ca de la preoti are hirotonia. Iar batranul tacand, l-a chemat pe fratele sau si i-a zis : pune masa si fa-i sa manance si-i trimite cu pace.

79) Zis-a avva Pimen ca un frate locuind impreuna cu alti frati, l-a intrebat pe avva Visarion : ce voi face ? Iar batranul i-a zis lui : taci si nu te socoti pe tine !

80) Zis-a iarasi : unde inima ta nu are vestire, nu lua aminte.

81) Zis-a iarasi : de te vei socoti pe tine de nimic, vei avea odihna, ori in ce loc te vei afla.

82) Zis-a iarasi, ca spunea avva Sisoe : este rusine cand cineva are pacatul netemerii.

83) Zis-a iarasi : voia, odihna si obisnuinta acestora surpa pe om.

84) Zis-a iarasi : de vei tacea, vei avea odihna in tot locul unde vei locui.

85) Zis-a iarasi despre avva Pior, ca in fiecare zi punea inceput.

86) Un frate l-a intrebat pe avva Pimen, zicand : de va cadea omul in vreo greseala si se va intoarce, este iertat de Dumnezeu ? A zis batranul : dar Dumnezeu, Cel ce a poruncit oamenitor sa faca aceasta, nu mai vartos va face ? Caci a poruncit lui Petru, zicand : iarta de saptezeci de ori cate sapte fratelui tau ( + ).
______________________
( + ) Matei XVIII, 22. 2

87) Un frate l-a intrebat pe avva Pimen, zicand : bine este a ne ruga ? I-a zis lui batranul ca a zis avva Antonie : glasul acesta vine de la fata Domnului zicand : mangaiati pe norodul Meu, mangaiati !( + ).
______________________
( + ) Isaia 40, 1.

88) Un frate l-a intrebat pe avva Pimen, zicand : poate omul sa-si tina toate gandurile si nici unul dintr-insele sa nu dea vrajmasului ? Si i-a zis batranul : este cel ce ia zece si da una.

89) Acelasi frate l-a intrebat pe avva Sisoe acelasi cuvant si i-a zis lui : cu adevarat este care nimic nu da vrajmasului.

90) Era un sihastru mare in muntele Atliviei si au venit asupra lui talharii si a strigat batranul. Si auzind vecinii lui, i-au prins pe talhari si i-au dus la judecator si i-au pus in temnita. Si s-au mahnit fratii zicand : pentru noi au fost dati. Si sculandu-se, au mners la avva Pimen si i-au vestit lui pricina. El a scris catre batranul, zicand : socoteste, vanzarea cea dintai de unde s-a facut ? Si atunci vezi pe cea de a doua ! Ca de nti te-ai fi instrainat mai intai de cele dinlauntru, nu ai fi facut a doua vanzare. Si vazand batranul sihastru scrisoarea lui avva Pimen ( ca era cunoscut in tot locul acela si nu iesea din chilia lui) , sculandu-se, a venit in cetate si a scos pe talhari din temnita si inaintea norodului i-a slobozit pe ei.

91) Zis-a avva Pimen : nu este calugar cartitorul, nu este calugar cel ce face rasplatire, nu este calugar maniosul.

92) Au venit unii din batrani la avva Pimen si i-au zis : de vom vedea pe frati ca dormiteaza in biserica, voiesti sa-i imboldim ca sa fie treji la priveghere ? Iar el le-a zis lor : eu cu adevarat de voi vedea pe fratele ca dormiteaza, pun capul lui pe genunchii mei si-l odihnesc.

93) Se spunea despre un frate ca a fost luptat spre hula si se rusina sa spuna. Si oriunde auzea de batrani mari, se ducea la dansii ca sa le vesteasca si cum ajungea, se rusina sa vesteasca. Deci de multe ori s-a dus si la avva Pimen si l-a vazut pe el batranul ca are ganduri si se mahnea ca faptele nu le vestea. Deci, intr-una din zile petrecandu-l, i-a zis lui : iata, de atata vreme vii aici, avand ganduri ca sa-mi vestesti si cand vii nu voiesti sa spui, ci totdeauna te duci necajit. Spune-mi, dar, fiule, ce ai ? Iar el i-a zis : cu hula spre Dumnezeu ma lupta diavolul si ma rusinam sa spun. Si povestindu-i lui lucrul, indata s-a usurat. Deci i-a zis lui batranul : nu te necaji, fiule, ci cand vine gandul acesta, zi : eu nu am vina, hula ta, asupra ta, satano ! Caci acest lucru nu-l voieste sufletul meu. Si tot lucrul ce nu-l voieste sufletul, pentru putina vreme este. Si tamaduindu-se fratele, s-a dus.

94) A intrebat un frate pe avva Pimen, zicand : ma vad pe mine ca oriunde ma duc, aflu sprijineala. I-a. zis lui batranul : si cei ce tin in mana sabia, au pe Dumnezeu, care ii miluieste pe ei in aceasta vreme. Deci de vom fi viteji, face cu noi mila Sa.

95) Zis-a avva Pimen : daca omul se va prihani pe sine, rabda pretutindeni.

96) Zis-a iarasi ca spunea avva Ammona, ca este un om care a facut o suta de ani in chilie si nu a invatat cum se cade sa stea in chilie.

97) Zis-a avva Pimen : de va ajunge omul la cuvantul apostolului care zice ca toate sunt curate celor curati ( + ), se vede pe sine mai prejos decat toata zidirea. Zis-a fratele : cum pot sa ma socotesc pe mine mai prejos decat ucigastii ? Zis-a batranul : de va ajunge omul la cuvantul acesta si de va vedea vreun om ucigand, zice : acela a facut numai acest pacat, iar eu ucid in fiecare zi.
______________________
( + ) Tit. 1, 15.

98) A intrebat fratele acelasi cuvant pe avva Anuv, cum ca a zis avva Pimen. Si i-a zis lui avva Anuv : de va ajunge omul la cuvantul acesta si va vedea neajunsurile fratelui sau, pe dreptatea sa le va inghiti. Zis-a lui fratele : si care este dreptatea lui ? A raspuns batranul : ca totdeauna sa se defaime pe sine.

99) Un frate l-a intrebat pe avva Pimen : de voi cadea in vreo ispita, ma roade cugetul si ma invinuieste, pentru ce am cazut ? I-a zis lui batranul : in orice ceas va cadea omul in greseala si va zice am gresit, indata a incetat.

100) Un frate l-a intrebat pe avva Pimen, zicand : pentru ce apleaca diavolul sufletul meu, ca sa fiu cu cel ce ma intrece pe mine si ma face sa defaim pe cel mai prejos decat mine ? Si i-a zis lui batranul : pentru aceasta a zis apostolul, ca in casa cea mare nu sunt numai vase de aur si de argint, ci si de lemn si de lut. Deci, de se va curati cineva pe sine de toate acestea, va fi vas spre cinste de buna treaba stapanului, gatit spre tot lucrul bun ( + ).
______________________
( + ) II Tim. II, 20 - 21.

101) Un frate l-a intrebat pe avva Pimen, zicand : cum de nu ma las sa vorbesc slobod cu parintii despre gandurile mele ? I-a zis lui batranul ca a zis avva Ioan Colov : de nimic nu se bucura asa de mult vrajmasul ca de cei ce nu-si arata gandurile lor.

102) Un frate a zis lui avva Pimen : inima mea slabanogita este, de mi se va intampla sa patimesc putin. I-a zis lui batranul : nu ne minunam de Iosif care copilandru fiind a rabdat ispita pana in sfarsit si Dumnezeu l-a slavit pe el ? Nu vedem pe Iov, cum nu s-a induplecat pana in sfarsit, tinand rabdarea si nu au putut ispitele sa-l clinteasca din nadejdea in Dumnezeu ?

103) Zis-a avva Pimen : trebuie chinovia sa aiba trei fapte : a smereniei, a ascultarii si una care sa aiba miscarea si boldul pentru lucrul chinoviei.

104) Un frate l-a intrebat pe avva Pimen, zicand : in vremea necazului meu am cerut de la unul din sfinti un lucru spre intrebuintare si mi l-a dat milostenie. Deci daca Dumnezeu ma va iconomisi si pe mine, il voi da si eu milostenie altora, sau mai bine celor ce mi l-au dat ? I-a zis lui batranul : cu adevarat la Dumnezeu este, ca Lui sa se dea, ca al Lui este. I-a zis lui fratele : dar daca il voi duce si nu va voi sa-l ia, ci va zice : du-te, cum vrei, da-l milostenie, ce voi face ? I-a zis lui batranul : acum al lui este lucrul. Iar de iti va da cineva fara sa-l ceri acesta este al tau. Iar daca tu vei cere, sau de la calugar sau de la mirean si nu va voi sa-l primeasca, acesta este talcul, ca stiind el, sa-l dai pentru el milostenie.

105) Se spunea despre avva Pimen ca niciodata nu voia sa-si dea cuvantul lui deasupra cuvantului altui batran, ci mai vartos intru toate il lauda pe acela.

106) Zis-a avva Pimen : multi din parintii nostri s-au facut viteji la nevointa, insa la limpezimea cugetelor prin rugaciune, unul cate unul.

107) Sezand odata Avva Isaac la avva Pimen, s-a auzit glas de cocos. Si i-a zis lui : sunt vietati aici, avvo ? Iar el raspunzand, i-a zis : Isaac, de ce ma silesti sa vorbesc ? Tu si cei asemenea cu tine ii auziti pe acestia, iar cel ce se trezeste, n-are grija de acestea.

108) Se spunea ca de veneau vreunii la avva Pimen, ii trimitea pe ei la avva Anuv intai, caci el era mai mare de ani. Iar avva Anuv le zicea lor : la fratele meu Pimen duceti-va, ca el are darul cuvantului. Iar de sedea avva Anuv aproape de avva Pimen, nu graia nicidecum avva Pimen cand era el de fata.

109) Era un mirean foarte evlavios in viata lui si a venit la avva Pimen. S-au mai intamplat la batranul si alti frati, cerand sa auda de la el vreun cuvant. Si a zis batranul mireanului celui credincios : graieste fratilor vreun cuvant ! Iar el se ruga zicand : iarta-ma, avvo, eu ca sa invat am venit. Si silit fiind de batran, a zis : eu sunt mirean si vanzand si negutatorind verdeturi, dezleg legaturite si le fac mici, cumpar cu putin si vand cu mult, insa nu stiu din Scriptura sa vorbesc, dar o pilda voi zice. Un om a zis prietenului sau : fiindca am pofta sa vad pe imparatul, vino cu mine ! A zis lui prietenul : vin cu tine pana la jumatatea caii. Si a zis altui prieten : vino tu de ma du la imparatul ! I-a zis lui : te duc pana la palatul imparatului. Zis-a si celui de al treilea : vino cu mine la imparatul ! Iar el a zis : eu vin si te duc la palat si stau si graiesc si te bag la imparatul. Si l-a intrebat pe el : care este puterea pildei ? Si raspunzand, le-a zis lor : cel dintai este nevointa care povatuieste pana la drum, cel de al doilea este curatenia, care ajunge pana la cer, iar al treilea este milostenia, care duce pana la Imparatul Dumnezeu cu indrazneala. Si asa fratii, folosindu-se s-au dus.

110) Un frate sedea afara din satul sau si multi ani nu s-a suit in sat si zicea fratilor : iata cati ani am si nu m-am suit in sat, iar voi totdeauna va suiti ! Si i-a spus lui avva Pimen despre dansul si a raspuns batranului : eu ma suiam noaptea si inconjuram satul ca sa nu se laude gandul meu ca nu ma sui.

111 ) Un frate l-a intrebat pe avva Pimen, zicand : spune-mi vreun cuvant ! Si i-a zis lui : cand se arde pe dedesupt cazanul, nu poate musca sa se apropie de dansul, nici cetelalte taratoare, iar cand este rece atunci se pune pe el. Asa si calugarul : cat ramane in faptele cele duhovnicesti, nu poate vrajmasul sa-l supere.

112) Spunea avva Iosif despre avva Pimen, zicand : acesta este cuvantul cel scris in Evanghelie : cel ce are haina sa o vanda si sa-si cumpere cutit ( + ). Adica : cel ce are odihna sa o lase si sa tina catea cea stramta.
______________________
( + ) Luca 22, 36.

113) Au intrebat unii din parinti pe avva Pimen, zicand : de vom vedea vreun frate pacatuind, voiesti sa-l mustram ? Le-a zis lor batranul : eu cu adevarat de voi avea trebuinta sa trec pe acolo si-l voi vedea pacatuind, trec pe langa dansul si nu-l mustru.

114) Zis-a avva Pimen : scris este, ca cele ce au vazut ochii tai, acestea sa marturisesti ( + ). Iar eu va zic voua, ca desi veti pipai cu mainile voastre, sa nu marturisiti, ca un frate a fost batjocorit cu un lucru de acest fel. Ca i se parea ca a vazut pe un frate al lui pacatuind cu o femeie si mult fiind luptat, ducandu-se i-a lovit cu piciorul, socotind ca sunt ei, si le-a zis : incetati ! Pana cand ? Si de fapt erau snopi de grau. Pentru aceasta v-am zis voua ca desi veti pipai cu mainile voastre, sa nu mustrati.
______________________
( + ) Pilde 25, 7.

115) Un frate l-a intrebat pe avva Pimen, zicand : ce voi face, ca sunt luptat spre curvie si ma rapesc la manie ? Zis-a batranul : pentru aceasta zicea David, ca pe leu il batem si pe un urs il sugrumam ( + ); adica, mania o taiem, iar curvia cu osteneli o stramtoram.
______________________
( + ) 1 Impar. 17, 33.

116) Zis-a iarasi : mai mare decat aceasta dragoste nu este cu putinta sa afle cineva, decat sa-si puna sufletul pentru aproapele sau ( + ). De va auzi cineva un cuvant rau, adica de mahnire, putand si el sa zica asemenea si se va lupta sa nu-l zica, sau de i se va face strambatate si va suferi si nu va rasplati, unul ca acesta isi pune sufletul sau pentru aproapele sau.
______________________
( + ) Ioan 15. 13.
117) Un frate l-a intrebat pe avva Pimen, zicand : ce este fatarnicul ? Si i-a zis lui batranul : fatarnic este cel ce invata pe aproapele lui un lucru la care el nu a ajuns, caci scris este : vezi paiul din ochii fratelui tau, si iata , barna din ochiul tau ( + ), si celelalte.
______________________
( + ) Mat. VI, 3, 4.

118) Un frate l-a intrebat pe avva Pimen, zicand : ce este a se mania cineva in zadar pe fratele sau ? ( + ) Si a zis : orice nedreptate iti va face fratele tau si tu te vei mania pe el, in zadar te manii. Chiar de iti va scoate ochiul tau cel drept si iti va taia mana ta cea dreapta si te vei mania pe el, in zadar te manii. Iar de te desparte de Dumnezeu, atunci sa te manii tare.
______________________
( + ) Mat. V. 22.
119) Un frate l-a intrebat pe avva Pimen, zicand : ce voi face pacatelor mele ? I-a zis lui batranul : cel ce voieste sa se izbaveasca de pacate, prin plans se izbaveste si cel ce voieste sa agoniseasca fapte bune, prin plans le agoniseste. Caci plansul este calea pe care ne-a dat-o noua Scriptura si parintii nostri zicand : plangeti ca alta cale nu este decat aceasta !

120) A intrebat un frate pe avva Pimen, zicand : ce este pocainta pacatului ? Si i-a zis batranul : a nu-l mai face de aici inainte, ca pentru aceasta s-au numit fara prihana dreptii, ca au lasat pacatele si drepti s-au facut.

121) Zis-a iarasi : viclesgul oamenilor este ascuns dinapoia lor.

122) Un frate l-a intrebat de avva Pimen : ce voi face ispitelor acestora ce ma tulbura ? I-a zis lui batranul : sa plangem inaintea bunatatii lui Dumnezeu cu toata osteneala noastra, pana ce va face cu noi mila Sa !

123) Iarasi l-a intrebat pe dansul fratele : ce voi face nefolositoarelor mele prietenii pe care le am ? Iar el i-a zis : este vreun om care trage sa moara si ia aminte la prieteniile acestea. Nu te apropia, nici le atinge de dansele si singure se instraineaza !

124) Un frate l-a intrebat pe avva Pimen, zicand : poate omul sa fie mort ? I-a raspuns lui : de va ajunge la pacat, se face mort, iar de va ajunge la bunatate, va fi viu si o face pe acesta.

125) Zis-a avva Pimen : a zis fericitul Antonie ca sila cea mare a omului este sa puna greseala sa inaintea Domnului si sa astepte ispita pana la rasuflarea cea mai de pe urma.

126) Intrebat a fost avva Pimen : la cine se potriveste cuvantul cel scris " sa nu va grijiti pentru maine ?" ( + ). I-a raspuns lui batranul : s-a zis pentru omul care se afla in ispita si se imputineaza, sa nu se ingrijeasca zicand cata vreme am in ispita aceasta ? Ci mai vartos sa socotesc zicand in fiecare zi : astazi !
______________________
( + ) Mat. VI. 31.

127) Zis-a iarasi : a invata pe aproapele, este al unuia ce este sanatos si nepatimas, fiindca ce trebuinta este sa zideasca cineva casa altuia si sa o risipeasca pe a sa ?

128) Iarasi a zis : ce trebuinta este sa mearga cineva la mestesug si sa nu invete ?

129) Zis-a iarasi : toate cele peste masura sunt ale dracilor.

130) Zis-a iarasi : cand omul voieste sa zideasca o casa, aduna mult material ca sa poata face casa, inca si multe feluri aduna. Asa si noi sa luam cate putin din faptele cele bune.

131) Intrebat-a cineva din parinti pe avva Pimen, zicand : cum a suferit avva Nistero pe ucenicul sau ? Le-a raspuns lor avva Pimen : de as fi fost eu, si perna i-as fi pus sub cap. I-a zis lui avva Anuv : si ce ai fi zis lui Dumnezeu ? A raspuns avva Pimen : i-as fi spus, ca Tu ai zis : scoate intai barna din ochiul tau si vei vedea sa scoti gunoiul fratelui tau ( + ).
______________________
( + ) Mat. VII, 5.

132) Zis-a avva Pimen : foamea si dormitarea nu ne-au lasat pe noi sa vedem cele rele.

133) Zis-a iarasi : multi s-au facut tari, dar putini neintaratatori ( + ).
______________________
( + ) Evr . XI, 34.

134) Zis-a iarasi : cu suspine toate faptele cele bune au intrat in casa aceasta, afara de o fapta buna si fara de aceasta cu osteneala sta omul. Deci l-au intrebat pe el care este ? Si a zis : ca omul sa se prihaneasca.

135) Zicea de multe ori avva Pimen : nu avem trebuinta de nimic decat de minte treaza.

136) intrebat-a oarecare din parinti pe avva Pimen, zicand : cine este cel ce zice, partas sunt eu tuturor ce se tem de Tine ? ( + ) Si a zis batranul : Duhul Sfant este care zice.
______________________
( + ) Psalm, 118, 63.

137) Zis-a avva Pimen, ca l-a intrebat un frate pe avva Simon, zicand : de voi iesi din chilia mea si voi afla pe fratele meu raspandindu-se, si eu ma raspandesc cu dansul. Si de-l voi afla pe el razand si eu rad cu dansul. Deci, cand intru in chilia mea, nu am odihna. Si i-a zis lui batranul : voiesti, daca vei iesi din chilia ta si vei afla pe cei ce rad, si razi si tu, si pe cei ce vorbesc, sa vorbesti si tu, si sa intri in chiha ta si sa te afli pe tine cum erai ? Zis-a fratele : dar de ce ? Si raspunzand batranul, a zis : inauntru pazeste straja, afara pazeste straja.

138) Spunea avva Daniil : ne-am dus odata la avva Pimen si am gustat impreuna si dupa ce am gustat impreuna ne-a zis noua : mergeti si va odihniti putin, fratilor ! Deci s-au dus fratii sa se odihneasca putin si eu am ramas sa-i vorbesc deosebi si sculandu-ma am venit la chilia lui. Daca m-a vazut ca vin la el, s-a pus pe sine ca si cum ar fi dormit, ca aceasta era lucrarea batranului, a le face toate in ascuns.

139) Zis-a avva Pimen : de vei vedea cateva lucruri si vei auzi cuvinte, sa nu le povestesti aproapelui tau, caci este surpare de razboi.

140) Zis-a iarasi : intai fugi odata, al doilea fugi, al treilea fa-te sabie !

141) Zis-a iarasi avva Pimen catre avva Isaac : usureaza putin din dreapta ta si vei avea odihna in putinele tale zile.

142) Un frate a mers la avva Pimen si sezand cativa impreuna, au laudat un frate, ca este urator de rele. Zis-a avva Pimen celui ce a vorbit : si ce este uraciunea de rele ? Si s-a uimit fratele si nu a gasit ce sa raspunda si sculandu-se a cerut iertare de la batranul, zicand : spune-mi, ce este uraciunea de rele ? A zis batranui : uraciunea de rele aceasta este : sa urasca cineva pacatele sale si pe aproapele sau sa-l indrepte.

143) Un frate venind la avva Pimen, i-a zis : ce voi face ? Raspuns-a lui batranul : du-te, apropie-te de cel ce zice : ce voiesc eu ? Si vei avea odihna.

144) Povestit-a avva Iosif, ca a zis avva Isaac : sedeam odata cu avva Pimen si l-am vazut uimindu-se. Si fiindca aveam multa indrazneala catre dansul, am pus lui metanie si m-am rugat, zicand : spune-mi, unde erai ? Iar el fiind silit; a zis : gandul meu era unde a stat Fecioara Maria, Nascatoarea de Dumnezeu si plangea la Crucea Mantuitorului, si eu voiam pururea asa sa plang.

145) Un frate l-a intrebat pe avva Pimen, zicand ce voi face acestei greutati, care nu ma tine ? Raspuns-a lui batranul : corabiile cele mici si cele mari au braie ca, de nu va fi vantul lor prieinic, si puna corabierii funia si braiele la pieptul lor si cate putin sa traga corabia, pana ce Dumnezeu va trimite vantul lor. Iar de vor cunoaste ca s-a sculat ceata, atunci navalesc si pun par, ca sa nu se invaluie, iar parul este a se prihani pe sine.

146) Un frate l-a intrebat pe avva Pimen despre supararea gandurilor. Si i-a zis lui batranul : acest lucru este asemenea cu un barbat ce are foc de-a stanga si un pahar cu apa de-a dreapta; deci de se va aprinde focul, va lua apa din pahar si-l va stinge. Focul este samanta vrajmasului iar apa insemneaza a se arunca pe sine inaintea lui Dumnezeu.

147) Un frate l-a intrebat pe avva Pimen, zicand : mai bine este a vorbi sau a tacea ? I-a raspuns lui batranul : cel ce vorbeste pentru Dumnezeu, bine face si cel ce tace pentru Dumnezeu, asemenea.

148) Un frate l-a intrebat pe avva Pimen, zicand : cum poate omul sa fuga de a vorbi de rau pe aproapele ? I-a raspuns lui batranul : noi si fratii nostri doua icoane suntem. Deci in orice vreme va lua omul aminte de sine, si se va prihani, se afla fratele lui cinstit inaintea lui; iar cand i se pare el luisi bun, afla pe fratele sau rau inaintea sa.

149) Un frate l-a intrebat pe avva Pimen pentru trandavie. Si i-a zis lui batranul : trandavia sta peste tot inceputul si nu este patima mai rea decat dinsa iar de o va cunoaste omul ca aceasta este, se odihneste.

150) Zis-a avva Pimen : trei fapte trupesti am vazut noi la avva Pamvo : nemancarea pana seara in fiecare zi, tacere si rucodelie ( lucrul mainilor ) mare.

151) Zis-a iarasi ca zicea avva Teona : macar de va castiga cineva fapta buna, Dumnezeu nu-i da lui singur darul, caci stie ca n-a fost credincios ostenelii sale. Ci de va catre prietenul sau, atunci ramane la dansul.

152) Un frate i-a vorbit lui avva Pimen, zicand : voiesc sa intru in chinovie si sa locuiesc. I-a zis lui batranul : de voiesti sa intri in chinovie si de nu vei fi fara de grija pentru toata intalnirea si pentru tot lucrul, nu poti face ale chinoviei, ca peste un ulcior nu mai nu ai stapanire.

153) Un frate l-a intrebat pe avva Pimen, zicand : ce voi face ? Si i-a zis : scris este : faradelegea mea voi vesti si ma voi ingriji pentru pacatul meu ( + ).
______________________
( + ) Psalm 37, 19

154) Zis-a avva Pimen : aceste doua ganduri, ale curviei si a clevetirii, nu este cu cuviinta omului nicidecum sa le graiasca nici sa le cugete in inima lui, caci de va voi catusi de putin a le cugeta in inima lui, nu se foloseste, insa salbaticindu-se asupra lor, va avea odihna.

155) Fratii lui avva Pimen ii ziceau : sa ne ducem din locul acesta, ca ne supara manastirile locului acestuia si ne pierdem sufletele ! Iata si copiii plangand, nu ne lasa sa ne linistim. Le-a zis lor avva Pimen : pentru glasul ingerilor voiti sa va duceti de aici ?

156) A intrebat avva Bitinie pe avva Pimen, zicand : de va avea cineva mahnire asupra mea si-i voi cere iertare si nu va primi ce voi face ? I-a raspuns lui batranul : ia cu tine alti doi frati si cere-ti iertare de la dansul si de nu va primi ia pe alti cinci, si de nu va primi nici acestora, ia pe preot, si de nu va primi nici asa, fara tulburare de aici inainte te roaga lui Dumnezeu ca El sa-i vesteasca lui si sa fii fara grija !

157) Zis-a avva Pimen: a invata pe aproapele, este asemenea cu a-l mustra.

158) Zis-a iarasi : nu implini voia ta, caci mai vartos este de nevoie a te smeri pe tine fratelui tau.

159) Un frate l-a intrebat pe avva Pimen, zicand : am gasit un loc care are toata odihna fratilor; voiesti sa locuiesc acolo ? Si i-a zis batranul : unde nu tulburi pe fratele tau, acolo sa locuiesti.

160) Zis-a avva Pimen : aceste trei capete sunt folositoare : a te teme de Domnul, a te ruga neincetat si a face bine aproapelui.

161) Un frate i-a zis lui avva Pimen : trupul meu a slabit dar patimile nu slabesc. I-a zis lui batranul : patimile sunt trandafiri cu spini.

162) Un frate l-a intrebat pe avva Pimen, zicand : ce voi face ? Si i-a raspuns lui batranul : cand Dumnezeu ne va certa, de ce trebuie sa ne temem ? Si i-a zis lui fratele : de pacatele noastre. Deci i-a zis batranul : sa intram dar in chilia noastra si sa ne aducem aminte de pacatele noastre si Domnul ne va ajuta noua in toate.

163) Un frate mergand la targ, l-a intrebat pe avva Pimen : ce sa fac ? I-a raspuns lui batranul : fa-te prieten celui ce se sileste pe sine, si cu odihna iti vinzi vasele tale.

164) Intrebat a fost avva Pimen despre intinaciuni si a raspuns : de vom intari lucrarea noastra si ne vom trezi cu silinta, nu vom afla in noi intinaciuni.

165) Zis-a avva Pimen : de la al treilea neam al schitului si de la avva Moise, n-au mai venit frati spre sporire.

166) Zis-a iarasi : omul de isi pazeste randuiala sa, nu se tulbura.

167) Un frate l-a intrebat pe avva Pimen, zicand : cum se cade sa sed in chilia mea ? I-a raspuns lui : a sedea in chilie, cea la aratare, asa este rucodelia ( lucrul mainilor ), a manca odata in zi, a tacea si a citi, iar in ascuns a spori in chilie, asa este : a purta prihanirea de sine in tot locul, oriunde vei merge, a nu te lenevi de ceasul slujbelor bisericesti si de cele ascunse. Iar de se va intampla in vreo vreme a sedea fara rucodelie, intrand la slujba, fara tulburare sa savarsesti pravila, iar sfarsitul acestora, tovarasie buna castiga si te departeaza de cea rea.

168) Un frate l-a intrebat pe avva Pimen : daca un frate mi-a luat ceva bani, voiesti sa-l intreb ? I-a raspuns lui batranul : intreaba-l o data. I-a zis lui fratele : dar ce voi face de nu-mi biruiesc gandul ? I-a zis lui batranul : lasa gandul tau sa strige, numai pe fratele tau sa nu-l scarbesti !

169) Intamplatu-s-au unii din parinti de au venit in casa unui iubitor de Hristos, intre care era si avva Pimen. Si cand mancau ei, s-a pus inaintea lor carne si au mancat toti, afara de avva Pimen. Si se mirau batranii ca nu manca, stiind ei dreapta lui socoteala. Iar dupa ce s-au sculat, i-au zis : tu esti Pimen si asa ai facut ? Le-a raspuns lor batranul : iertati-ma, parintilor, voi ati mancat si nimeni nu s-a smintit; iar eu de as fi mancat, fiindca multi frati vin aproape de mine, erau sa se vatame, zicand : Pimen a mancat carne si noi sa nu mancam si s-au minunat de socoteala lui cea dreapta.

170) Zis-a avva Pimen : eu zic ca in locul unde se arunca satana acolo voi fi aruncat.

171) Acelasi i-a zis lui avva Anuv : intoarce-ti ochii tai, sa nu vada desertaciuni; caci slobozenia omoara sufletele.
______________________
( + ) Psalm, 118, 37.

172) Sezand avva Pimen, s-a batut Paisie cu fratele sau pana ce a curs sange din capetele lor si nimic nu le-a grait batranul. Deci a intrat avva Anuv si vazandu-i, a zis lui avva Pimen : pentru ce ai lasat pe frati de s-au batut si nimic nu le-ai zis ? Raspuns-a avva Pimen : frati sunt si iarasi se impaca. Zis-a avva Anuv : ce este aceasta ? Ai vazut ca asa au facut si zici ca iarasi se impaca ? I-a zis lui avva Pimen : pune in inima ta ca nu am fost aici inauntru.

173) Un frate l-a intrebat pe avva Pimen, zicand : niste frati locuiesc cu mine; voiesti sa le poruncesc lor ? I-a raspuns batranul : nu, ci fa tu intai aceasta, si de voiesc sa traiasca ei singuri vor vedea. I-a zis lui fratele : voiesc si ei, parinte, sa le poruncesc. Zis-a lui batranul : nu, ci te fa lor pilda , iar nu datator de lege ( + ).
______________________
( + ) Timotei IV, 12.

174) Zis-a avva Pimen : de va veni la tine vreun frate si vei vedea ca nu te foloseste intrarea lui, incearca cu mintea ta si afla cum a fost gandul tau care l-ai avut mai mainte de intrarea lui si atunci vei cunoaste pricina nefolosirii. Iar daca aceasta o vei face cu smerita cugetare si intelegere, vei fi fara prihana cu aproapele tau, purtand neajunsurile lui. Ca daca cu evlavie va face omul sederea sa, nu va gresi, caci Dumnezeu este inaintea lui iar precum vad din aceasta sedere castiga omul frica lui Dumnezeu.

175) Zis-a iarasi : omul care are copil impreuna locuitor si se indeamna din pricina lui la orice fel de patimi ale omului celui vechi si iarasi il tine impreuna cu dansul, unul ca acesta este asemenea cu omul ce are tarina care este roasa de viermi.

176) A zis iarasi : rautatea pe rautate nu o surpa nicidecum, ci daca cineva iti va face rau, fa-i tu bine, ca prin facerea de bine sa surpi rautatea.

177) Zis-a iarasi : David cand s-a luat la lupta cu leul, de gatlej l-a tinut si indata l-a omorat. Deci daca si noi vom tine gatlejul si pantecele noastre, vom birui cu ajutorul lui Dumnezeu leul cel nevazut.

178) Un frate l-a intrebat pe avva Pimen, zicand : ce voi face, ca-mi vine necaz si ma pornesc ? Si a raspuns batranul : sila face si pe cei mici si pe cei mari sa se porneasca.

179) Se spunea despre avva Pimen, ca sedea in Schit cu doi frati ai lui si cel mai mic ii necajea. Si a zis celuilat frate : ne slabanogeste pe noi acest mai mic, scoala-te sa mergem de aici ! Si iesind, l-au lasat. Deci daca a vazut ca au zabovit, i-au vazut pe dansii departe fiind si a inceput a alerga pe urma lor, strigand. Zis-a avva Pimen : sa-l asteptam pe fratele, ca se osteneste. Deci, dupa ce a venit la dansii, a facut metanie, zicand : unde va duceti si ma lasati pe mine singur ? I-a zis lui batranul : fiindca ne nacajesti, pentru aceata ne ducem. Le-a zis lor : bine, bine ! Unde voiti, sa mergem impreuna. Si vazand batranul nerautatea lui, a zis fratelui sau : sa ne intoarcem inapoi, frate, ca nu de voia lui facem acestea, ci diavolul este cel ce face ! Si intorcandu-se au venit la locul lor.

180) A intrebat un egumen al unei vieti de obste, pe avva Pimen, zicand : cum pot sa agonisesc frica de Dumnezeu ? I-a zis lui avva Pimen : cum putem sa castigam frica de Dumnezeu, cei ce inauntru aveam burdufuri de branza si putini de sare ?

181) Un frate l-a intrebat pe avva Pimen, zicand : avvo, au fost doi oameni : unul calugar si altul mirean. Calugarul a socotit seara ca dimineata sa lepede cinul si mireanul a socotit seara ca dimineata sa devina calugar insa amindoi au murit in noaptea aceea. Oare, ce li se va socoti lor ? Si a zis batranul : calugarul a murit calugar si mireanul mirean, caci in ce s-au aflat, s-au dus.

182) Spunea avva Ioan, care a fost trimis in surghiun de imparatul Marcian : ne-am dus odata din Siria la avva Pimen si voiam sa-l intrebam pentru impietrirea inimii. Iar batranul nu stia elineste, nici talmaci nu am gasit; si vazandu-ne pe noi batranul suparati, a inceput a grai in limba elineasca, zicand : firea apei este moale, iar a pietrei vartoasa, iar ulciorul deasupra pietrei fiind atarnat, picand cate putina apa, gaureste piatra. Asa si cuvantul lui Dumnezeu este moale, iar inima noastra vartoasa; dar auzind omul de mai multe ori cuvantul lui Dumnezeu, i se deschide inima lui spre a se teme de Dumnezeu.

183) S-a dus avva Isaac la avva Pimen si vazandu-l pe el ca pune putina apa pe picioare, ca unul ce avea indrazneala catre dansul, i-a zis : cum unii au intrebuintat asprimea chinuindu-si trupul lor ? I-a zis lui batranul : noi nu ne-am invatat sa fim omoratori de trupuri, ci de patimi.

184). Zis-a iarasi : aceste trei rane nu pot sa le tai : mancarea, imbracamintea si somnul; dar din parte putem sa le taiem.

185) Spus-a un frate lui avva Pimen, ca multe verdeturi mananca. A zis batranul : nu-ti sunt tie de folos; ci mananca painea ta si pune verdeturi si sa nu te duci la casa parintilor tai pentru cele trebuincioase.

186) Se spunea despre avva Pimen ca de sedeau batranii inaintea lui si graiau despre batrani si de il pomeneau pe avva Sisoe, zicea : lasati cele despre avva Sisoe, ca nu vin la masura de povestire cele depre dansul !

PENTRU AVVA PAMVO

1) A fost un om care se numea avva Pamvo si despre acesta se povesteste ca trei ani a petrecut rugandu-se la Dumnezeu si zicand : sa nu ma slavesti pe pamant ! Si atat l-a slavit Dumnezeu incat nu putea cineva sa se uite in fata lui, de slava care o avea.

2) Se spunea despre avva Pamvo, ca precum a luat Moise icoana slavei lui Adam, cand s-a slavit fata lui, asa si fata lui avva Pamvo, ca fulgerul stralucea si era ca un imparat sezand pe tron. De aceeasi lucrare era si avva Siluan si avva Sisoe.

3) Au venit odata doi frati la avva Pamvo si l-a intrebat pe el unul, zicand : avvo, eu postesc din doua in doua zile si mananc doua paini. Oare imi mantuiesc sufletul, sau ma ratacesc ? A zis si ceialalt : avvo, eu cheltuiesc din averea mea doi bani in fiecare zi si tin putine pentru hrana, iar celelalte le dau milostenie. Oare ma mantuiesc sau pier ? Si mult rugandu-se ei nu le-a dat raspuns; iar peste patru zile aveau sa se duca si ii mangaiau pe dansii clericii, zicand : nu va mahniti, fratilor, Dumnezeu va va da voua plata. Asa este obiceiul batranului, nu degraba vorbeste, de nu-i va vesti lui Dumnezeu. Deci au intrat ei la batranul si i-au zis : avvo, roaga-te pentru noi ! Le-a zis lor : voiti sa mergeti ? Au raspuns : da ! Si cantarind faptele lor, scriind pe pamant, zicea : Pamvo, din doua in doua zile postind si doua paini mancand, oare cu aceasta se face calugar ? Nu ! Si Pamvo, lucreaza pe doi bani si-i da milostenie, oare cu aceasta se face calugar ? Nu inca ! Si le-a zis lor : bune sunt faptele, dar de veti pazi constiinta fata de aproapele, asa va veti mantui. Si incredintandu-se ei, s-au dus plini de bucurie.

4) Au venit odata patru pustnici la marele Pamvo, purtand piei. Si au vestit fiecare fapta cea buna a celuilalt nefiind acela de fata. Unul postea mult, cel de ai doilea era neagonisitor si cel de ai treilea a castigat multa dragoste. Se spunea inca si despre cel de al patrulea ca douazeci si doi de ani avea de cand era sub ascultarea unui batran. Le-a raspuns lor avva Pamvo : va zic voua, ca fapta cea buna a acestuia este mai mare, caci fiecare dintre voi, fapta buna care a castigat-o, cu voia sa a agonisit-o; iar acesta taindu-si voia, voia altuia o face. Caci acest fel de barbati sunt marturisitori, daca pana la moarte se vor pazi asa.

5) Cel intru fericita pomenire, Atanasie, arhiepiscopul Alexandriei, l-a rugat pe avva Pamvo sa se pogoare din pustie la Alexandria. Deci pogorandu-se si vazand acolo o femeie usuratica, s-a umplut de lacrimi. Iar cei ce erau impreuna, intrebandu-l pentru ce a lacrimat, a zis : doua pricini m-au pornit : una, pierzarea aceleia, iar alta, ca nu am acest fel de silinta spre a placea lui Dumnezeu, cat are aceasta sa placa oamenilor scarnavi.

6) Zis-a avva Pamvo : cu darul lui Dumnezeu, de cand m-am lepadat de lume, nu m-am cait de vreun cuvant ce l-am grait.

7) Zis-a iarasi : acest fel de haina trebuie sa poarte calugarul : sa o puna afara din chilia lui trei zile si nimeni sa nu o ia.

8) S-a intamplat odata ca avva Pamvo sa umble cu fratii in partile Egiptului. Si vazand niste mireni sezand, le zicea lor : sculandu-va, inchinati-va calugarilor, ca sa fiti blagosloviti de dansii, caci des graiesc cu Dumnezeu si gurile lor sunt sfinte !

9) Zis-a avva Pamvo : de ai inima treaza, poti sa te mantuiesti.

10) A intrebat preotul Nitriei : cum trebuie fratii sa petreaca ? Iar el a zis : cu mare nevointa si pazind grija fata de aproapele.

11) A rugat avva Teodor al Fermii pe avva Pamvo : spune-mi un cuvant. Si cu multa osteneala i-a zis lui : Teodore, du-te, mila ta si o ai peste toti, caci mila a aflat indrazneala inaintea lui Dumnezeu !

12) Se spunea despre avva Pamvo, ca niciodata nu zambea a rade fata lui. Deci intr-una din zile, vrand dracii sa-l faca sa rada, au legat de un lemn o pana si o purtau facand galagie si zicand : Alli ! Alli ! Si vazandu-i avva Pamvo a ras : iar dracii au inceput a juca, zicand : ha ! Ha ! Pamvo a ras. Iar el raspunzind, a zis lor : nu am ras, ci mi-am facut ras de neputinta voastra, ca atatia fiind, purtati o pana.

13) Aceasta insa o avea mai mult decat multi, ca de era intrebat de vreun cuvant al Scripturii sau duhovnicesc, nu raspundea indata, ci zicea ca nu stie cuvantul; si de era intrebat mai mult, nu raspundea.

14) Povestit-au unii despre avva Pamvo, ci vrand sa se sfarseasca, la insusi ceasul mortii, a zis sfintilor barbati care stateau imprejurul lui : de cand am venit la locul acesta si mi-am zidit chilia si am locuit intr-insa, afara de mainile mele nu-mi aduc aminte sa fi mancat paine, nici nu m-am cait de cuvantul pe care l-am grait pana in ceasul acesta. Si asa ma duc catre Dumnezeu, ca si cum nici n-am inceput sa-I slujesc Lui.

15) Avva Pamvo l-a trimis pe ucenicul sau ca sa vanda rucodelia sa. Si facand saisprezece zile ( dupa cum ne spunea noua ), noaptea dormea in tinda bisericii Sfantului Apostol Marcu, si vazand slujba bisericii, s-a intors la batranul. A invatat inca si cateva tropare. Deci i-a zis lui batranul : te vad, fiule, tulburat. Nu cumva vreo ispita si s-a intamplat in cetate ? Raspuns-a fratele : cu adevarat, avvo, intru lenevire cheltuim zilele noastre in pustia aceasta si nici canoane, nici tropare nu cantam. Mergand la Alexandria, am vazut cetele bisericii cum canta si m-am intristat ca nu cantam si noi canoanele si troparele. I-a zis lui batranul : amar noua, fiule, ca au ajuns zilele in care vor lasa calugarii hrana cea tare, cea zisa prin Sfantul Duh, si vor urma cantarilor si glasurilor, caci, ce umilinta si ce lacrimi se nasc din tropare ? Cand sta cineva in biserica sau in chilie si isi inalta glasul sau ca neputinciosii. Ca daca inaintea lui Dumnezeu stam, suntem datori sa stam cu multa umilinta si nu cu raspandire, ca n-au iesit calugarii in pustia aceasta ca sa stea inaintea lui Dumnezeu si sa se raspandeasca si sa cante cantari cu viers si sa puna glasurile la randuiala cu mestesug, sa-si clatine mainile, sa-si tarasca picioarele, ci suntem datori cu frica lui Dumnezeu si cu cutremur, cu lacrimi si suspine, cu glas evlavios, umilit, masurat si smerit sa aducem lui Dumnezeu rugaciune. Ci iata iti zic tie, fiule, vor veni zile cand vor strica crestinii cartile Sfintelor Evanghelii si ale Sfintilor Apostoli si ale dumnezeiestilor prooroci, stergand Sfintele Scripturi si scriind tropare si cuvinte elinesti. Si se va revarsa mintea la acestea, iar de la acelea se va departa. Pentru aceasta parintii nostri au zis : cei ce sunt in pustia aceasta, sa nu scrie vietile si cuvintele parintilor pe pergament, ci pe hartii, ca va sa stearga neamul cel de pe urma vietile parintilor si sa scrie dupa voia lor, fiindci mare este necazul ce va sa vina. Si i-a zis lui fratele : asadar, se vor schimba obiceiurile si asezamintele crestinilor si nu vor fi preoti in biserici sa faci acestea ? Si a zis batranul : in astfel de vremuri se va raci dragostea multora si va fi necaz mult. Napadirile paganilor si pornirile noroadelor, neastamparul imparatilor, desfatarea preotilor, lenevirea calugirilor. Vor fi egumeni nebagand seama de mantuirea lor si a turmei, osardnici toti si silitori la mese si galcevitori, lenesi la rugaciuni si la clevetiri osardnici, gata spre a osandi vietile batranilor si cuvintele lor, nici urmandu-le nici auzindu-le, ci mai vartos ocarandu-le si zicand : de am fi fost si noi in zilele lor, ne-am fi nevoit si noi. Iar episcopii in zilele acelea se vor sfii de fetele celor puternici, judecand judecati cu daruri, nepartinind pe cel sarac la judecati, necajind pe vaduve si pe sarmani chinuindu-i. Va intra inca si in norod necredinta, curvie, uraciune, vrajba, zavistie, intaratari, furtisaguri si betie. Si a zis fratele : ce va face cineva in vremile si anii aceia ? Si a zis batranul : fiule,in acele zile, cel ce isi mantueste sufletut sau mare se va chema in Imparitia Cerurilor ( + ).
______________________
( + ) De la Paladie.

PENTRU AVVA PAISIE

1) Paisie, fratele lui avva Pimen, a gasit un vas mic cu bani si i-a zis lui avva Anuv, fratele sau : stii ca cuvantul lui avva Pimen este foarte aspru; vino sa ne zidim manastire undeva si sa sedem acolo fara de grija ! I-a raspuns lui avva Anuv : dar cu ce sa zidim ? Iar el i-a aratat lui banii. Deci vazandu-i avva Anuv, s-a mahnit foarte, socotind vatamarea sufletului fratelui. Insa i-a zis : bine, sa mergem si sa zidim chilie dincolo de rau, Deci a luat avva Anuv vasul si l-a pus in culionul sau si trecand amandoi raul, cum au ajuns pe la mijioc, s-a facut avva Anuv ca aluneca si a cazut culionul cu banii in rau si pentru aceasta avva Anuv s-a intristat. I-a zis lui Paisie : nu te mahni, avvo, caci de vreme ce s-au dus banii, sa mergem iarasi la fratele nostru. Si intorcandu-se, au ramas cu pace.

PENTRU AVVA PISTOS

1) Povestit-a avva Pistos zicand : ne-am dus sapte pustnici la avva Sisoe, care locuia in ostrovul Clisma, rugandu-ne sa ne spuna vreun cuvant si a zis : iertati-ma, sunt om prost; dar m-am dus la avva Or si la avva Atre. Si era in boala avva Or de optsprezece ani. Si le-am facut metanie sa-mi spuna vreun cuvant. Si a zis avva Or : ce pot sa-ti fac ? Du-te si orice vezi, fa ! Dumnezeu este al celui care prisoseste, adici se sileste pe sine la toate. Si nu erau dintr-o enorie avva Or si avva Atre, dar a fost mare pace intre dansii pana ce au iesit din trup, caci era mare ascultarea lui avva Atre si multa smerita cugetare a lui avva Or. Si am stat cateva zile la dansii, cercandu-i si am vazut o mare minune pe care a facut-o avva Atre. Le-au adus cineva un peste mic si a voit avva Atre sa-l gateasci batranului si avea cutitul sa taie pestele, dar l-a chemat pe el avva Or, zicand : Atre, Atre, si a lasat cutitul in mijiocul pestelui si nu a spintecat si cealalta parte. M-am minunat de ascultarea lui cea mare pentru ca nu a zis : mai asteapta pana voi spinteca pestele ! Si i-am zis lui avva Atre : unde ai aflat ascultarea aceasta ? Iar el mi-a zis : nu este a mea, ci a batranului. Atunci m-a luat, zicand; vino si vezi ascultarea lui. Caci a fiert pestele cel mic, l-a stricat si l-a pus inaintea batranului care a mancat, nimic graind. Apoi l-a intrebat : bun este, avvo ? Si a raspuns : foarte bun. Dupa aceea i-a adus lui putin insa foarte bun si i-a zis : l-am stricat, avvo ! Si a raspuns zicand : da, l-ai stricat ! Si mi-a zis avva Atre : vazut-ai, ca ascultarea este a batranului ? Am iesit, asadar de la dansii si orice am vazut am facut, ca sa pazesc dupa puterea mea. Acestea le-a zis fratilor avva Sisoe iar unui din noi i s-a rugat lui, zicand : rugamu-te, spune-ne si tu noua un cuvant ! Si a zis : cel ce tine sa fie nebagat in seama implineste toata Scriptura. Iar altul din noi a zis : ce este instrainarea, parinte ? Si a zis : taci si in tot locul unde te duci, zi : nu am treaba, si aceasta este instrainarea.

PENTRU AVVA PIOR

1) Fericitul Pior, lucrand vara, la un oarecare, ii aducea aminte sa-i dea plata. Iar acela nevrand, s-a intors la manastire. Iarasi vremea venind, secerand la dansul si cu osardie lucrand, neprimind nimic, s-a intors la manastire. Al treilea an implinindu-se si lucrarea cea obisnuita savarsind, batranul s-a dus neluand nimic. Dumnezeu insa a certat casa aceluia, care, aducand plata, il cauta la manastire pe sfant. Si abia gasindu-l a cazut la picioarele lui, dandu-i plata. Iar el zicea : mie Domnul mi-a dat. Iar acela i-a dat voie sa le dea preotului la biserica.

2) Avva Pior manca umbland. Si intrebandu-l cineva de ce mananca asa, i-a raspuns : nu voiesc sa am mancarea ca pe un lucru, ci ca pe sub lucru. Iar catre altul care tot despre aceasta l-a intrebat, i-a zis : voiesc ca nici cand mananc sa nu simta sufletul dulceata trupeasca.

3) S-a facut odata sobor in Schit pentru un frate care a gresit. Si parintii graiau, iar avva Pior tacea. Mai pe urma, sculandu-se, a iesit. Si luind un sac, l-a umplut cu nisip si il purta pe umarul lui. Si punand intr-o traista putin nisip, il purta pe piept. Intrebat fiind de parinti ce inseamna aceasta, a zis : acest sac care are nisipul cel mult, sunt greselile mele - caci multe sunt - si le-am lasat dinapoia mea ca sa nu simt durere pentru ele si sa plang. Iar acestea mici sunt ale fratelui meu, inaintea mea si cu acestea ma indeletnicesc, judecandu-l pe el. Dar nu trebuie sa fac asa, ci mai vartos pe ale mele sa le adue dinaintea mea si sa port grija de ele si sa ma rog lui Dumnezeu ca sa mi le ierte. Si ( + ) auzind parintii, au zis : cu adevarat aceasta este calea mantuirii.
______________________
( + ) In altele, sculandu-se.

PENTRU AVVA PITIRION

1) Avva Pitirion, ucenicul lui avva Antonie, zicea : cel ce voieste sa izgoneasca dracii, sa-si robeasca mai inainte patimile ca orice fel de patima va birui cineva, si pe dracul acesta il izgoneste. Urmeaza maniei, zice dracul; daca pe manie o vei birui, s-a izgonit dracul acesteia. Asemenea si pentru fiecare patima.

PENTRU AVVA PISTAMON

1) A intrebat un frate pe avva Pistamon, zicand : ce voi face, ca ma supar cand vand rucodelia mea ? Si raspunzand batranul, a zis : si avva Sisoe si ceilalti isi vindeau rucodelia lor. Aceasta nu este vatamare, ci cand vinzi, spune o data pretul vasului. Deci, de vrei putin sa lasi din pret, in stapanirea ta este. Asa vei afla odihna. Iarasi i-a zis fratele : daca sunt incercat de ceva, voiesti sa port grija de rucodelie ? Si raspunzand batranul, i-a zis : orice se va intampla nu-ti lasa rucodelia. Cat poti fa, numai nu cu tulburare.

PENTRU AVVA PIONITUL

1) Se spunea despre avva Petru pionitul de la chilii, ca nu bea vin. Dupa ce a imbatranit, ii faceau fratii putin vin amestecat cu apa si il rugau sa primeasca. Si zicea : credeti-mi, ca pe un lucru dulce il primesc; si s-a aplecat si bea vinul cel amestecat cu apa.

2) Un frate i-a zis lui avva Petru, ucenicul avvai Lot : cand sunt in chilia mea, in pace e sufletul meu. Iar de va veni vreun frate la mine si cuvantile celor din afara imi va spune, se tulbura sufletul meu. Iar avva Lot zicea : cheia ta deschide usa mea. Zis-a fratele, batranului : ce este cuvantul acesta ? Zis-a batranul : daci va veni cineva la tine, ii zici lui : cum te afli, frate ? De unde ai venit ? Cum sunt fratii ? Te-au primit sau nu ? Si atunci deschizi usa fratelui si auzi cele ce nu voiesti. Si i-a zis : asa este. Ce va face omul, de va veni la dansul vreun frate ? Raspuns-a batranul : plansul cu adevarat invatatura este, iar unde nu este plans, nu este cu putinta a se pazi. Zis-a fratele : cand sunt in chilie, plansul este cu mine, iar de va veni cineva la mine, sau voi iesi din chilie, nu-l am. Zis-a batranul : inca nu ti s-a supus, ci spre folos iti este. Caci scris e in lege, ca atunci cand vei dobandi vreun rob evreu, sase ani sluji-te-va, iar in al saptelea an il vei trimite pe el slobod. Iar de-i vei da femeie si va naste copii in casa ta si nu va voi sa fuga, pentru muiere si copii, il vei aduce la usa casei si vei gauri urechea lui cu acul si-ti va fi rob in veac ( + ). Zis-a fratele : ce este cuvantul acesta ? Raspuns-a batranul : de se va osteni omul dupa putere la vreun lucru, in orice ceas il va cauta spre trebuinta sa, il va gasi. I-a zis lui fratele : rogu-te, spune-mi cuvantul acest ! Zis-a batranul : nici copil, adica fiul cel neadevarat nu ramane impreuna cu cineva robind, ci cel ce se naste fiu, nu-si lasa tatal.
______________________
( + ) Iesire, XXI, 2, 5, 6.

3) Spuneau parintii despre avva Petru si avva Epimah ca erau uniti in Rait. Deci, mancand in biserica, i-au silit pe ei sa vina la masa batranilor. Si cu multi osteneala s-a dus avva Petru singur. Si daci s-a sculat, i-a zis lui avva Epimah : cum ai indraznit sa te duci la masa batranilor ? Iar el a raspuns : de as fi sezut cu voi, fratii ar fi vrut ca pe un batran sa ma indemne si blagoslovesc intai si ca un mai mare al vostru as fi fost. Iar acum mergand aproape de parinti, mai mic decat toti eram si mai smerit cu cugetul.

4) A zis avva Petru : nu se cade si ne inaltam cand Domnul va face ceva prin noi, ci mai vartos sa multumim ca ne-am invrednicit sa fim chemati de Dansul. Iar aceasta la toata fapta buna este de folos sa socotim.

PENTRU AVVA PAFNUTIE

1) A zis avva Pafnutie : calatorind pe o cale, mi s-a intamplat de am ratacit din pricina negurii si m-am aflat aproape de sat. Si am vazut pe unii ca se impreunau fara rusine. Asa am stat, rugandu-ma pentru pacatele mele. Si iata, ingerul a venit, avand sabie si mi-a zis : Pafnutie, toti cei ce judeca pe fratii lor, de aceasta sabie vor pieri; iar tu pentru ca nu ai judecat, ci te-ai smerit inaintea lui Dumnezeu, ca si cum tu ai facut pacatul, pentru aceasta numele tau s-a scris in Cartea celor vii.

2) Se spune despre avva Pafnutie, ca degraba nu bea vin. Dar calatorind odata s-a aflat intr-o ceata de talhari si i-a gasit pe ei band vin. Deci il cunostea pe el mai marele talharilor si il stia ca nu bea vin. Vazindu-l tare ostenit, a umplut un pahar cu vin si luand sabia in mana, i-a zis batranului : de nu vei bea, te omor. Si cunoscand batranul ca porunca lui Dumnezeu va sa faca si vrand si-l castige, a luat si a baut. Iar mai marele talharilor si-a cerut iertare de la el, zicand : iarta-ma, avvo, ca te-am necajit ! Si a zis batranul : cred lui Dumnezeu, ca pentru paharul acesta va face cu tine mila si in veacul de acum si in cel viitor. Zis-a mai marele talharilor : cred lui Dumnezeu ca de acum nu voi mai face rau nimanui. Si a castigat batranul toata ceata, lasandu-si voia sa lui Dumnezeu.

3) A zis avva Pimen ca zicea avva Pafnutie : in toate zilele vietii batranilor, de doua ori pe luna ma duceam la dansii, avand pana la dansii departare ca douasprezece mile si tot cugetul il spuneam lor si nimic altceva nu-mi ziceau, decat aceasta : in orice loc vei merge, nu te numara pe tine si vei fi odihnindu-te.

4) Era un frate la Schit cu avva Pafnutie si era luptat spre curvie si zicea : de voi lua zece muieri, nu-mi implinesc pofta mea. Iar batranul il mangaia zicand : nu, fiule, razboiul este al dracilor. Si n-a ascultat fratele, ci s-a dus in Egipt si si-a luat muiere. Iar dupa o vreme s-a intamplat de s-a suit batranul in Egipt si s-a intalnit cu el, care ducea o cosnita cu scoici. Iar batranul nu l-a cunoscut, dar el i-a zis lui : eu sunt cutare, ucenicul tau ! Si vazindu-l batranul in necinstea aceea, a plans si i-a zis : cum ai lasat cinstea aceea si ai venit in necinstea aceasta ? Insa luat-ai cele zece muieri ? Si suspinand a zis : cu adevarat, una am luat si ma chinuiesc cum sa o satur de paine. I-a zis lui batranul : vino iarasi cu noi ! Si a intrebat : este pocainta, avvo ? Este, i-a raspuns batranul. Asa, lasand toate, a mers dupa dansul si intrand in Schit, din cercare s-a facut calugar iscusit.

5) Unui frate ce sedea in pustia Tebaidei, i-a venit cuget, zicand : ce sezi fara de roada ? Scoala-te, du-te la chinovie si acolo vei face roade ! Si sculandu-se, a venit la avva Pafnutie si i-a vestit lui cugetul. Si i-a zis lui batranul : du-te, sezi in chilia ta si fa o rugaciune dimineata, una seara si una noaptea; si cand ti-e foame, mananca si cand ti-e sete, bea si cand iti este somn, dormi si ramai in pamant pustiu si nu te apleca la cuget. A venit inca si la avva Ioan de i-a vestit graiurile lui avva Pafnutie. Si a zis avva Ioan : nu face nicidecum rugaciuni ci numai sezi in chilia ta. Si sculandu-se, a venit la avva Arsenie si i-a vestit lui toate. Atunci i-a zis lui batranul : tine precum parintai ti-au zis, ca mai mult decat acestea nu am ce sa-ti zic. Si incredintandu-se, s-a dus.

PENTRU AVVA PAVEL

1) Povestea unul din parinti despre avva Pavel, ca era din partile cele de jos ale Egiptului, dar locuia in Tebaida si ca acesta prindea cu mainile sale cherasti ( serpi veninosi ), scorpii si serpi si ii rupea in doua. Si i-au facut lui fratii metanie, zicand : spune-ne noua, ce lucrare ai facut de ai primit darul acesta ? Iar el a zis : iertati-ma, parintilor, de va castiga cineva curatenie, toate i se supun lui, ca si lui Adam, cand era in rai, mai inainte de a calca porunca.

PENTRU AVVA PAVEL MESTERUL

1) Avva Pavel mesterul si Timotei, fratele lui, sedeau in Schit si de multe ori se facea intre dansii prigonire. Zis-a avva Pavel : pana cand vom petrece asa ? Si i-a zis lui avva Timotei : te rog, cand voi veni asupra ta, rabda-ma, si cand vei veni si tu asupra mea, te voi rabda si eu ! Si facand asa, s-au odihnit in celelalte zile ale vietii lor.

2) Acestasi avva Pavel si Timotei erau mesteri in Schit si erau suparati de frati. Si a zis Timotei catre fratele sau : ce ne trebuie mestesugul acesta ? Iata, nu ne lasa sa ne linistim toata ziua. Si raspunzand, avva Pavel, a zis : destul ne este noua linistea noptii, de va fi treaza mintea noastra.

PENTRU AVVA PAVEL CEL MARE

1) Zis-a avva Pavel cel mare, galateanul : un calugar ce are trebuintele sale in chilia sa, fie si putine, si poarta grija de dansele, se batjocoreste de draci. Ca si eu am patimit aceasta.

2) Zis-a avva Pavel : in noroi sunt cufundat pana in grumaz si plang inaintea lui Dumnezeu, zicand : miluieste-ma.

3) Spuneau parintii despre avva Pavel ca a facut Postul mare cu putina linte, cu un ulcior de apa si cu o cosnita, impletind-o si stind inchis pana la praznic.

PENTRU AVVA PAVEL CEL PROST

1) Fericitul avva Pavel cel prost, ucenicul Sfantului Antonie, a povestit parintilor un lucru ca acesta : odata mergand la o manastire pentru cercetarea si folosul fratilor, dupa vorba cea obisnuita intre dansii, au intrat in biserica sa savarseasca sfanta slujba, iar fericitul Pavel lua seama la fiecare din cei ce intrau in biserica, sa vada cu ce fel de suflet intra la slujba, ca avea si acest dar dat lui de Dumnezeu, ca sa vada pe fiecare cum este la suflet, precum vedem noi obrajii unii altora. Si intrand toti cu fata luminata si cu obraz vesel si vazand pe ingerul fiecaruia bucurandu-se de dansul, pe unul l-a vazut negru si intunecat la tot trupul si draci tinindu-l de amandoua partile si tragandu-l spre sine si capastrul in nasul lui punand si pe sfantul lui inger departe mergand dupa dansul, posomorat si trist. Iar Pavel lacrimand si batandu-si cu mana pieptul, sedea inaintea bisericii, plangand foarte pe cel ce i s-a aratat lui asa. Iar cei ce au vazut lucrul cel de mirare al batranului si schimbarea lui cea grabnica care l-a pornit spre lacrimi si plans, il intrebau, rugandu-se, sa le spuna pentru ce plange, socotind nu cumva, deznadajduindu-se de tot, face aceasta. Il rugau sa intre si la slujba cu dansii. Dar Pavel scuturandu-se de dansii si lepadandu-se de aceasta, sedea afara tacand si tanguind mult pe cel ce asa i se aratase lui. Dupa putin, ispravindu-se slujba si toti iesind afara, iarasi lua aminte Pavel la fiecare, stiind cum au intrat si vrand sa cunoasca cum ies. Deci, vede pe batranul acela care avea mai inainte tot trupul negru si intunecat, ca iese din biserica luminat la fata, alb la trup, si pe draci departe mult, mergand dupa dansul si pe inger aproape de el, urmandu-l si bucurandu-se de dansul foarte. Iar Pavel, sarind de bucurie, striga, binecuvantand pe Dumnezeu si zicand : o, nespusa iubire de oameni a lui Dumnezeu ! O, indurarile Lui cele dumnezeiesti si bunatatea Lui cea peste masura ! Apoi alergand si suindu-se pe o piatra inalta, zicea : veniti si vedeti lucrurile lui Dumnezeu ( +1 ), cat sunt de infricosate ( +2 ) si de toata spaimantarea vrednice ! Veniti si vedeti pe Cel ce voieste ca toti oamenii si se mantuiasca si la cunosunta adevarului, sa vina ! ( +3 ) Veniti sa ne inchinam si sa cadem la El ( +4 ) si sa zicem : Tu singur poti sa ridici pacatele ! Deci alergau toti cu sarguinta, vrand sa auda cele ce se zic. Si dupa ce s-au adunat toti, a povestit Pavel cele ce vazuse dansul mai inainte de intrare in biserica si dupa aceasta iarasi. Si il ruga pe barbatul acela sa spuna pricina pentru care i-a daruit Dumnezeu lui de naprasna atata schimbare. Iar omul, vadit fiind de Pavel, inaintea tuturor a povestit fara sfiala cele despre sine, zicand : eu sunt om pacatos si de multa vreme vietuiam in curvie pana acum. Iar acum, intrand in Sfanta Biserica a lui Dumnezeu, am auzit pe Sfantul Prooroc Isaia citindu-se, sau mai bine zis, pe Dumnezeu graind printr-insul : spalati-va si va curatiti, scoateti viclesugurile din inimile voastre inaintea ochilor Mei, invitati-va a face bine si de vor fi pacatele voastre ca taciunele, ca zapada le voi albi ! Si de veti voi si Ma veti asculta, bunatatile pamantului veti manca ( +5 ) ! Iar eu curvarul, de cuvantul proorocului umilindu-ma la suflet s1 suspinand in sufletul meu, am zis catre Dumnezeu : Tu, Dumnezeule, care ai venit in lume sa mantuiesti pe cei pacatosi ( +6 ), Cel ce acum prin proorocul Tau ai fagaduit acestea cu lucrul implineste-le si la mine pacatosul si nevrednicul, ca iata, de acum Iti dau cuvantul si ma fagaduiesc si din inima ma marturisesc Tie, ca nu voi mai face acest fel de rau si ma leapad de toate faradelegile si Iti voi sluji de acum cu curata stiinta. De astazi, o, Stapane ! Si din ceasul acesta primeste-ma pe mine cel ce ma pocaiesc si cad inaintea Ta si ma departez de acum inainte de tot pacatul ! Cu aceste fagaduinte, am iesit din biserica hotarand in sufletul meu sa nu mai fac nici un rau inaintea ochilor lui Dumnezeu. Si-auzind toti, strigau cu un glas catre Dumnezeu : cat s-au marit lucrurile Tale, Doamne, toate intru intelepciune le-ai facut ! ( +7 ) Cunoscand dar, o, crestinilor, din dumnezeiestile Scripturi si din sfintele descoperiri, cata bunatate are Dumnezeu catre cei ce curat nazuiesc la Dansul si prin pocainta greselile lor cele mai dinainte le indeparteaza si cum ca da iarasi bunatatile cele fagaduite, nepedepsind pentru pacatele cele mai dinainte, sa nu ne deznadajduim de mostenirea noastra. Ca precum prin Isaia proorocul s-a fagaduit sa spele pe cei noroiti in pacate si ca lana si ca zapada sa-i albeasca, si de bunatatile Ierusalimului celui ceresc sa-i invredniceasca; asa iarasi prin Sfantul Prooroc Iezechil, cu juramant ne incredinteaza ca nu ne va pierde pe noi. Caci zice : viu sunt Eu, Domnul, ca nu voiesc moartea pacatosului, ci sa se intoarca si si fie viu ( +8 ).
______________________
( +1 ) Psalm. 45, 8.
( +2 ) Psalm. 65, 2.
( +3 ) I Tim. 11, 4.
( +4 ) Psalm. 94, 6.
( +5 ) Isaia 1, 16, 17, 18, 19, 20.
( +6 ) I Tim. 1, 15.
( +7 ) Psalm. 103, 25.
( +8 ) Iezechil XVIII, 23, 32.

PENTRU AVVA PETRU, CEL DE LA DIA

1) Petru, preot al celor de la Dia, daca vreodata se ruga cu vreunii, fiindca pentru preotie era silit sa stea inainte cu smerita cugetare, se punea pe sinesi mai pe urma, marturisindu-se, precum este scris, la viata lui avva Antonie. Aceasta o facea nemahnind pe nimeni.


INCEPUTUL SLOVEI R

PENTRU AVVA RAMLEANUL

1) A venit odata un calugar ramlean ( roman ), care fusese dregator al palatului si a locuit in Schit aproape de biserica. Avea aici un rob, care ii slujea. Vazand deci preotul slabiciunea lui si instiintandu-se din ce fel de odihna este, orice iconomisea Dumnezeu ca venea la biserica, ii trimetea lui. Si facand douazeci si cinci de ani in schit, s-a facut mai inainte vazator si insemnat. Auzind deci unul din cei mari egipteni despre dansul, a venit sa-l vada, asteptand sa afle la el vreo petrecere trupeasca mai multa. Si intrand la dansul, i s-a inchinat lui si facand ei rugaciune, au sezut. Dar il vedea pe el egipteanul ca poarta haine moi si harar si piele sub el si o perna mica. Picioarele le avea curate si cu sandale ( un fel de incaltaminte ). Acestea vazandu-le, s-a smintit, caci in locul acela nu era astfel de viata, ci mai vartos aspra petrecere. Dar mai inainte - vazator fiind batranul, a inteles ca s-a smintit si a zis slujitorului : fa-ne noua praznic astazi pentru avva ! S-au intamplat si putine verdeturi si le-au fiert si la vremea cea cuviincioasa sculandu-se, au mancat. Avea inca batranul si putin vin, pentru slabiciune si au baut. Dupa ce s-a facut seara, au citit cei doisprezece psalmi si s-au culcat. Asemenea inca si noaptea. Deci sculandu-se dimineata egipteanul, i-a zis lui : roaga-te pentru mine ! Si a iesit, nefolosindu-se. Dupa ce s-a dus putin, vrand batranul sa-l foloseasca, trimitand, l-a chemat inapoi. Si dupa ce a venit, cu bucurie, iarasi l-a primit. Atunci l-a intrebat, zicand : din ce tara esti ? Si i-a raspuns : sunt egiptean. Dar din care cetate ? Iar el a zis : nu sunt cu totul eu orasean. Si l-a intrebat : care este lucrul tau, in satul tau ? Si a raspuns : eram pandar. Si i-a zis : unde dormeai ? Iar el i-a zis : la tarina. Aveai asternut sub tine ? Si a zis : da, la tarina aveam sa pun asternut sub mine. Dar cum ? Si a zis : jos. I-a zis lui iarasi : dar ce aveai de mancare la tarina ? Sau ce fel de vin beai ? Si a raspuns : este mancare si bautura la tarina ? Dar cum traiai, raspunde ? Mancam paine uscata si de gaseam, putina pastrama si apa. Si raspunzand batranul a zis : mare osteneala ! Dar este si baie in sat ca sa va scaldati ? Nu, ci in rau cand voim. Deci, dupa ce l-a intrebat batranul de toate acestea si a aflat stramtoarea vietii lui celei dintai, vrand sa-l foloseasci, i-a povestit petrecerea sa din lume, cea mai dinainte, zicand : pe mine smeritul care ma vezi, din cetatea cea mare a Romei sunt si mare m-am facut in palatul imparatului. Daca a auzit egipteanul inceputul cuvantului, s-a umilit si asculta cu deadinsul cele ce se ziceau. Si iarasi i-a zis : deci, am lasat cetatea si am venit in pustia aceasta. Si iarasi eu, pe care ma vezi, aveam case mari si lucruri multe si defaimandu-le pe acestea, am venit intru aceasta chilie mica. Iarasi, eu pe care ma vezi, paturi aveam peste tot de aur, cu asternuturi scumpe si in locul lor mi-a dat Dumnezeu asternutul acesta prost si pielea. Hainele mele erau de mare pret si in locul lor port aceste haine proaste. La pranzul meu mult aur se cheltuia si in locul aurului mi-a dat Dumnezeul aceste putine verdeturi si acest mic pahar de vin. Si erau cei ce imi slujeau slugi multe si in locul acelora a oranduit Dumnezeu pe batranul acesta ce-mi slujeste. Iar in locul baii pun putina apa pe picioarele mele si sandale pentru neputinta mea. In locul alautelor, citesc acesti doisprezece psalmi. Asemenea si noaptea in locul pacatelor pe care le faceam, acum cu odihna imi fac aceasta slujba mica. Te rog dar, avvo, nu te sminti de slabiciunea mea. Acestea auzindu-le egipteanul si in sine venindu-si, a zis : vai mie ! Ca din multa patimire a lumii, la odihna am venit si cele ce nu le aveam atunci, le am acum. Iar tu din multi odihna ai venit la patimire si din multi slava si bogatie ai venit la smerenie si saracie. Si mult folosindu-se, s-a dus. Si i s-a facut lui prieten si venea la dansul des pentru folos, caci era barbat cu dreapta socoteala si plin de buna mireasma a Sfantului Duh.

2) Tot acesta a spus ca era un batran avand un ucenic bun si din imputanarea sufletului, l-a scos afara pe usa cu cojocul lui. Iar fratele a rabdat afara sezand, si deschizand batranul usa, l-a aflat pe acesta sezand. Si i-a facut metanie zicand : o, parinte smerenia indelungii tale rabdari a biruit imputinarea sufletului meu. Vino inauntru ca de acum tu esti batran si parinte, iar eu tanar si ucenic !

PENTRU AVVA RUF

1) Un frate l-a intrebat pe avva Ruf : ce este linistea ? Si care este folosul ei ? Iar batranul i-a zis : linistea este a sta in chilie cu frica si cunostinta lui Dumnezeu, ferindu-te de pomenirea de rau si de cugetarea inalta. Acest fel de liniste fiind nascator de toate faptele bune, pazeste pe calugar de sagetile vrajmasului cele infocate, nelasandu-l si se raneasca de ele. Asa, frate, pe aceasta castig-o, aducandu-ti aminte de clipa mortii tale, caci nu stii in ce ceas vine, furul; deci dar, trezeste-te pentru sufletul tau !

2) Zis-a avva Ruf, ca cel ce sade intru ascultare de parinte duhovnicesc, mai multa plata are decat cel ce petrece singur in pustie. Si spunea acesta, ca a povestit unul din parinti, zicand : am vazut patru cete in cer. In cea dintai era omul care este bolnav si multumeste lui Dumnezeu : in a doua ceata era cel ce umbla dupa iubirea de straini si in aceasta sta si slujeste, In a treia ceata era cel ce umbla dupa pustie si nu vede om, si in a patra ceata era cel ce sade in ascultare de parinte si i se supune lui pentru Domnul. Si purta cel pentru ascultare lant de aur si pavaza si mai multa slava avea decat ceilalti. Iar eu am zis celui ce ma povatuia : cum acest mai mic, are slava mai multa decat ceilalti ? Iar el raspunzand mi-a zis : fiindca cel ce umbla dupa iubirea de straini, cu voia sa face si cel ce este in pustie cu voia sa s-a dus, iar acesta care are ascultare, toate voile sale lasandu-si, atarna de Dumnezeu si de parintele sau. Pentru aceasta mai multi slava a luat decat ceilalti. Deci, fiilor, pentru aceasta este buna ascultarea, care pentru Domnul se face. Ati auzit, fiilor, in parte, o putina urma a ispravii acesteia ! O, ascultare, mantuirea tuturor credinciosilor ! O, ascultare, nascatoarea tuturor faptelor bune ! O, ascultare, aflatoarea Imparatiei ! O, ascultare, care deschizi cerurile si sui pe oameni de la pamant ! O, ascultare, hranitoarea tuturor sfintilor, din care au supt ei lapte si prin care s-au facut desavarsiti ! O, ascultare, care esti locuioare impreuna cu ingerii !

PENTRU AVVA ROMANO

Vrand avva Romano sa se savarseasca, s-au adunat la dansul ucenicii lui, zicand : cum trebuie sa ne ocarmuim ? Iar batranul a zis : niciodata nu stiu sa fi zis vreunuia din voi sa faca ceva candva, daca mai inainte nu mi-am facut gandul meu, ca sa nu se manie, daca nu va face ceea ce am zis sa faca. Si asa toata vremea noastra am locuit-o cu pace.


INCEPUTUL SLOVEI S

PENTRU AVVA SISOE

1) Unui frate facandu-i-se strambatate de catre alt frate, a venit la avva Sisoe si i-a zis : mi s-a facut strambatate de cutare frate si eu voi sa-mi fac izbanda. Iar batranul il ruga zicand : nu, fiule, ci lasa mai bine la Dumnezeu izbanda. Iar el zicea : nu voi inceta pana nu voi face izbanda. Si a zis batranul : sa ne rugam, frate ! Si sculandu-se, a zis batranul : Dumnezeule, nu mai avem trebuinta de Tine, ca sa porti grija pentru noi, caci noi ne facem izbanda noastra. Deci, aceasta auzind fratele, a cazut la picioarele batranului, zicand : nu ma mai judec cu fratele, iarta-ma, avvo !

2) Un frate l-a intrebat pe avva Sisoe, zicand : ce voi face, ca de multe ori merg la biserica si de multe ori se face pomana si ma tin ? I-a zis lui batranul : osteneala are lucrul. Deci l-a intrebat Avraam, ucenicul sau : in calatorie fiind sambata sau duminica si va bea vreun frate trei pahare nu cumva este mult ? Raspuns-a batranul : de nu este de la satana, nu este mult.

3) Zicea ucenicul lui avva Sisoe, catre dansul : parinte, ai imbatranit, si mergem de acum aproape de lume. I-a zis lui batranul : unde nu este femeie, acolo sa mergem. I-a zis lui ucenicul : unde este loc, care sa nu aiba femeie, decat numai in pustie ? Deci i-a zis lui batranul : la pustie du-ma !

4) De multe ori ii zicea ucenicul lui avva Sisoe : avvo, scoala-te, si mancam ! Iar el zicea catre dansii ! : dar n-am mancat, fiule ? Iar ucenicul ii raspundea : nu, parinte. Si zicea batranul : daci nu am mancat, ad-o sa mancam.

5) Zis-a odata avva Sisoe cu indrazneala : indrazneste, iata treizeci de ani ani de cand nu ma mai rog lui Dumnezeu pentru pacat. Ci asa ma rog, zicand : Doamne, lisuse, apara-ma de limba mea ! Si pana acum in fiecare zi cad printr-insa si pacatuiesc.

6) Un frate i-a zis lui avva Sisoe : cum de nu ma parasesc patimile ? I-a raspuns lui batranul : vasele lor inlantru ta sunt. Da-le lor arvuna si se duc.

7) Sedea odata avva Sisoe in muntele lui avva Antonie singur. Si zabovind slujitorul lui sa vina la dansul, timp de zece luni nu a vazut om umbland prin munte, a gasit un faranit, care vana dobitoace salbatice. Si i-a zis lui batranul : de unde vii si cita vreme ai aici ? Iar el a zis : cu adevarat, avvo, am unsprezece luni in muntele acesta si nu am vazut om decat pe tine. Si auzind batranul aceasta, intrand in chilia lui, se batea pe sine, zicand : iata, Sisoe, ai socotit ca ai facut ceva si nici ca mireanul acesta n-ai facut !

8) S-a facut pomana in muntele lui avva Antonie si s-a aflat acolo un vas cu vin. Si luand unul din batrani un vascior si un pahar l-a dus la avva Sisoe si i-a dat lui si a baut. Asemenea si al doilea si a primit. Apoi i-a dat lui si ai treilea si nu l-a luat, zicand : inceteaza, frate, au nu stii ca este de la satana !

9) A venit cineva din frati la avva Sisoe in muntele lui avva Antonie. Si vorband ei, l-a intrebat avva Sisoe : nu am ajuns la masurile lui avva Antonie, parinte ? Si i-a zis lui batranul : de as fi avut unul din cugetele lui avva Antonie, m-as fi facut tot ca focul; insa stiu un om care cu osteneala poate sa poarte cugetul sau.

10) A venit odata unul din tebei la avva Sisoe, vrand sa se faca calugar. si l-a intrebat batranul, daca are pe cineva in lume. Iar el a zis : am un fiu. Si i-a zis lui batranul : du-te, arunca-l in rau si atunci te faci calugar ! Deci, dupa ce s-a dus sa-l arunce, a trimis batranul pe un frate zicandu-i sa-l opreasca. De aceea, cand l-a ridicat sa-l arunce, i-a zis fratele : inceteazi, ce faci ? Iar el i-a zis : avva mi-a zis sa-l arunc. I-a zis fratele : a mai zis sa nu-l arunci. Si lasandu-l a venit la batranul si s-a facut preaiscusit calugar pentru ascultarea lui.

11) Un frate l-a intrebat pe avva Sisoe, zicand : oare asa alunga satana pe cei vechi ? I-a raspuns lui batranul : acum si mai mult, caci vremea lui s-a apropiat si se tulbura.

12) A fost odata ispitit Avraam, ucenicul lui avva Sisoe de un drac. Si a vazut batranul ca a cazut. Dar sculandu-se, si-a intins mainile la cer, zicand : Dumnezeule, voiesti, nu voiesti, nu Te voi lasa de nu-l vei tamadui. Si indata s-a tamaduit ucenicul.

13) Un frate l-a intrebat pe avva Sisoe, zicand : ma vad pe mine ca aducerea aminte a lui Dumnezeu petrece cu mine. I-a zis lui batranul : nu este mare lucru sa fie cugetul cu Dumnezeu, ci mare este sa te vezi pe tine sub toata zidirea. Ca aceasta impreuna cu osteneala trupeasca, povatuieste la chipul smeritei cugetari ( + ).
______________________
( + ) Adica, cum sa fie omul smerit.
14) Se spunea despre avva Sisoe, ca atunci cand era sa se savarseasca, sezand parintii langa dansul, a stralucit fata lui ca soarele. Si le-a zis lor : iata avva Antonie a venit ! Si dupa putin, a zis : iata ceata proorocilor a venit ! Si iarasi fata lui, mai mult a stralucit. Si a zis : iata ceata apostotilor a venit. Si s-a indoit fata lui iarasi. Si se parea, ca si cum el ar fi vorbit cu cineva si s-au rugat batranii de el zicand : cu cine vorbesti, parinte ? Iar el a zis : iata, ingerii au venit sa ma ia si ma rog sa fiu lasat sa ma pocaiesc putin. Si i-au zis lui batranii : nu ai trebuinta sa te pocaiesti, parinte. Si le-a zis lor batranul : cu adevarat, nu ma stiu pe mine sa fi pus inceput. Atunci au cunoscut toti ca este desavarsit. Si iarasi, de naprasna s-a facut fata lui ca soarele si s-au temut toti. El le-a zis lor : vedeti, Domnul a venit. Iar Domnul a zis : aduceti-mi pe vasul pustiului ! Si indata si-a dat duhul. Si s-a facut ca un fulger si s-a umplut toata casa ( locul ) de buna mireasma.

15) A venit avva Adelfie, episcopul Nilupolei la avva Sisoe in muntele lui avva Antonie. Si cand vrea sa iasa, mai inainte de a calatori ei, i-a facut sa guste de dimineata, ( ca era post ). Si cum a pus masa, iata niste frati au batut la usa. Si a zis avva Sisoe ucenicului sau : da-le putina athira ( fiertura ), ca sunt osteniti. I-a zis lui avva Adelfie : lasa-i acum sa nu spuna ca avva Sisoe mananca de dimineata. Si a luat aminte la dansul batranul si a zis fratelui : du-te, da-le lor. Iar daca au vazut athira, au zis : nu cumva aveti oaspeli ? Si le-a zis lor fratele : avem. Deci au inceput a se mahni si au zis : Dumnezeu sa va ierte pe voi, ca pe batranul l-ati lasat sa manance acum. Au nu stiti ca multe zile are sa se chinuiasca ? Si i-a auzit pe ei episcopul. Atunci a facut metanie batranului, zicand : iarta-ma, avvo, ca un lucru omenesc am gandit, dar tu lucrul lui Dumnezeu ai facut. Si i-a zis avva Sisoe : daca nu Dumnezeu il va slavi pe om, slava oamenilor nu este nimic.

16) Au venit altii la avva Sisoe sa auda de la dansul vreun cuvant. Si nimic nu le-a grait lor, ci tot timpul zicea : iertati-ma ! Dar vazandu-i cosnitele i-au zis lui Avraam, ucenicul lui : ce faceti cu cosnitele acestea ? Iar el a zis : incoace si incolo le cheltuim. Si auzind batranul, a zis : si Sisoe incoace si incolo mananca. Iar ei auzind, foarte s-au folosit si s-au dus cu bucurie, zidindu-se de smerenia lui.

17) A intrebat avva Amon al Raitului pe avva Sisoe : cand citesc Sfanta Scriptura, voieste sufletul meu sa alcatuiasca cuvant sa am spre intrebare. I-a zis lui batranul : nu este trebuinta, ci mai vartos din curatenia mintii castiga-ti tie a fi fara de grija si a vorbi.

18) A mers odata un mirean la avva Sisoe in muntele lui avva Antonie, avand cu sine si pe fiul sau. Si pe cale s-a intamplat de a murit fiul si nu s-a tulburat, ci l-a dus cu credinta la batranul. Si a cazut cu fiul sau, ca si cand ar fi facut metanie ca sa fie blagosiovit de batranul si sculandu-se tatal, a lasat copilut la picioarele batranului si a iesit din chilie afara. Iar batranul socotind ca metanie ii face, i-a zis lui : scoala si iesi afara ! ( Caci nu stia ca a murit ). Si indata s-a sculat copilul si a iesit. Si vazandu-l tatal lui, s-a inspaimantat si intrand s-a inchinat batranului si i-a vestit lucrul. Auzind batranul s-a mahnit, caci nu voia sa se intample aceasta. Dar i-a poruncit lui ucenicul sau, ca nimanui sa nu spuna pana la sfarsitul batranului.

19) Trei batrani au venit la avva Sisoe, auzind cele despre dansul. Si i-a zis lui cel dintai : parinte, cum pot sa ma mantuiesc de raul cet de foc ? Iar el nu i-a raspuns. I-a zis cet de al doilea : parinte, cum pot sa ma mantuiesc de scrasnirea dintilor si de viermele cel neadormit ? Apoi cel de treilea : parinte, ce voi face, ca aducerea aminte a intunericului celui mai dinafara ma omoara ? Si raspunzand batranul, le-a zis : eu de nici una din acestea nu-mi aduc aminte, caci milostiv fiind Dumnezeu, nadajduiesc ca va face cu mine mila. Si auzind cuvantul acesta batranii s-au dus mahniti. Dar nevrand batranul sa-i lase sa se duca mahniti, intorcandu-i, le-a zis : fericiti sunteti, fratilor, caci v-am ravnit voui. Ca cel dintai dintre voi a zis despre raul de foc, cel de al doilea despre tartar si cel de al treilea despre intuneric. Deci, daca acest fel de aducere aminte va stapaneste mintea cu neputinta este ca voi si mai gresiti. Dar ce voi face eu cel impietrit cu inima, nefiind slobod sa stiu, ca desi este chin pentru oameni, totusi in tot ceasul pacatuiesc ? Si facandu-i metanie, i-au zis : precum am auzit, asa am vazut.
______________________
( + ) Ps 47, 7.
20) Intrebat-au unii pe avva Sisoe, zicand : de va cadea vreun frate, n-are trebuinta sa se pocaiasca un an ? Iar el a raspuns : aspru este cuvantul. Iarasi au intrebat : dar sase luni ? Si iarasi a zis : mult este. Iar ei au zis : dar pana la patruzeci de zile ? Si a raspuns : mult este. I-au zis atunci : deci de va cadea fratele si va afla indata ca se face pomana, intra-va si el acolo ? Le-a zis lor batranul : nu, ci are trebuinta sa se pocaiasca cateva zile. Caci cred lui Dumnezeu, ca din tot sufletul daca se va pocai unul ca acesta si in trei zile il primeste pe dansul Dumnezeu.

21) Venind odata avva Sisoe la locul ce se cheama Clisma, au mers la dansul niste mireni sa-l vada. Si multe graind ei, nu le-a raspuns lor cuvant. La urma unul dintr-insii a zis : de ce-l suparati pe batran ? Nu mananca si pentru aceasta nu poate a grai. A raspuns batranul : cand am trebuinta, mananc.

22) A intrebat avva Iosif pe avva Sisoe, zicand : in cati ani trebuie omul sa-si taie patimile ? I-a zis lui batranul : anii voiesti sa-i stii ? Zis-a avva Iosif : da ! Deci a zis batranul : in orice ceas vine patima, indata tai-o.

23) Un frate l-a intrebat pe avva Sisoe cel al Pietrei, despre petrecere. si i-a zis lui batranul : a zis Daniil : painea doririlor nu am mancat ( + ).
______________________
( + ) Daniil X. 3.

24) Se spunea despre avva Sisoe, ca sezand in chilie totdeauna incuia usa.

25) Au venit odata niste arieni la avva Sisoe, in muntele lui avva Antonie si au inceput a-i cleveti pe dreptmaritori. Iar batranul nu le-a raspuns nimic. Si chemandu-si ucenicul i-a zis : Avraame, adu-mi cartea Sfantului Atanasie si citeste. Si tacand ei, s-a aflat eresul lor. Si i-a slobozit cu pace.

26. A venit odata avva Ammun de la Rait la Clisma sa se intalneasca cu avva Sisoe. Si vazandu-l necajit, caci a lasat pustia, i-a zis : ce te necajesti, avvo, caci ce mai puteai sa faci de acum in pustie, dupa ce ai imbatranit asa ? Iar batranul s-a uitat la dansul cu asprime, zicand : ce-mi spui, Ammune, dar nu-mi era destula numai slobozenia gandului meu in pustie ?

27) Sedea odata avva Sisoe in chilia sa. Si batand in usa ucenicul lui, a strigat la dansul batranul, zicand : fugi, Avraame, nu intra, ca acum nu au vreme cele de aici !

28) Un frate l-a intrebat pe avva Sisoe, zicand : cum ai lasat Schitul, fiind cu avva Or si ai venit de ai sezut aici ? Si i-a raspuns batranul : cand a inceput a se inmulti Schitul, auzind eu ca a adormit avva Antonie, m-am sculat si am venit aici in munte; si gasind cele de aici cu liniste, am sezut putina vreme. I-a zis lui fratele : cata vreme ai aici ? I-a raspuns batranul : saptezeci si doi de ani.

29) Zis-a avva Sisoe : cand va fi vreun om care poarta grija de tine, nu trebuie tu sa-i poruncesti.

30) Un frate l-a intrebat pe avva Sisoe, zicand : de vom umbla pe cale si va rataci cel ce ne povatuieste este trebuinta sa-i zicem ceva ? I-a raspuns batranul : nu. Deci a zis fratele : dar sa-l lasam sa ne rataceasca ? I-a zis batranul : dar ce vrei, sa iei toiag sa-l bati ? Eu stiu frati care umblau si cei ce ii povatuia a ratacit noaptea; si erau doisprezece si toti stiau ca se ratacesc. Si s-au luptat fiecare sa nu spuna. Iar dupa ce s-a facut ziua, pricepand cel ce-i conducea ca a ratacit din cale, le-a zis : iertati-ma, am ratacit ! Si au zis toti : si noi stiam, dar am tacut. Iar el auzind, s-a minunat zicand ca pana la moarte se stapanesc fratii sa nu graiasca si l-a slavit pe Dumnezeu. Iar lungimea caii din care s-au ratacit, era de douasprezece mile.

31) Au venit odata saracinii si i-au dezbracat pe batran si pe fratele lui. Si iesind ei in pustie ca sa gaseasca ceva de mancare, a gasit batranul baligi de camila si scormonind au gasit in ele graunte de orz. Manca deci un graunte, iar unul il punea in mana lui si venind fratele l-a gasit pe el mancand si i-a zis : aceasta este dragostea, sa gasesti mancare si singur sa mananci si sa nu ma chemi si pe mine ? Si i-a zis avva Sisoe : nu ti-am facut strambatate, frate; iata, partea ta in mana mea am pastrat-o !

32) Se spunea despre avva Sisoe tebeul ca a ramas la Calamona Arsenoitului si un alt batran era bolnav la cealalta lavra. Si daca a auzit s-a mahnit. Dar fiindca doua zile postea si era ziua in care nu manca, cand a auzit, si-a zis : ce voi face ? De ma voi duce, nu cumva ma vor sili fratii sa mananc iar de voi ramane pana maine, nu cumva se va savarsi ? Insa aceasta voi face : ma duc si nu mananc. Si asa s-a dus postind, plinind porunca lui Dumnezeu iar petrecerea lui cea pentru Dumnezeu nu a stricat-o.

33) Povestit-a unul din parinti despre avva Sisoe calamoteanul, ca vrand odata sa-si biruiasca somnul, s-a spanzurat pe sine de prapastia Pietrii. Si venind ingerul l-a dezlegat si i-a poruncit sa nu mai faca asa, nici pe altii sa nu-i invete acest lucru.

34) Intrebat-a unul din parinti pe avva Sisoe, zicand : de voi sedea in pustie si va veni vreun barbar vrand sa ma omoare si de voi putea asupra lui, omora-l-voi pe ei ? Si a zis batranul : nu, ci lasa-l la Dumnezeu, caci orice fel de ispita va veni omului, omul sa zica : pentru pacatele mele s-a intamplat aceasta. Iar daca vreun lucru bun se va intampla, sa zica : din mila lui Dumnezeu este.

35) Un frate l-a intrebat pe avva Sisoe tebeul, zicand : spune-mi vreun cuvant. Si i-a raspuns : ce pot sa-ti spun ? Caci din Testamentui cel Nou citesc si la cel Vechi ma intorc.

36) Tot acest frate l-a intrebat pe avva Sisoe, cel ai Pietrii, cuvantul cel care l-a zis avva Sisoe tebeul. Si i-a zis batranul : eu in pacat ma culc si in pacat ma scol.

37) Se spune despre avva Sisoe tebeul, ca dupa ce iesea de la biserica, indata se repezea la chilia sa, pasind iute si asemanandu-se cu unul care fugea. Iar unii din cei ce-l vedeau ca facea aceasta, zieeau : drac are. Dar el facand lucrul lui Dumnezeu, nu lua aminte la cei ce vorbeau despre el.

38) Un frate l-a intrebat pe avva Sisoe, zicand : ce voi face, avvo, ca am cazut ? I-a raspuns lui batranul : scoala-te iarasi. Zis-a fratele : m-am sculat si iarasi am cazut. Si a zis batranul : scoala-te iarasi si, iarasi. Deci a zis fratele : pana cand ? Zis-a batranul : pana ce vei fi apucat sau in bine, sau in cadere, caci cu ce se afla omul, cu aceea se si duce din lumea aceasta.

39) Un frate l-a intrebat pe un batran, zicand : ce voi face, caci ma necajesc pentru rucodelie, iubind impletitura, dar nu pot sa o lucrez. Zis-a batranul : avva Sisoe zicea ca nu trebuie sa lucram lucrul care ne odihneste.

40) Zis-a avva Sisoe : cauta-L pe Domnul si nu cauta unde locuieste.

41) Zis-a iarasi : rusinea si netemerea, de multe ori aduce pacatul.

42) Un frate l-a intrebat pe avva Sisoe, zicand : ce voi face ? Si acesta i-a raspuns : lucrul pe care il cauti, este tacerea multa si smerenia. Caci scris este : fericiti cei ce raman intru aceasta; asa poti sa stai.

43) Zis-a avva Sisoe : fa-te defaimat si voia ta o leapada si te fa fara grija si vei avea odihna.

44) Un frate l-a intrebat pe avva Sisoe, zicand : ce voi face pentru patimi ? Si i-a raspuns batranul : fiecare din noi se ispiteste de pofta sa ( + ).
______________________
( + ) Iacov 1, 14.

45) Un frate l-a intrebat pe avva Sisoe, zicand : spune-mi vreun cuvant. Iar el i-a zis : de ce ma silesti sa vorbesc in zadar ? Iata, ce vezi, fa.

46) S-a dus odata avva Avraam, ucenicul lui avva Sisoe la ascultare si cateva zile nu voia sa-i slujeasca altcineva, zicand : oare voi lasa alt om sa-si faca obicei cu mine, in afara de fratele meu ? Si nu a primit pe nimeni pana ce nu a venit ucenicul lui, suferind osteneala.

47) Se spunea despre avva Sisoe, ca sezand el, a strigat un glas : o, ticalosie ! Si a zis lui ucenicul sau : ce ai, parinte ? I-a zis lui batranul : caut un om sa vorbesc si nu gasesc.

48) A iesit odata avva Sisoe din muntele lui avva Antonie, la muntele cel mai din afara al Tebaidei, locuind acolo. Si erau acolo meletiani, care locuiau in Calamona Arsenoitului. Unii, auzind ca a iesit la muntele cel mai dinafara au dorit sa-l vada, dar ziceau : ce vom face, ca in munte sunt meletieni ? Si stim ca batranul nu se tulbura de dansii. Dar noi nu cumva vrand sa ne intalnim cu batranul, vom cadea in ispita ereticilor ? Si pentru ca sa nu se intalneasca cu ereticii, nu s-au dus sa-l vada pe batran.

49) Se spunea despre avva Sisoe ca s-a bolnavit. Si sezand batranii langa dansul, a grait unora. Iar ei l-au intrebat : ce vezi, avvo ? Si le-a zis : vad pe unii ca vin la mine si-i rog sa ma lase putin sa ma pocaiesc. I-a zis lui unul din batrani : si de te vor lasa, de acum poti sa te folosesti spre pocainta ? I-a zis lui batranul : desi nu pot face, dar suspin in sufletul meu putin si imi este de ajuns.

50) Se spunea despre avva Sisoe ca atunci cand a venit la Clisma, s-a imbolnavit. Si sezand el cu ucenicul lui in chilie, bataie s-a facut in usa. Intelegand batranul, a zis lui Avraam, ucenicului sau : zi-i celui ce a batut in usa : eu Sisoe in munte, eu Sisoe pe harar ( asternut ). Iar el auzind, s-a facut nevazut.

51) A zis avva Sisoe tebeul, ucenicului sau : spune-mi ce vezi la mine si eu iti voi spune ce vad la tine. I-a zis lui ucenicul : tu esti bun la minte, dar aspru putin. I-a zis batranul : tu esti bun, dar molatic la minte.

52) Se spunea despre avva Sisoe tebeul, ca nu mananca paine. Si la praznicul Pastilor, i-au facut lui metanie fratii ca sa manance cu ei si raspunzand, le-a zis : una am sa fac : sau paine am sa mananc, sau cate bucate ati facut. Iar ei i-au zis : numai paine sa mananci. Iar el a facut asa.

PENTRU AVVA SILUAN

1) A venit odata avva Siluan si Zaharia, ucenicul lui, la o manastire; si i-au facut pe ei de au gustat putin mai inainte de a calatori. Apoi iesind ei, a gasit ucenicul lui apa pe cale si dorea sa bea. Si i-a zis lui batranul : Zahario, post este astazi. Iar el a zis : dar n-am mancat, parinte ? ! Zis-a batranul : ceea ce am mancat, era al dragostei; dar noi postul nostru sa-l tinem, fiule !

2) Tot acesta sezand odata cu fratii, s-a facut intru uimire si a cazut cu fata la pamant. Si dupa putin sculandu-se, plangea. L-au rugat fratii, zicand : ce ai, parinte ? Iar el tacea si plangea. Si silindu-l sa le spuna a zis : eu la judecata am vazut pe multi din neamul nostru, ca mergeau la munca si pe multi dintre mireni ca mergeau intru Imparatie. Si plangea batranul si nu voia sa iasa din chilie. Iar de era silit sa iasa din chilie, isi acoperea cu culionul fata, zicand : nu voiesc sa vad lumina aceasta vremelnica si care nu are nici un folos !

3) Altadata a intrat Zaharia, ucenicul lui si l-a aflat intru uimire si mainile lui la cer intinse si inchizind usa, a iesit. Venind pe la ceasul al saselea si al noualea, l-a aflat pe el in acelasi chip. Iar pe la ceasul al zecelea a batut in usa. Intrand, l-a aflat linistindu-se. Si i-a zis lui : ce iti este astazi, parinte ? Iar el a zis : m-am bolnavit, fiule. Atunci ucenicul, apucandu-i picioarele i-a zis : nu te voi lasa, de nu-mi vei spune ce-ai vazut ? Si i-a zis batranul : rapit am fost la cer, si am vazut slava lui Dumnezeu si acolo am stat pana acum iar acum am venit.

4) Sezand odata avva Siluan in muntele Sinai, s-a dus Zaharia, ucenicul lui la o ascultare si i-a zis batranului : sloboade apa si uda gradina. Iar el iesind, si-a acoperit fata cu culionul si numai picioarele i se vedeau. Deci a venit un frate la dansul in acel ceas si vazandu-l pe el de departe, a inteles ce a facut. Intrand fratele la dansul, i-a zis : spune-mi, avvo, pentru ce ti-ai acoperit fata cu culionul si asa udai gradina ? Iar batranul i-a raspuns : fiule, ca sa nu vada ochii mei pomii si sa se smulga mintea mea de la lucrarea ei prin dansii.

5) A venit un frate la avva Siluan in muntele Sinai si vazandu-i pe frati lucrand, i-a zis batranului : nu lucrati mancarea cea pieritoare ( +1 ), ca Maria partea cea buna si-a ales ( +2 ). Zis-a batranul ucenicului sau : Zahario, da fratelui o carte si pune-l intr-o chilie, care nu are nimic. Cand a sosit ceasul al noualea, fratele lua seama la usa, daca vor trimite sa-l cheme ca sa manance. Iar dupa ce nu l-a chemat nimeni, sculandu-se a venit batranul si i-a zis : nu au mancat fratii astazi, avvo ? I-a raspuns lui batranul : da, au mancat. Si fratele a zis : pentru ce nu m-ati chemat ? I-a zis lui batranul : fiindca tu om duhovnicesc esti si nu ai trebuinta de mancarea aceasta. Iar noi trupesti fiind voim sa mancam si pentru aceasta lucram. Tu partea cea buna ti-ai ales ( +2 ) citind toata ziua si nevrand sa mananci mancare trupeasca. Si daci a auzit acestea, fratele a facut metanie, zicand : iarta-ma avvo ! I-a zis lui batranul : negresit, trebuinta are si Maria de Marta, caci prin Marta se lauda si Maria.
______________________
( +1 ) Ioan VI, 27.
( +2 ) Luca X, 42.

6) Au intrebat odata unii pe avva Siluan, zicand : ce fel de vietuire ai facut, parinte, de ai dobandit intelepciunea aceasta ? Si i-a raspuns : niciodata n-am lasat in inima mea vreun cuget care intarata pe Dumnezeu.

7) Se spunea despre avva Siluan, ca a sezut in chilie pe ascuns, avand putin naut, si pana a mancat numai pe acela a facut lucru de o suta de site. Si a venit un om din Egipt, avand un magar incarcat cu paini si batand la chilia lui, le-a pus. Deci, luand batranul sitele, a incarcat magarul si l-a slobozit.

8) Se spunea despre avva Siluan, ca a iesit Zaharia, ucenicul lui, fara dansul; si luand pe frati, a mutat gardul gradinii si mai mare l-a facut. Afland batranul, si-a luat cojocelul sau si a iesit, zicand fratilor : rugati-va pentru mine ! Iar ei vazandu-l au cazut la picioarele lui, si au zis : spune-ne, parinte, ce este, ce ai ? Iar el a zis catre dansii : nu intru inauntru, nici se pogoara cojocelul de pe mine, pana ce nu vei aduce gardul la locul lui cel dintai. Iar ei au intors gardul si l-au facut asa cum a fost. Abia asa batranul s-a intors la chilia sa.

9) Zis-a avva Siluan : eu sunt rob si stapanul mi-a zis : lucreazi lucrul meu si eu te hranesc ! Dar de unde iau, nu cauta : ori am, ori fur, ori ma imprumut, tu nu cauta. Lucreaza numai si te hranesc. Deci, eu de lucrez, din plata mea maananc; iar de nu lucrez, milostenie mananc.

10) A zis iarasi : vai omului aceluia, care are numele mai mare decat fapta !

11) A intrebat avva Moise pe avva Siluan, zicand : poate omul in fiecare zi sa puna inceput ? Si i-a raspuns batranul : de este lucrator, poate si in fiecare zi si in fiecare ceas sa puna inceput bun.

12) A spus cineva din parinti ca s-a intalnit odata oarecine cu avva Siluan si vazandu-i obrazul si trupul stralucind ca al unui inger, a cazut cu fata la pamant. Spunea, de asemenea, ca si altii au avut acest dar.

DIN EVERGHETINOS

13) Un frate l-a intrebat pe avva Siluan, zicand : ce voi face, avvo, cum voi castiga umilinta ? Ca sunt foarte ispitit de trandavire, de somn si de dormitare. Si cand ma scol din somn, ma lupt foarte la cantarea psalmilor si nu pot birui dormitarea, nici psalmi nu zic fara de glas. Si i-a raspuns lui batranul : fiule, a zice tu psalmii cu glas, intai este mandrie, caci ti se pare ca tu canti, iar fratele nu nu canta. Al doilea, iti impietreste inima si nu te lasi sa te umilesti. Deci, de voiesti umilinta, lasi cantarea. Si cand stai facandu-ti rugaciunile tale, sa caute mintea ta puterea stihului si sa socotesti ca stai inaintea lui Dumnezeu, a Celui ce incearca inimile si rarunchii ( +1 ). Iar cand te scoli din somn, mai inainte de toate, slaveasca gura ta pe Dumnezeu; apoi citeste Crezul si Tatal nostru. Dupa aceea, incepe-ti canonul tau, incet, suspinand si aducandu-ti aminte de pacatele tale si de chinul in care va sa te muncesti. Zis-a fratele : eu, avvo, de cand m-am calugarit, slujba canonului si ceasurile, dupa randuiala celor 8 glasuri le cant. A raspuns batranul : pentru aceasta umilinta si plansul fuge de la tine. Pune in minte pe parintii cei mari, cum ei nefiind slujitori bisericesti si nici glasuri si nici tropare stiind, fara numai putini psalmi, ca niste luminatori in lume ati stralucit; precum au fost avva Pavel cel prost si avva Pamvo si avva Apolo si ceilalti purtatori de Dumnezeu parinti, care si morti au inviat si mari puteri au facut si stapanirea cea asupra dracilor au primit-o. Nu cu cantari, tropare si glasuri, ci cu rugaciunea cea cu inima zdrobita si cu post, prin care si frica lui Dumnezeu in inima creste necontenit si plansul se intareste, si de tot pacatul curateste pe om iar mintea mai alba decat zapada o face. Apoi cantarea, pe multi la cele mai de jos ale pamantului i-a pogorit, nu numai mireni, ci si preoti, fiindca i-au mostenit si in curvie si in alte patimi de rusine i-au prapastuit. Deci cantarea este a mirenilor. Pentru aceasta si norodul se adauga prin biserici. Pune inainte, fiule, cate cete sunt in Cer si nu este scris despre vreuna dintre ele, ca cu cele opt glasuri canta; ci o ceata canta neincetat, Aliluia ! Alta : Sfant, Sfant, Sfant, Domnul Savaot ( +2 ), alta : bine este cuvantata slava Domnului din locul si din casa Sa ( +3 ). Tu dar, fiule, urmeaza parintilor, de voiesti sa castigi umilinta in vremea rugaciunii, pazind mintea, pe cat poti, neraspandita. Iubeste smerenia lui Hristos si oriunde mergi, nu te arata istet si dascal, ci ca un prost si ucenic, si Dumnezeu iti va da umilinta!
______________________
( +1 ) Psalm VII, 10.
( +2 ) Isaia VI, 3.
( +3 ) Iezechil III, 12.

PENTRU AVVA SIMON

1) A venit odata un stapan sa-l vada pe avva Simon. Iar el auzind, si-a luat braul si s-a dus la un finic sa-l curete. Acela, venind a strigat : batrane, unde este pustnicul ? Iar el a zis : nu este aici pustnic. Si auzind s-a dus.

2) Altadata iarasi a venit alt stapan sa-l vada pe avva Simon si apucand inainte clericii, i-au spus : avvo, gateste-te, ca acela auzind despre tine, vine sa-l blagoslovesti ! Iar el a zis : da, ma gatesc. Deci,imbracandu-se cu un chentonion ( un fel de haina ) al lui si luand paine si branza in mainile sale, sculandu-se, a sezut, mancand in poarta. Venind stapanul cu parada lui si vazandu-l,nu l-a bagat in seama, zicand : acesta este pustnicul despre care am auzit ? Si indata s-au intors de acolo.

PENTRU AVVA SOSIPATRU

L-a rugat cineva pe avva Sosipatru, zicand : da-mi vreo porunca, avvo si o voi pazi ! Iar el i-a zis : sa nu intre femeie in chilia ta, sa nu citesti carti care se numesc apocrife, adica ascunse si sa nu cercetezi pentru chipul lui Dumnezeu in om. Ca aceasta nu este eres, ci prostie. Caci cu neputinta este a fi priceput lucrul acesta de toata zidirea.

PENTRU AVVA SARMATA

1) Zis-a avva Sarmata : prefer mai bine un om care a pacatuit si stie ca a pacatuit si se pocaieste, decat un om care nu a pacatuit si se crede ca este drept.

2) Se spunea despre avva Sarmata, ca de multe ori lua patruzeci de zile, cu sfatul lui avva Pimen si ca o nimica se implineau zilele inaintea lui. Deci, a venit avva Pimen la dansul si i-a zis : spune-mi, ce-ai vazut, facand atata osteneala ? Iar el a zis catre dansul : nimic mai mult. I-a zis lui avva Pimen : nu te las, de nu-mi vei spune. Si i-a raspuns : una numai am aflat, ca de voi zice somnului, du-te, se duce si de-i voi zice, vino, vine.

3) Un frate l-a intrebat pe avva Sarmata, zicand : gandurile imi zic : nu lucra ci mananca si bea si dormi. I-a zis lui batranul : cand iti este foame, mananca, cand iti este sete, bea; cand iti este somn, dormi ! Un alt batran, din intamplare a venit la fratele si i-a spus lui fratele cele spuse de avva Sarmata. Deci, i-a zis lui batranul : asa ti-a zis avva Sarmata ? Cand iti este foame tare si iti va fi sete, incat sa nu mai poti rabda, mananca si bea; si cand vei priveghea foarte mult si dormitezi, dormi. Aceasta este ceea ce ti-a zis tie batranul.

4) L-a intrebat iarasi acelasi frate pe avva Sarmata, zicand : imi zic gandurile, du-te afara, mergi la frati ! Si i-a zis batranul : sa nu le asculti, ci sa zici : iata, te-am ascultat o data dar acum nu mai pot sa te ascult.

PENTRU AVVA SERAPION

1) A venit odata avva Serapion, trecand printr-un sat si i-a zis ei : gatit-ai patul ? Ea a zis : da, avvo ! A incheiat batranul : asteapta-ma deseara, ca voi veni la tine si am sa petrec noaptea aceasta aproape de tine. Iar ea raspunzand, a zis : bine, avvo ! Si s-a gatit si a asternut patul si l-a asteptat pe batran cu cele de trebuinta. Iar dupa ce s-a facut seara, a venit batranul la dansa, nimic aducand si intrand in chilie, i-a zis ei : gatit-ai patul ? Ea a zis : da, avvo. Incuind usa i-a zis ei : asteapta putin, fiindca avem pravila, pana ce o voi face ! Si a inceput batranul slujba. Si incepand psaltirea, la fiecare psalm facea rugaciunea, rugandu-se lui Dumnezeu pentru dansa ca sa se pocaiasca si sa se mantuiasca. Deci l-a ascultat Dumnezeu; si sta femeia tremurand si rugandu-se aproape de batranul. Daca a ispravit batranul toata Psaltirea, ea a cazut la pamant. Iar batranul incepand Apostolul, a citit mult dintr-insul. Si asa si-a implinit siujba. Deci, umilindu-se ea si intelegand ca nu pentru pacat a venit la dansa, ci ca sa-i mantuiasca sufletul, a cazut in fata lui zicand : fie-ti mila avvo, si povatuieste-ma, unde pot placea lui Dumnezeu. Atunci batranul a povatuit-o pe dansa la o manastire de fecioare si a dat-o la stareta, zicand : ia pe sora aceasta, si nu-i pune ei jug sau porunca, ca celorlalte surori; ci orice voieste da-i ei si cum voieste da-i voie sa umbie ! Si dupa ce a facut putine zile, a zis : eu sunt o pacatoasa si voiesc la 2 zile sa mananc. Si dupa putine zile a zis : eu multe pacate am si voiesc la 4 zile sa mananc. Dupa alte putine zile s-a rugat staretei zicand : fiindca mult am mahnit pe Dumnezeu cu faradelegile mele, te rog, pune-ma intr-o chilie si o astupa, si pe o gaura da-mi putina paine si rucodelie. Si i-a facut ei stareta asa. Asa i-a placut lui Dumnezeu in cealalta vreme a vietii sale.

PENTRU AVVA SERAPION

2) Un frate l-a rugat pe avva Serapion, zicand : spune-mi vreun cuvant ! I-a zis lui batranul : ce pot sa-ti zic ? Ca ai luat ale vaduvelor si ale sarmanilor, si le-ai pus in fereastra aceasta ? Caci a vazut-o plina de carti.

3) Zis-a avva Serapion ca precum ostasii imparatului nu pot ( + ), stand inaintea lui, sa caute de-a dreapta sau de-a stanga, tot asa si omul, daca sta inaintea lui Dumnezeu, si ia aminte inaintea Lui cu frica in tot ceasul, nimic dintr-ale vrajmasului nu pot sa-l ingrozeasca.
______________________
( + ) La altele, nu indraznesc.

4) A venit un frate la avva Serapion si-l indemna pe el batranul sa faca rugaciune dupa obicei. Iar el pacatos pe sine numindu-se si nevrednic de chipul calugaresc, nu se pleca. A voit inca si picioarele lui sa le spele. Si aceste cuvinte zicand, nu a suferit. Si l-a facut de a gustat. A inceput inca si batranul a manca, si-l sfatuia pe el zicand : fiule, de voiesti sa te folosesti, rabda in chilia ta si ia aminte de tine si de rucodelia ta ! Ca nu-ti aduce atata folos sa iesi afara, cat a sedea inauntru. Iar el acestea auzind, s-a amarat si s-a schimbat la fata, incat nimic n-a putut sa fie tainuit de batranul. Deci i-a zis lui avva Serapion : pana acum ziceai ca esti pacatos si te ocarai pe tine, cum ca esti nevrednic sa traiesti. Si fiindca cu dragoste te-am pomenit, atata te-ai salbaticit. Deci de voiesti sa fii smerit, cele ce ti se aduc asupra-ti de la altii, invata-te sa le suferi vitejeste si nu tine la tine cuvinte desarte. Acestea auzind fratele, a facut metanie batranului. Si mult folosindu-se, s-a dus.

PENTRU ALT SERAPION. DE LA PALLADIE

Era un barbat egiptean anume Serapion, cu porecla Sidonie, fiindca niciodata alta haina nu purta, decat un sindon, adica o haina care asa se numeste. Acesta la toata fapta buna iscusindu-se desavarsit, cu neagoniseala mai pe toti i-a intrecut. Pentru care nici a se linisti in chilie n-a putut ca sa nu se smulga cu mintea, sau sa aiba ceva al sau; ci umbland, si hrana din toate zilele de la cei ce s-ar fi intamplat luand, asa isi petrecea viata, nimic avand, decat sindonul, pe care-p purta. Acesta, printr-un pustnic cunoscut, s-a vandut pe sine, intr-o cetate, la un mascarici ce era elin, pe douazeci de galbeni, pe care si luandu-i de la pustnic, ii pastra la sine. Deci, era slujind mascariciului, femeii lui si casei, cu mare silinta si cu indemanare, mancand numai paine si apa, neoprindu-se cu mintea si de multe ori si cu gura din citirea dumnezeiestilor Scripturi. Deci, petrecand cu dansii vreme indelungata si cand era vreme vorbindu-le despre crestinatate, intai pe mascarici l-a umilit, apoi pe femeie, dupa aceea, toata casa lui. Si botezandu-se ei, s-au departat de a mai juca la club. Dupa ce au venit la viata cea placuta lui Dumnezeu, foarte se cucerniceau de barbat. Si ii zicea lui : vino, frate, sa te slobozim, fiindca tu dn robie urata ne-ai slobozit pe noi ! Atunci le-a zis lor : fiindca a lucrat Dumnezeul meu si voi impreuna ati lucrat si s-a mantuit prin mine sufletul vostru, de acum va voi descoperi voua taina. Eu fiind pustnic slobod, de neam egiptean, fiindu-mi mila de voi, care petreceti in multa ratacire, m-am vandut pe mine voua, ca voi slobozindu-va din mari pacate, sa va mantuiti. Deci, de vreme ce ceea ce am voit a facut Dumnezeu, ma voi duce, ca si altora sa ajut. Acestea zicand, le-a dat lor aurul. Iar ei nu voiau sa-l ia. Si il indemnau pe el sa dea saracilor aurul, zicand : arvuna de mantuire ni s-a facut noua. Iar el le-a zis : voi dati-l fiindca al vostru este. Ca eu bani straini nu daruiesc saracilor. Iar ei luand aurul, il rugau sa ramana cu dansii, incredintandu-l, ca asemeni unui parinte il vor avea de acum inainte si stapan al sufletului lor. Iar dupa ce l-au rugat mult si n-au putut sa-l lamureasca, il pofteau macar in fiecare an sa-i cerceteze. Deci, luandu-si ziua buna de la dansii fericitul, s-a dus de acolo in Lacedemonia si afland pe cineva din cei dintai ai cetatii ca este maniheu de credinta, impreuna cu toata casa lui, iar la celetalte este barbat imbunatatit si evlavios, la acesta iarasi in alt fel s-a vandut pe sine. Si in vreme de doi ani, departandu-l de eres pe dansul si pe toata casa lui, i-a adus la biserica. Apoi lasandu-i si pe acestia, inconjura lumea, facand bine oamenilor pe cat putea. PENTRU AVVA SERIN

1) Se spunea despre avva Serin ca mult lucra si doi posmagi manca de-a pururea. Si venind la dansul avva Iosif, insotitul lui, ( ca si el era mare nevoitor ) i-a zis : in chilie imi pazesc fapta mea, iar daca ies afara, fac pogorare cu fratii. I-a zis lui avva Serin : nu este aceasta mare fapta buna cand in chilie pazesti randuiala ta, ci mai vartos cand iesi din chilia ta.

2) Zis-a avva Serin : mi-am facut vremea mea, secerand, cosind, impletind si cu toate acestea, de nu m-ar fi saturat mana lui Dumnezeu, nu puteam sa ma satur.

PENTRU AVVA SPIRIDON

1) Despre avva Spiridon se spunea ca atata cuviosie avea pastorul acesta, incat s-a invrednicit si sa se faca pastor de oameni. Caci a primit acesta ca raspundere episcopia uneia din cetatile Ciprului, anume Trimitunda. Pentru netrufia cea multa, aproape de episcopie, pastea si oile. Iar la miezul noptii, talharii la stana oilor pe furis, se sileau sa fure din oi, dar Dumnezeu, Cel ce pazeste pe pastor si pe oi le pazea. Caci talharii de putere nevazuta fiind tinuti, langa stana erau legati. Cand s-au revarsat zorile, pastorul a venit la oi si dupa ce i-a gasit cu mainile legate inapoi, a cunoscut ceea ce s-a facut; si rugandu-se lui Dumnezeu, i-a dezlegat pe talhari. Dupa ce mult i-a sfatuit si i-a invatat, ca sa se sileasca mai bine sa traiasca din osteneli drepte iar nu din strambatate, daruindu-le un berbec, i-a slobozit si glumind le-a zis : ca sa nu va aratati ca in zadar ati privegheat !

2) Se spunea iarasi, ca avea o fiica fecioara, evlavioasa ca tatal sau, anume Irina. Acesteia, un cunoscut i-a pus zalog un odor de mult pret. Iar ea, pentru mai buna pastrare, l-a ascuns in pamant. Si peste putin s-a dus din viata. Deci,a venit dupa catava vreme cel ce a pus zalog si neafland-o pe fecioara, l-a apucat pe tatal ei, pe avva Spiridon, uneori tragandu-l iar alteori rugandu-l. Dar fiindca ii era jale batranului de paguba celui ce pusese zalogul, venind la mormantui fiicei sale, se ruga lui Dumnezeu ca inainte de vreme sa-i arate lui invierea cea fagaduita. Si, cu adevarat nu a gresit din nadejde, caci vie iarasi s-a aratat fecioara tatatui sau si locul insemnandu-l unde era ascuns odorul, s-a dus pristavindu-se. Si luand zalogul batranul, l-a dat celui al cui a fost.

PENTRU AVVA SAIO

1) Se spunea despre avva Saio si despre avva Mue, ca au petrecut unul cu altul. Si avea multa ascultare avva Saio, dar era aspru foarte. Lui ii zicea batranul, ispitindu-l : du-te si fura ! Si se ducea si fura de la frati pentru ascultare si multumind Domnului pentru toate. Iar batranul lua lucrurile si le da pe ascuns. O data calatorind ei, a slabit si l-a lasat pe el avva zdrobit. Si venind au zis fratilor : duceti-va si aduceti-l pe Saio caci zace zdrobit ! Si ducandu-se l-au adus.

PENTRU MAICA SARA

1) Povestitu-s-a despre maica Sara, ca a rabdat treisprezece ani, fiind luptata tare de dracul curviei si niciodata nu s-a rugat sa se departeze razboiul de la dansa, ci mai vartos zicea : Dumnezeule, da-mi putere !

2) Au napadit odata asupra ei mai tare, acelasi duh al curviei, punandu-i in minte desertaciunile lumii. Iar ea, slabind de frica lui Dumnezeu si de nevointa, s-a suit intr-o zi in chilioara ei, sa se roage. Si i s-a aratat ei cu trup duhul curviei si i-a zis : tu m-ai biruit, Saro ! Iar ea a zis : nu te-am biruit eu, ci Stapanul meu, Hristos !

3) Se spunea despre dansa ca deasupra raului a petrecut, locuind saizeci de ani si nu s-a aplecat sa-l vada.

4) Altadata au venit la dansa doi batrani pustnici mari, din partile Pilusiului. Si cand mergeau, ziceau intre ei : sa smerim pe batrana aceasta ! Si i-au zis : vezi sa nu se inalte cugetui tau si sa zici, iata pustnicii vin la mine care sunt o femeie. Le-a zis lor maica Sara : adevarat, cu firea sunt femeie, dar nu cu mintea.

5) A zis maica Sara : de ma voi ruga lui Dumnezeu ca toti oamenii sa aiba veste catre mine, ma voi afla cerand iertare la usa fiecaruia; ci mai bine ma voi ruga ca inima mea sa fie curata cu toti.

6) A zis iarasi : pun piciorul meu pe scara sa ma sui si pun moartea inaintea ochilor mei, mai inainte de a ma sui pe scara.

7) A zis iarasi : bine este si pentru oameni a face milostenie; ca desi este pentru placerea oamenilor, dar vine spre placerea lui Dumnezeu.

8) Venit-au odata niste schiteni la maica Sara, iar ea le-a pus lor inainte un paner cu poame. Ei lasand cele bune, mancau cele putrede. Si le-a zis lor : adevarat, schiteni sunteti !

9) A trimis maica Sara la avva Pafnutie, zicand : lucrul lui Dumnezeu ai facut ca ai lasat sa se necinsteasca fratele tau ? Si a zis batranul : ca cel ce fac lucrul lui Dumnezeu, treaba nu am cu nimeni.

PENTRU MAICA SINGLITICHIA

1) Zis-a maica Singlitichia : lupta si osteneala multa este celor ce se apropie de Dumnezeu la inceput si dupa aceea bucurie negraita. Ca precum cei ce vor sa alate foc, intai se afuma si lacrimeaza si asa dovedesc lucrul ce-l cauta. Pentru ca se zicea : Dumnezeul nostru este foc mistuitor ( + ). Asa trebuie si noi cu noi : sa atatam focul cu lacrimi si cu osteneli.
______________________
( + ) Evr. XII, 29.

2) Zis-a iarasi : trebuie noi cei ce am ales cinul acesta, sa tinem curatenia cea desavarsita. Caci si la mireni se pare ca se petrece in curatenie, dar este impreuna cu ea si necuratenia fiindca cu toate celelalte simtiri pacatuiesc : caci vad fara de cuviinta si rad fara de randuiala.

3) Zis-a iarast : precum veninul fiarelor celor otravitoare il gonesc doftoriile cele mai iuti, la fel si cugetul cel spurcat, rugaciunea eu postul il goneste.

4) Zis-a iarasi : sa nu te amageasca desfatarea mirenilor celor bogati, ca si cum ar avea ceva de folos pentru dulceata cea desarta. Ei cinstesc mestesugul facerii bucatelor, iar tu, cu postul, prin cele proaste, covarsesti indestularea bucatelor acelora. Ca se zice : sufletul in desfatare fiind, batjocoreste fagurii ( + ). Nu te satura cu paine si nu vei pofti vin.
______________________
( + ) Pild. 27, 7.

5) Intrebata a fost fericita Singlitichia de este lucru bun desavarsit neagoniseala. Iar ea a zis : desavarsita la cei ce o rabda; ca cei ce rabda aceasta, necaz adevarat au cu trupul, dar odihna cu sufletul. Caci precum hainele cele vartoase, calcandu-se si cu sila facandu-se se spala, asa si sufletul cel tare, prin saracia cea de buna voie, mai mult se intareste.

6) Zis-a iarasi : de esti in viata de obste, nu schimba locul, caci te vei vatama mult. Asa precum pasarea sculandu-se de pe oua, le lasa reci si se strica, si calugarul, sau fecioara, saraceste si moare in credinta, umbland din loc in loc.

7) Zis-a iarasi : multe sunt viclesugurile diavolului. Prin saracie nu a clintit sufletul ? Bogatia ii aduce ca amagire. Prin ocari si defaimari nu a putut ? Laude si slava pune inainte. Prin sanatate biruit fiind, bolnav face trupul. Cu desmierdarile neputand sa-l amageasca, prin ostenelile cele fara voie incearca sa faca surparea. Caci anumite boli prea grele cerand de la Dumnezeu si prin acestea slabind, tulbura dragostea cea catre Dumnezeu. Dar se sdrobeste trupul cu friguri cumplite si patimeste de sete neastamparata. Daca pacatos fiind, suferi acestea, adu-ti aminte si de munca cea viitoare si de locul cel vesnic si de pedepsele cele vesnice si nu vei slabi catre cele de aici. Bucura-te, ca te-a cercetat Dumnezeu. Si cuvantul acela de lauda sa-l ai pe limba : certand, m-a certat Dumnezeu si mortii nu m-a dat ( +1 ). Fier erai dar prin foc lepezi rugina. Iar daca si drept fiind, te imbolnavesti de la cele mari, la cele mai mari sporesti. Aur esti, dar prin foc mai lamurit te faci. Ti s-a dat inger trupului ? ( +2 ) Veseleste-te, si vezi cui te-ai facut asemenea ? Ca de partea lui Pavel te-ai invrednicit. Prin fierbinteala te ispitesti ?, Prin raceala te pedepsesti ? Dar zice Scriptura : trecut-am prin foc si prin apa si ne-ai scos pe noi ( +3 ) . Ai castigat-o pe cea dintai ? Asteapt-o si pe cea de-a doua. Lucrand fapta cea buna, striga graiurile sfantului care zice : sarac si cu durere sunt eu ( +4 ). Desavarsit te vei face prin aceste doua necazuri. Caci zice : intru necaz m-ai desfatat ( +5 ). Cu aceste deprinderi sa ne iscusim sufletele, ca-l vedem pe vrajmasul inaintea ochilor.
______________________
( +1 ) Psalm. 117, 18, 19.
( +2 ) Corint, XII, 7.
( +3 ) Psalm. 78, 33.
( +4 ) Pild. 27, 7.
( +5 ) Psalm. IV, 1.

8) Zis-a iarasi : daca ne bucura boala, sa nu ne mahnim, ca si cum pentru boala si hrana trupului nu putem sa cantam cu glas. Toate acestea se faceau de noi, spre surparea poftelor. Caci si postul si culcarea pe jos pentru dezmierdari ni s-au legiuit noua. Deci, daca boala pe acestea le-a stricat, de prisos este cuvantul. Caci aceasta este nevointa cea mare : a rabda in boli si laude de multumita a inalta lui Dumnezeu.

9) Zis-a iarasi : cand vei posti, nu pricinui boala. Ca si cei ce nu postesc, in aceleasi boli de multe ori au cazut. Ai inceput binele ? Nu te opri, zaticnindu-te vrajmasul. Caci el cu rabdarea ne surpa. Si cei ce incep a calatori pe mare, intai nimeresc un vant bun. Dupa ce intind panzele, iarasi intampina vant prielnic. Dar corabiile pentru ce le-a cazut asupra, nu desarta corabia, ci putin linistindu-se sau si luptandu-se cu furtuna, iarasi fac calatoria pe mare. Asa si noi, vant potrivnic cazand asupra noastra, in loc de panza intinzand crucea, fara frica sa savarsesti calatoria.

10) Zis-a iarasi : cei ce aduna bogatia aceasta simtita din osteneli si primejdii ale marii, dupa ce multe au castigat, pe cele mai multe poftesc si pe cele ce sunt de fata intru nimic le socotesc, si la cele ce nu sunt de fata se intind. Iar noi, din cele pe care le cautam, nimic avand, nimic nu voim sa castigam pentru frica lui Dumnezeu.

11) Zis-a iarasi : urmeaza vamesului, ca nu impreuna cu fariseul sa te osandesti. Blandetele lui Moise alege-le, pentru ca inima ta care este vartoasa, in izvoare de apa sa o prefaci.

12) Zis-a iarasi : primejdios este sa invete cel ce nu a trecut prin viata cea lucratoare. Caci precum de va avea cineva o casa putreda, primind straini, ii va vatama cu caderea casei, asa si acestia, nezidindu-se pe sine mai inainte si pe cei ce s-au apropiat de dansii ii vor prapadi. Fiindca cu cuvintele i-au chemat spre mantuire, iar cu rautatea naravului au facut strambatate celor ce le-au urmat.

13) Zis-a iarasi : bine este a nu te mania. Iar daca se va intampla, nici o parte din zi sa nu ti se lase spre patima, zicand : sa nu apuna soarele ( + ); dar tu sa astepti pana ce toata vremea ta apune. De ce urasti pe omul care te-a mahnit ? Nu este el cel ce ti-a facut strambatate, ci diavolul. Uraste boala, iar nu pe cel ce boleste !
______________________
( + ) Efeseni IV 26.

14) Zis-a iarasi : pre cat sporesc nevoitorii, pe atat intampina mai mare luptator impotriva.

15) Zis-a iarasi : si de la vrajmasul este nevointa intinsa. Ca ucenicii lui fac aceasta. Deci, cum voi deosebi nevointa cea dumnezeiasca si imparateasca, de cea tiraneasea si diavoleasca ? Aratat este, ca din masura cea potrivita. Toata vremea ta sa-ti fie o regula a postului. Sa nu postesti patru, sau cinci zile si in cealalta sa deslegi cu multime de mancari. Ca pretutindeni, trecerea masurii este facatoare de stricaciune. Tanar fiind si sanatos, posteste : ca vor veni batranetile cu slabiciune. Deci, pana cand poti, pune in jitnita hrana, ca atunci cand nu vei mai putea, sa afli odihna.

16) Zis-a iarasi : cand suntem in viata de obste, sa alegem ascultarea mai mult decat nevointa. Ca aceasta invata trecerea cu vederea, iar aceea invata smerita cugtare.

17) Zis-a iarasi : trebuie ca noi cu dreapta socoteala sa ocarmuim sufletul; si cand suntem in viata de obste, sa nu cautam cele ale noastre ( + ), nici sa nu sorbim socotelile noastre, ci sa ne supunem celui care este parinte dupa credinta.
______________________
( + ) 1. Corint. X, 24.

18) Zis-a iarasi : scris este, fiti intelepti ca serpii si blanzi ca porumbeii ( + ). Caci a fi intelepti ca serpii, a zis, inseamna sa nu se tainuiasca de catre noi pornirile si mestesugirile diavolului. Cel asemenea din cel asemenea, degraba se cunoaste; iar blandetea porumbului arata curatenia lucrarii.
______________________
( + ) Mat. X, 16.


INCEPUTUL SLOVEI T

PENTRU AVVA TITHOE

1) Se spunea despre avva Tithoe, ca de nu-si lasa in jos degraba mainile, cand sta la rugaciune si se rapea mintea lui in sus. Deci de se intampla ca fratii sa se roage impreuna cu el, se silea degraba sa-si lase mainile in jos, ca sa nu i se rapeasca mintea si sa zaboveasca.

2) Zis-a avva Tithoe, ca instrainare este a-si stapani omul gura sa.

3) Un frate l-a intrebat pe avva Tithoe : cum voi pazi inima mea ? Si i-a zis lui batranul : cum vom pazi inima noastra, fiind deschisa limba noastra si pantecele ?

4) Spunea avva Matoe despre avva Tithoe, ca nu gaseste vreun om care sa-si deschida gura sa cu vreun lucru asupra lui. Ci precum aurul cel lucrat sta in cumpana, asa si avva Tithoe.

5) Sezand odata avva Tithoe la Clisma, gandind si socotind, i-a zis ucenicului sau : sloboade apa la finici, fiule ! Iar acela i-a zis : sintem la Clisma, avvo. Zis-a batranul : la Clisma ce fac ? Du-ma iarasi la munte.

6) Sezand odata avva Tithoe, un frate se afla aproape de dansul; si nestiind, a suspinat. Si n-a socotit ca a fost fratele aproape de dansul, ( ca era intru uimire ). Si facand metanie, a zis : iarta-ma frate, ca inca nu m-am facut calugar. Iata am suspinat inaintea ta.

7) Un frate l-a intrebat pe avva Tithoe, zicand : care este calea care duce la smerenie ? Zis-a batranul : calea smereniei aceasta este : infranarea si rugaciunea si a te avea pe tine dedesubtul a toata zidirea.

PENTRU AVVA TIMOTEI

1) Intrebat-a avva Timotei preotul pe avva Pimen, zicand : este femeie in Egipt, care curveste si plata ei o da milostenie. Si a zis avva Pimen : nu ramane in curvie, caci se vede intr-insa roada credintei. Si s-a intamplat de a venit mama preotului Timotei la dansul. Si a intrebat-o pe ea, zicand : acea femeie a ramas curvind ? Iar ea a zis : da si si-a mai adaos ibovnici, dar inca si la milostenie. Si a vestit avva Timotei lui avva Pimen. Iar el a zis : nu ramane in curvie. Venind iarasi mama lui avva Timotei, i-a spus : stii ca stricata aceea cauta sa vina cu mine, ca sa te rogi pentru dansa si eu n-am primit-o. Iar el auzind, i-a spus lui avva Pimen. I-a raspuns avva Pimen : mai vartos tu te du si te intalneste cu dansa. Si s-a dus avva Timotei si s-a intalnit cu dansa. Iar ea vazandu-l si auzind de la el cuvantul lui Dumnezeu, s-a umilit si a plans, zicand : eu de astazi inainte ma lipesc de Dumnezeu si nu voi mai curvi. Si indata intrand intr-o manastire, a placut lui Dumnezeu.

DE LA PALADIE

2) In Tavenia este o manastire de maici ca de patru sute, de cealalta parte a barbatilor, in care era o fecioara, care pentru Hristos sa prefacea ca este nebuna, anume Isidora, smerindu-se si defaimandu-se. Pentru aceasta intratat se ingretosau toate surorile incat nici macar nu mancau cu dansa. Si acest lucru cu bucurie l-a primit fecioara. Si era fapta cea buna a ei in manastire foarte folositoare caci toata slujba o facea; tuturor ca o roaba supunandu-le, la toata biruiunta lor si cu toata blandetea. Asadar, era fecioara ca un burete al soborului, precum Dumnezeu a zis : cel ce voieste sa fie mare, sa fie tuturor sluga ( +1 ). Si oricui i se pare ca este intelept, nebun sa se faca ( +2 ). Chipul calugaresc al celorlalte era tunderea, fiindca avea culionul pe cap. Iar aceasta cu o carpa legandu-si capul facea slujba. Dar nici una din cele patru sute, nu a vazut-o mancand vreodata, nici bucatica de paine luand, ci faramiturile meselor cu buretele adunandu-le si oalele spalandu-le, cu acestea se indestula, niciodata incaltandu-se. N-a ocarat niciodata pe nimeni, n-a carut, n-a grait grai mic sau mare, macar ca era ocarata si imboldita si blesteme primea si multora le era urata. Pentru aceasta prea cuvioasa a venit un inger la sfantul Pitirun, barbat preaiscusit si pustnic imbunatatit si i-a zis : de ce cugeti inalt pentru ispravile tale, ca un cucernic si care sezi intr-acest loc ? Vrei sa vezi femeie mai cucernica decat tine ? Du-te la manastirea de maici a tavenisiotilor si vei afla acolo o fecioara, care are diadema pe cap ! Aceea este mai buna decat tine. Caci cu atata gloata luptandu-se si in felurite chinuri tuturor robind, niciodata nu si-a lasat mintea ca sa se departeze de Dumnezeu, macar ca toate se ingretoseaza de dansa. Iar tu sezand aici, cetatile cu mintea le nalucesti, cel ce niciodata n-ai vazut lume. Deci sculandu-se marele Pitirun, a venit la Tavene si se ruga parintilor sa treaca la manastirea maicilor. Deci, ca pe unul ce era parinte cinstit si in nevointa imbatranit, cu indrazneala l-au bagat inauntru, dupa ce a trecut raul. Si dupa ce s-au rugat ei lui Dumnezeu, a cerut marele Pitirun sa vada la fata toate fecioarele. Toate venind la mijloc, aceea nu se arata. Le-a zis lor Pitirun : aduceti-mi-le pe toate ! Iar ele zicand ca au venit toate, le-a zis lor : lipseste una, pe care mi-a aratat-o ingerul. I-au zis lui : una avem la bucatarie si este nebuna. Zis-a marele Pitirun : aduceti-o si pe aceea si lasati-o sa o vad ! Iar ea nu s-a supus, simtind pricina. ( Ca poate i s-a descoperit si ei ). Deci o tarau cu de-a sila, ducand-o si zicand : sfantul Pitirun voieste sa te vada ( ca era renumit acesta ). Dupa ce au adus-o, a vazut marele Pitirun fata ei si carpa care era pe cap si pe frunte. Si cazand la picioarele ei, i-a zis : bpagosloveste-ma, maica ! Cazand si ea pa picioarele lui, zicea : blagosloveste-ma, tu, bunul meu parinte ! Si vazand aceasta, toate s-au spaimantat, zicand lui : avvo, nu te face de ocara, ca este nebuna. Le-a zis lor tuturor sfantul : voi sunteti nebune; iar aceasta este mai buna si decat mine. Este Amma, adica maica duhovniceasca. Si ma rog lui Dumnezeu, sa ma aflu vrednic cu dansa in ziua judecatii. Acestea auzind, au cazut la dansul toate plangand si marturisindu-se, cu ce feluri de chinuri o mahneau pe sfanta aceasta. Si una zicea : eu de-a pururea o ocaram. Alta : eu de chipul ei cei smerit radeam. Si alta : eu laturile strachinilor de multe ori deasupra ei le varsam. Alta iarasi : eu am batut-o. Si alta : eu pumni i-am dat. Alta : eu mustar de multe ori in nas i-am pus. In scurt, toate felurile de ocari le-au vestit ca au facut asupra ei. Deci, primind marturisirea lor sfantul Pitirun si rugandu-se pentru dansele impreuna cu ea si mult rugand pe cinstita lui Hristos roaba, sa se roage pentru dansul, asa a iesit. Iar acea cinstita de Dumnezeu si cuvioasa, de toate fiind foarte respectata si slavita, nesuferind slava si cinstea cea de la toata fratimea si indreptarile fiecareia, peste putine zile a iesit din manastire. Dar unde s-a dus, sau unde s-a ascuns, sau unde s-a savarsit, nimeni nu a cunoscut.
______________________
( +1 ) Mat. XX, 27. Marcu X, 44.
( +2 ) Corint. III, 18.


INCEPUTUL SLOVEI Y

PENTRU AVVA YPEREHIE

1) Zis-a avva Yperehie : precum leul este infricosator magarilor salbatici, asa este si calugarul cel iscusit gandurilor poftei.

2) Zis-a iarasi : postul este frau calugarului asupra pacatului. Cel ce il lepada cal turbat dupa partea femeiasca se afla.

3) Zis-a iarasi : calugarul cel ce nu-si stapaneste limba in vremea maniei, nici patimile nu-si va stapani.

4) Zis-a iarasi : bine este sa mananci carne si sa bei vin, decat sa mananci cu clevetirile carnuri de frati.

5) Zis-a iarasi : soptind, sarpele, a scos pe Eva din rai. Asemenea acestuia si cel ce cleveteste pe aproapele. Caci sufletui celui ce-l aude, il prapadeste iar pe al sau nu-l mantuieste.

6) Zis-a iarasi : comoara este calugarului neaverea cea de buna voie. Fa, frate, comoara in ceruri, caci fara sfarsit sunt veacurile odihnei.

7) Zis-a iarasi : aducerea ta aminte totdeauna sa-ti fie pentru Imparatia Cerurilor si degraba o vei mosteni.

8) Zis-a iarasi : odor scump este calugarului ascultarea. Cel ce a castigat-o va fi ascultat de Domnul si cu indrazneala va sta inaintea Celui rastignit. Ca Domnul Cel ce S-a rastignit, ascultatar S-a facut pana la moarte. ( + )
______________________
( + ) Filipeni, II 8.




INCEPUTUL SLOVEI F

PENTRU AVVA FOCA

1) Zis-a avva Foca, din chinovia lui avva Teognie celui dintai ierusalimeanul : sezand eu in Schit, a venit un avva, anume Iacov, mai tanar, la chilii. avand si tata trupesc si duhovnicesc. Dar au chiliile doua biserici, una a pravoslavnicilor, unde se si impartasesc, si una a dezbinatilor. Deci fiindca avva Iacov avea darul smeritei cugetari, era iubit de toti, si de cei bisericesti si de cei dezbinati. Pentru aceea ii ziceau lui pravoslavnicii : vezi, avvo Iacove, sa nu te amageasca cei dezbinati si sa te atraga la impartasirea lor. Asemenea inca si dezbinatii ii ziceau : sa stii, avvo Iacove, ca cu cei ce cred doua firi impartasindu-te, iti pierzi sufletul caci sunt nestorieni si asupresc adevarul. Iar avva Iacov, fara de rautate fiind si stramtorandu-se de cele zise lui din amandoua partie si nedumerindu-se, a venit sa se roage lui Dumnezeu. Asadar, s-a ascuns intr-o chilie care era afara de lavra, la loc linistit, imbracandu-se cu hainele cele de ingropare ale lui, ca si cum urma sa moara. Ca au obicei parintii egipteni sa pastreze pana la moarte, levitonul ( un fel de haina calugareasca ) cu care iau sfantul chip si culionul si cu dansele sa se ingroape, imbracandu-le numai duminica la Sfanta Impartasire si indata strangandu-le. Mergand la chilia aceea, rugandu-se lui Dumnezeu si slabind de post, a cazut la pamant si a ramas zacand si multe a patimit in zilele acelea de la draci, mai vartos cu mintea. Iar dupa ce au trecut patruzeci de zile, a vazut un copil, care a intrat la dansul vesel si i-a zis : avvo Iacove, ce faci aici ? Si indata luminandu-se si luand putere din vederea lui, i-a zis : Stapane, Tu cunosti ce am ! Aceia imi zic : nu lasa biserica si ceilalti imi zic : te inseala cei ce cred doua firi. Si eu nedumerindu-ma si nestiind ce voi face, am venit la lucrul acesta. Si ii raspunde lui Domnul : unde esti, bine esti. Si indata cu cuvantul s-a aflat inaintea usilor Sfintei Biserici dreptmaritorilor de Dumnezeu.

2) Zis-a iarasi avva Foca : mutandu-se in Schit avva Iacov, a fost luptat tare de dracul curviei. Si aproape fiind de a se primejdui, a venit la mine si mi-a aratat cele despre sine si mi-a zis : la cutare pestera ma duc de luni. Dar te rog pentru Domnul, nimanui sa nu spui, nici tatalui meu. Ci numara patruzeci de zile si cand se vor implini, fie-ti mila si vino la mine, aducand Sfanta Impartasire. Si de ma vei afla mort, ingroapa-ma; iar daca voi fi inca viu, sa ma impartasesti cu Sfintele Taine. Deci acestea auzindu-le eu de la dansul, dupa ce s-au implinit patruzeci de zile, luand Sfanta Impartasanie si paine si obste curata si putin vin, m-am dus la dansul. Si numai cat m-am apropiat de pestera, putoare multa am simut, iesind din gura lui. Si am zis intru mine, ca s-a odihnit fericitul. Si intrand la dansul, l-am gasit mai mort. Si daca m-a vazut, miscand cu mana dreapta putin, atat cat putea, insemna prin clatinarea mainii pentru Sfanta Impartasire. Iar eu am zis : am adus. Deci am voit sa-i deschid gura dar era inclestata. Si nepricepandu-ma ce sa fac, am iesit in pustie si am gasit un lemnisor din crang. Si mult ostenindu-ma, abia am putut de i-am deschis gura putin. Asa am turnat din Cinstitul Trup si Sange, sfaramandu-l marunt. Si a luat putere din impartasirea Sfintelor Taine. Peste putin, muind cateva faramituri, din painea cea de obste, i le-am adus la gura si imediat altele pe cat putea sa ia. Si asa, prin darul lui Dumnezeu, dupa o zi a venit cu mine, mergand la chilia lui, scapand cu ajutorul lui Dumnezeu de patima cea prapaditoare a curviei.

PENTRU AVVA FILLIC

Au venit la avva Fillic niste frati, care aveau cu ei cativa mireni si i s-au rugat lui sa le spuna vreun cuvant. Iar batranul tacea. Si fiindca mult il rugau, le-a zis lor : cuvant voiti sa auziti ? Si i-au zis : da, avvo. Deci a zis batranul : acum nu este cuvant, fiindca nu este cel ce sa lucreze. Cand intrebau fratii pe batrani si faceau cele ce le zicea lor, Dumnezeu le da cum sa le graiasca. Si auzind fratii acestea, au suspinat, zicand : roaga-te pentru noi, avvo !

PENTRU AVVA FILAGRIE

Era unul din sfinti, care se chema Filagrie si locuia in pustia Ierusalimului, lucrand cu osteneala, sa-si scoata painea. Si cum sta el in targ, sa-si vanda rucodelia, iata a pierdut cineva o punga cu o mie de galbeni. Gasind-o batranul, a stat intr-un loc zicand, trebuie sa vina cel ce a pierdut-o. Si iata venea plangand. Si luandu-l deosebi batranul, i-a dat-o. Si tinea pe dansul acesta, vrand ca sa-i dea oarecare parte. Iar batranul nu a primit. Si a inceput omul a striga : veniti de vedeti un om al lui Dumnezeu, ce a facut ! Iar batranul, fugind pe ascuns, a iesit din cetate, ca sa nu se slaveasca.

PENTRU AVVA FORTA

Zis-a avva Forta : de voieste Dumnezeu sa traiesc eu, stie cul-n ma va iconomisi; iar de nu voieste, la ce imi trebuie viata ? Caci nu de la toti primea ceva, macar ca era bolnav pe pat. Fiindca zicea : de imi aduce cineva ceva iar nu pentru Dumnezeu, nici eu nu am ce sa-i dau lui, nici de la Dumnezeu nu ia plata. Ca nu pentru Dumnezeu a adus si se nedreptateste cel ce a adus. Ca trebuie cei ce sunt afierositi lui Dumnezeu si la Dansul numai, cauta sa fie cu asa evlavie, incat sa nu sooteasca vreo nedreptate, macar de se va intimpla de mii de de ori sa li se faca strambatate.


INCEPUTUL SLOVEI H

PENTRU AVVA HOME

Se spunea despre avva Home, ca vrand sa se savarseasca, a zis fiilor sai : sa nu locuiti cu ereticii, nici sa aveti cunostinta cu stapanii, nici sa va fie mainile voastre intinse spre a aduna, ci sa fie mai vartos intinse spre a da.

PENTRU AVVA HEREMON

Se spunea despre avva Heremon cel din Schit, ca avea departe pestera de biserica, patruzeci mile, iar de lunca si de apa, de unde adica aducea zmicelele cele de finic, douasprezece mile. Si atata fiind de departe, nu s-a suparat batranul, ostenindu-se spre aducerea rucodeliei sale si a apei si spre mergerea la biserica in fiecare duminica, precum era randuiala.


INCEPUTUL SLOVEI PS

PENTRU AVVA PSANTAIE

Zis-a avva Psantaie si avva Suru si Psoie : auzind cuvintele parintelui nostru avva Pahomie, foarte ne foloseam, desteptandu-ne spre ravna lucrurilor cele bune. Iar vazand noi si de tacea el, fapta lui, care era cuvant, ne minunam unii catre altii zicand ca socoteam mai inainte, cum ca toti sfintii asa sunt facuti de Dumnezeu din pantecele maicii lor, adica sfinti si neschimbati, iar nu volnici de sine, si cum ca pacatosii nu pot sa traiasca cu buna credinta, pentru ca asa s-au zidit ei. Acum vedem bunatatea lui Dumnezeu aratata, la parintele nostru acesta. Ca din parinti elini fiind, atat de cinstitor de Dumnezeu s-a facut si cu toate poruncile lui Dumnezeu este imbracat. Deci si noi putem cu totii sa-i urmam lui, fiindca urmeaza sfintilor. De aceea, ceea ce este scris, aceasta este : veniti catre Mine toti cei osteniti si insarcinati si Eu va voi odihni pe voi ( + ). Sa murim dar si impreuna sa traim cu omul acesta, ca drept ne povatuieste pe noi catre Dumnezeu.
______________________
( + ) Mat. XI, 28.


INCEPUTUL SLOVEI O ( MARE )

PENTRU AVVA OR

1) Au spus unii despre avva Or si despre avva Theodor ca puneau pamant pe chilii si au zis unui catre altul : de ne va cerceta pe noi acum Dumnezeu, ce facem ? Si plangand, au lasat pamantul si s-au dus fiecare la chilia sa.

2) Se spunea despre avva Or ca nici n-a mintit vreodata, nici s-a jurat, nici a blestemat pe vreun, om, nici a grait fara de nevoie.

3) Zicea avva Or lui Pavel, ucenicul sau : vezi, niciodata cuvant strain sa nu aduci in chilia aceasta !

4) S-a dus odata Pavel, ucenicul lui avva Or, sa cumpere zimcele de finic si a aflat ca altii au apucat inainte si au dat arvuna; ca niciodata arvuna nu da avva Or la nimic, ci la vreme trimitea pretul si cumpara. Deci s-a dus ucenicul lui in alt loc pentru zmicele de finic si i-a zis gradinarul : cineva mi-a dat odata arvuna si n-a mai venit; ia tu zmicelele de finic. Si luandu-le, a venit la batranul si a vestit lui acestea. Si daca a auzit batranul, a plesnit cu mainile, zicand : Or, nu lucreaza anul acesta. Si n-a lasat zmicelele de finic inauntru, pana ce le-a dus pe ele la locul lor.

5) Zis-a avva Or : de ma vezi ca am cugetat asupra cuiva, sa stii ca si el acelasi cuget il are asupra mea.

6) Era un comis in partile lui avva Or, care se numea Longhin si multe milostenii facea. Si el venind la unul din parinti, l-a rugat sa-l duca la avva Or. Deci ducandu-se calugarul la batran, il lauda pe comis, cum ca este bun si multe milostenii face. Si intelegand batranul, a zis : da, bine este ! Apoi a inceput calugarul a i se ruga, zicand : da-i voie, avvo, sa vina si sa te vada. Si raspunzand batranul, a zis : cu adevarat, nu va trece valea aceasta, nici nu ma va vedea.

7) L-a intrebat avva Sisoe pe avva Or, zicand : spune-mi un cuvant. Si i-a zis : ai incredere in inine ? Da, am. Apoi, a urmat : du-te si ce m-ai vazut pe mine ca fac, fa si tu. Si i-a zis lui : ce sa vad, parinte, la tine ? Si i-a raspuns batranul : cugetul meu este mai prejos decat al tuturor oamenilor.

8) Se spunea despre avva Or si despre avva Teodor, ca puneau inceput bun si multumeau lui Dumnezeu totdeauna.

9) Zis-a avva Or : cununa calugarului este smerita cugetare.

10) Zis-a iarasi : cel ce este cinstit si laudat mai presus de vrednicie, mult se pagubeste, iar cel ce nicidecum nu este cinstit de oameni, de sus va fi slavit. 11) Iarasi a zis : cand gand de inalta cugetare sau de mandrie va intra iti tine, cerceteaza-ti cugetul daca ai pazit toate poruncile, daca iubesti pe vrajmasii tai si te intristezi de scaderea lor si daca te socotesti pe tine rob netrebnic si mai pacatos decat toti. Si atunci nici asa sa nu cugeti cele inalte, ca si cum toate le-ai ispravit stiind ca acest gand toate le prapadeste.

12) Zis-a iarasi : la toata ispita nu invinui pe nici un om, ci numai pe tine singur, zicand; pentru pacatele mele mi se intampla aceasta.

13) A zis iarasi : sa nu cugeti in inima ta asupra fratelui tau, zicand ca esti mai treaz si mai nevoitor, ci pleaca-te darului lui Hristos, cu duhul saraciei si al dragostei celei nefatarnice, ca sa nu cazi in duhul laudei de sine si sa-ti prapadesti osteneala. Caci scris este : celui ce i se pare ca sta, sa ia aminte sa nu cada ( +1 ), ci cu sare sa fii indulcit intru Domnul ( +2 ).
______________________
( +1 ) I Corint. X, 12.
( +2 ) Colos. IV, 6.

14) Zis-a iarasi : sau fugind fugi de oameni, sau batjocoreste lumea si pe oameni, facandu-te nebun pe tine la cele mai multe.

15) Zis-a iarasi : de vei cleveti pe fratele tau si te va mustra cugetul du-te si ii fa metanie si spune-i ca l-ai clevetit si te pazeste ca sa nu mai fii batjocorit ! Ca moarte este sufletului clevetirea.



CUVINTE FOLOSITOARE ALE SFINTILOR BATRANI CELOR FARA DE NUME ASEZATE IN CAPITOLE

SFARSIT
si lui Dumnezeu slava !

PATERICUL
ce cuprinde in sine cuvinte folositoare ale sfintilor batrani

Tiparit de Episopia Ortodoxa Romana a Alba-Iuliei cu binecuvantarea Prea Sfintitului Episcop ANDREI
Alba-Iulia 1990